Verificarea întrunirii cerinţelor legale pentru angajarea răspunderii civile delictuale. Verificarea limitelor libertăţii de exprimare

11 apr. 2023
Vizualizari: 263
  • Constituţia României: art. 30 alin. (8)
  • NCC: art 1349
  • NCC: art. 1357 alin. (1)
  • NCC: art. 72
  • NCPC: art. 425 alin. (1) lit. b)
  • NCPC: art. 435 alin. (2)
  • NCPC: art. 476
  • NCPC: art. 477 alin. (1)
  • NCPC: art. 478 alin. (2)
  • NCPC: art. 479 alin. (1)
  • NCPC: art. 483 alin. (3)
  • NCPC: art. 488 alin. (1)
  • NCPC: art. 496 alin. (1)
  • NCPC: art. 9 alin. (2)

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București- sectia a IV-a civilă, în data de 12 aprilie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. la plata sumei de 250.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat, constând în vătămarea dreptului la demnitate, onoare și reputație, produs prin publicarea unor comentarii defăimătoare la adresa reclamantului pe site-ul (blogul) www.x.com, pe care pârâta îl deține și administrează; obligarea acesteia la retragerea comentariilor defăimătoare cu privire la reclamant, publicate pe site-ul www.x.com și la publicarea hotărârii judecătorești, definitive, pronunțată în cauză pe site-ul www.x.com.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 774 din 6 aprilie 2022)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Analizând criticile formulate, prin prisma dispozițiilor legale relevante, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Cu titlu preliminar, se impune a se stabili că, în ceea ce privește concluziile la care a ajuns curtea de apel în evaluarea situației de fapt, contestate pe parcursul motivării recursului, acestea nu pot forma obiect de verificare de către Înalta Curte, față de actuala structură a căii extraordinare cu care a fost învestită prezenta instanță, astfel cum este configurată în motivele de casare reglementate în art. 488 alin. (1) C. proc. civ., și care permite numai examinarea criticilor de nelegalitate a hotărârii, nu și a celor de netemeinicie.

Prin demersul judiciar declanșat, reclamantul a solicitat instanței antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, pentru atingerea adusă onoarei, demnității și reputației prin publicarea unor comentarii defăimătoare la adresa sa pe site-ul pe care pârâta îl administrează, obligarea pârâtei la retragerea comentariilor defăimătoare publicate pe site și publicarea hotărârii judecătorești definitive ce va fi pronunțată în cauză pe site-ul web administrat de pârâtă.

Prima instanță a respins cererea de chemare în judecată, apreciind, în esență, că acțiunea formulată de reclamant impune verificarea în cauză a întrunirii cerințelor legale pentru angajarea răspunderii civile delictuale potrivit art. 1349 și art. 1357 alin. (1) C. civ., iar din probele administrate se infirmă săvârșirea de către pârâtă a faptei ilicite, fie că este vorba în varianta din cererea de chemare în judecată, fie de varianta din răspunsul la întâmpinare, postarea și menținerea pe blog a celor patru comentarii nereprezentând o faptă de natură a afecta dreptul la imagine și la viață privată.

Această soluție a fost confirmată de către instanța de apel, care a apreciat că nu poate fi reținută o faptă ilicită de natură a antrena răspunderea civilă delictuală a pârâtei în condițiile reglementate de art. 1349 și art. 1357 raportat la art. 72 din C. civ. și la art. 30 alin. (8) din Constituția României, date fiind limitele devoluțiunii fixate conform motivelor de apel formulate de reclamant și răspunsul la întâmpinare depus de acesta în primă instanță, prin care a precizat că fapta ilicită imputată pârâtei este reprezentată de refuzul de a șterge comentariile după ce a fost notificată.

Obiectul controlului de legalitate în prezentul recurs, în considerarea art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., invocate de recurentul-reclamant, îl constituie, în principal, verificarea respectării de către instanța de apel a limitelor efectului devolutiv al apelului, raportat la ceea ce s-a solicitat prin cererea de apel și ceea ce a fost analizat prin decizia recurată.

