Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
289 views
Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces, condiţie îndeplinită în cauză.
Instanţa supremă reţine că, în cauză, reclamantele E. şi F., în calitate de personal auxiliar de specialitate în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Dâmboviţa, au chemat în judecată pârâţii: Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, acţiunea reclamantelor având ca obiect drepturi salariale.
Art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, prevede că:
„dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea”.
Totodată, potrivit art. 127 alin. (3) C. proc. civ., dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.
Sintagma utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 127 alin. (3) din C. proc. civ. „se aplică în mod corespunzător” trebuie înţeleasă ca referindu-se la desfăşurarea activităţii în cadrul unei unităţi de parchet ce funcţionează pe lângă instanţa arătată la alin. (1).
Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 78/2016, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism funcţionează ca structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi este condusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin intermediul procurorului-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism; are personalitate juridică şi sediul în municipiul Bucureşti.
Prin urmare, D.I.I.C.O.T. are o structură organizatorică de sine-stătătoare, subunităţile acesteia nefiind arondate instanţelor, astfel că, ipoteza avută în vedere la instituirea art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu-şi găseşte aplicabilitatea în cauzele în care sunt părţi procurorii sau personalul auxiliar al acestei instituţii.
Cum reclamantele îşi desfăşoară activitatea în cadrul structurii teritoriale Dâmboviţa a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, competenţa teritorială nu poate fi determinată în condiţiile art. 127 C. proc. civ.
Mai mult chiar, prin raportare la dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., trebuie observat că reclamantele îşi desfăşoară activitatea la D.I.I.C.O.T. – S.T. Dâmboviţa, structură care nu ar putea fi asimilată sub nicio formă Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova sau Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, pentru a conduce la concluzia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Prahova.
Prin urmare, în mod corect a reţinut Tribunalul Argeş că nu este competent teritorial să soluţioneze cererea reclamantelor, întrucât acestea din urmă nu aveau obligaţia să sesizeze o instanţă de acelaşi grad din circumscripţia unei curţi de apel învecinate.
Având în vedere că Tribunalul Prahova a invocat în mod greşit incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ. pentru a se dezînvesti de la soluţionarea cauzei disjunse, precum şi faptul că prezentul conflict de competenţă s-a ivit între Tribunalul Argeş şi Tribunalul Prahova, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, ca primă instanţă sesizată.
Sursa informației: www.scj.ro.
