Cerere privind obligarea pârâţilor la înlăturarea plafonării instituite asupra indemnizaţiilor lunare de încadrare şi asupra celorlalte drepturi aferente, plata diferenţei dintre venitul solicitat şi venitul efectiv plătit și recunoaşterea stării de discriminare şi repararea prejudiciului cauzat prin maniera eronată de aplicare a legii

• Constituția României: art. 124 alin. (2)
• Constituţia României: art. 21 alin. (3)
• NCPC: art. 127 alin. (1)
• NCPC: art. 133 pct. 2 teza I
• NCPC: art. 135 alin. (1)
• NCPC: art. 59

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la data de 28.02.2022, sub nr. x/2022, reclamanții A., B., C., D., E., F., G. și H., în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Ministerul Finanțelor Publice și cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună:

– obligarea pârâților la înlăturarea plafonării instituite asupra indemnizațiilor lunare de încadrare și asupra celorlalte drepturi aferente, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, recalcularea și plata indemnizațiilor de încadrare și a celorlalte drepturi aferente, prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 605,225 RON, începând cu data de 01 august 2016 la zi, și în continuare;

– obligarea pârâților la plata pentru fiecare lună, începând cu 01.08.2016, a diferenței dintre venitul solicitat și venitul efectiv plătit, cu înlăturarea plafonării instituite asupra drepturilor salariale, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și cu dobânda legală penalizatoare calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective, cu obligarea și la alocarea fondurilor necesare plății sumelor de bani;

– recunoașterea stării de discriminare și repararea prejudiciului cauzat prin maniera eronată de aplicare a legii, fără emiterea unui nou ordin de salarizare.

În drept, reclamanții au invocat Legea nr. 71/2015, O.U.G. nr. 20/2016, Legea nr. 153/2017, art. 2506 C. civ., art. 2537 pct. 1 și următoarele C. civ., art. 2541 C. civ., jurisprudența menționată în cuprinsul motivării.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 371 din 21 februarie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege, Înalta Curte constată că cele două instanțe – Tribunalul Alba și Tribunalul Timiș – s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre ele este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanță imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict, va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține că acțiunea introductivă are ca obiect recalcularea și plata unor drepturi salariale, fiind dedus judecății un conflict de muncă, în care reclamanții dețin funcția de procuror și că, în prezenta cauză, este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, „dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea”.

Astfel, prin modificarea art. 127 C. proc. civ. s-a valorificat decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „de competența instanței la care își desfășoară activitatea” din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ., precum și sintagma „are își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza” din cuprinsul art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sunt neconstituționale, deoarece încalcă principiul imparțialității justiției cuprins în art. 124 alin. (2) și, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție.

Având în vedere că, astfel cum rezultă din art. 127 alin. (3) C. proc. civ., textul de lege anterior evocat se aplică și procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor, rămâne valabilă interpretarea dată prin Decizia (RIL) nr. 7/2016 a instanței supreme, potrivit căreia art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. se aplică și în situația grefierilor care își desfășoară activitatea în cadrul parchetelor de pe lângă instanțele judecătorești, în cadrul acestor parchete desfășurându-și activitatea, de altfel, și procurorii pe care aceeași normă legală îi menționează expres. Așadar, art. 127 alin. (1) C. proc. civ. devine aplicabil și în cazul în care reclamantul (judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier) își desfășoară activitatea la instanța competentă să soluționeze cauza sau la instanța ierarhic superioară celei competente să soluționeze cauza, potrivit legii, ori la parchetele de pe lângă aceste instanțe.

Pornind de la statuările cu caracter obligatoriu cuprinse în deciziile anterior evocate, Înalta Curte constată că reclamanții A., B., D., E., F., G. și H. dețin funcția de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, cu excepția reclamantului C. care a deținut aceeași funcție în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara până la data de 01.02.2022, dată începând cu care i-a încetat calitatea de magistrat prin pensionare.

Cum art. 127 alin. (1) C. proc. civ. este aplicabil și procurorilor, conform alin. (3) al aceluiași articol, rezultă că funcția de procuror pe care reclamanții (în majoritate) o dețin în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara atrage incidența acestui text de lege.

În aceste condiții, prin raportare la parchetul la care activează reclamanții și caracterul imperativ al dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., instanța supremă reține că, în cauză, competența de soluționare a cauzei revine uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi competentă, potrivit legii.

Prin urmare, de vreme ce Curtea de Apel Alba, în circumscripția căreia se află Tribunalul Alba, este una dintre curțile de apel aflate în vecinătatea Curții de Apel Timișoara, în circumscripția căreia se află Tribunalul Timiș, rezultă că Tribunalul Alba este competent teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății.

Cu privire la reclamantul C. care, la data introducerii acțiunii, nu mai avea calitatea de procuror în cadrul aceluiași parchet la care activează ceilalți reclamanți, fiindu-i încetată această calitate prin pensionare, se reține că este incident cazul de coparticipare procesuală activă prevăzut de art. 59 C. proc. civ., astfel încât tot Tribunalul Alba este competent să soluționeze inclusiv cererea acestui reclamant.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3), raportat la art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Sursa informației: www.scj.ro.