Analizând cu prioritate susținerile referitoare la carențele de motivare ale deciziei recurate, determinate de tratarea incompletă a cauzei deduse judecății, prin neanalizarea de către instanța de apel a criticilor apelantului-reclamant, se constată că sunt nefondate.

În limitele impuse de motivele formulate de reclamant în calea de atac și în acord cu dispozițiile art. 477 alin. (1) și art. 478 alin. (2) C. proc. civ., Curtea a avut competența, dar și obligația, examinării apelului din perspectiva susținerilor prezentate de apelant în cerere, ca expresie a respectării principiului disponibilității părților, ce guvernează procesul civil, astfel cum este consacrat în art. 9 alin. (2) din același cod, precum și a principiului aflării adevărului, în condițiile art. 22 alin. (6) din cod, sens în care a și procedat. În esență, instanța de apel a avut a verifica îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, pretinsă de reclamant în calea de atac față de soluția de respingere a acțiunii, pronunțată în primă instanță, raționamentul Curții expus în decizia atacată reflectând tocmai analiza acestor elemente.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 476 C. proc. civ., apelul are caracter devolutiv, însă devoluțiunea este limitată la ceea ce s-a criticat de către apelant prin cererea de apel, deoarece, potrivit art. 477 din același cod, instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului doar în limitele a ceea ce s-a criticat expres sau implicit de către apelant.

Curtea de apel a procedat la analiza motivelor de apel invocate de apelantul-reclamant, referitoare la condițiile răspunderii civile delictuale, în limitele învestirii sale, cu respectarea dispozițiilor legale antereferite, reținând că trimiterile apelantului la considerentele sentinței civile nu pot fi analizate ca și critici de netemeinicie ori de nelegalitate câtă vreme acesta nu a arătat relevanța lor în raționamentul care a determinat tribunalul să concluzioneze că atitudinea intimatei-pârâte nu poate fi considerată ilicită.

De asemenea, nefondată este și critica că instanța de apel s-a limitat la a reda considerentele sentinței și la a aprecia că prima instanță a respectat criteriile stabilite de Curtea Europeană prin jurisprudența creată în aplicarea art. 8 și art. 10 din Convenție, nefiind suficient ca instanța numai să confirme sau să infirme soluția verificată, ci trebuia să facă o analiză proprie în care să prezinte argumentele pentru care a apreciat sentința atacată ca fiind corectă sau nu.

În acest sens, din analiza considerentelor deciziei recurate, se observă că instanța de prim control judiciar a reținut că argumentele sentinței atacate relevă faptul că analiza pe care tribunalul a efectuat-o asupra faptei incriminate (menținerea pe blog a celor 4 comentarii) din perspectiva raportului dintre libertatea de exprimare și dreptul la imagine și viață privată, a respectat criteriile stabilite de Curtea Europeană prin jurisprudența creată în aplicarea art. 8 și art. 10 din Convenție, iar calitatea de persoană publică, pe care apelantul reclamant nu o contestă, a constituit doar un element al acestei analize.

Astfel, s-a mai apreciat că aspectele reținute de prima instanță în legătură cu marja de apreciere asupra echilibrului dintre libertatea de exprimare și dreptul la imagine al reclamantului sunt prezentate ca argumente în favoarea libertății de exprimare, dar nu în orice condiții, ci în contextul bazei factuale relevate de probatoriul administrat în cauză, probatoriu din care rezultă că interesul general al publicului românesc și sesizările privind posibile fraude legate de așa numitul „fenomen Forex” au determinat inclusiv intervenția autorității de supraveghere financiară, în data de 6 septembrie 2012, fiind emisă o alertă cu privire la G. S.R.L., prin care CNVM avertiza investitorii cu privire la faptul că această societate nu este autorizată să presteze servicii și activități de investiții financiare în legătură cu instrumentele financiare prevăzute de Legea nr. 297/2004 privind piața de capital.

În raport cu considerentele deciziei recurate, față de susținerile relevate prin cererea de apel, se constată că în mod corect a reținut instanța de apel că apelantul reclamant nu a formulat critici care să combată argumentele tribunalului, aceasta deoarece apelul este limitat, pe de o parte, de ceea ce s-a apelat și, pe de altă parte, de ceea ce s-a dedus judecății la prima instanță, în acest sens fiind dispozițiile art. 477 și art. 478 C. proc. civ.. Așadar, efectul devolutiv al apelului nu vizează toate problemele de fapt și de drept deduse judecății, ci numai pe cele care sunt criticate expres sau implicit de către apelant, cu respectarea principiului disponibilității.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

Ca atare, instanța de apel a respectat, pe deplin, dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., care impun examinarea cauzei atât din perspectiva susținerilor apelantului-reclamant, cât și din cea a apărărilor părții adverse, neputându-se considera că instanța de apel nu a avut propriul raționament, deoarece instanța a analizat criticile apelantului-reclamant în maniera în care au fost formulate, sens în care nu i se poate imputa instanței că nu a motivat hotărârea, întrucât apelantul a fost cel care prin motivele de apel a fixat limitele în care să aibă loc judecata în calea de atac.

În consecință, nu sunt întrunite cerințele motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

O altă critică a recurentului-reclamant circumscrisă motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. vizează analizarea de către instanța de apel a faptei pârâtei doar ulterior datei de 1 august 2016, iar nu pentru întreaga perioadă dedusă judecății, inclusiv pentru perioada 2012- iunie 2014, fiind încălcate, în opinia recurentului, dispozițiile art. 477 alin. (1) și art. 479 alin. (1) din C. proc. civ.

Această critică este nefondată.

Examinând cererea de apel, se constată că apelantul-reclamant a criticat faptul că prima instanță nu a analizat fapta pârâtei ulterior datei de 1 august 2016, când, după ce a notificat-o pe pârâtă, aceasta a continuat să îl denigreze, deși i-a comunicat să înlăture comentariile defăimătoare la adresa sa, care au legătură directă cu sentința civilă nr. 49D/03.02.2014, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, prin care administratorul site-ului www.x.ro a fost obligat la daune morale.

Prin considerentele deciziei recurate, instanța de apel a reținut corect că, fără a contesta realitatea situației de fapt reținute de prima instanță pe baza probatoriului administrat de ambele părți și fără a combate argumentele pentru care s-a apreciat că în perioada 2012 – iunie 2014 a existat o bază factuală suficientă pentru ca respectivele comentarii să fi fost menținute, prin motivele de apel reclamantul a criticat modalitatea în care tribunalul a apreciat atitudinea manifestată de intimata pârâtă ulterior datei de 1 august 2016, sens în care a analizat fiecare critică și a răspuns punctual în limitele stabilite de reclamant prin motivul de apel invocat.

În acest context, se reține că din declarația de apel rezultă că argumentele apelantului-reclamant au fost axate pe perioada ulterioară datei de 01 august 2016, iar pentru perioada aferentă anilor 2012-2014 nu au fost decelate critici concrete relative la raționamentul primei instanțe pe care instanța de apel să nu le fi analizat, ci a cercetat individual fiecare critică, astfel cum a fost formulată și a respectat principiul tantum devolutum quantum apellatum, expresie a limitelor efectului devolutiv al apelului.

Nefondată este și critica circumscrisă de recurent motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în cadrul căreia a susținut că instanța de apel a încălcat principiul opozabilității unui act juridisdicțional, care reprezintă necesitatea pentru părți și terți de a recunoaște existența unei hotărâri și de a o respecta, pârâta cunoscând conținutul hotărârii judecătorești pronunțate împotriva autorului C., astfel cum rezultă din notificările ce i-au fost transmise.

În acest sens, se reține că această critică, deși se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât vizează încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor de procedură privind opozabilitatea hotărârii judecătorești față de terți, nu poate fi validată.

Din cuprinsul deciziei recurate reiese că instanța de apel a reținut că mesajul transmis pârâtei în data de 1 august 2016 nu a fost însoțit și de hotărârea judecătorească, astfel că intimata-pârâtă nu a putut aprecia caracterul similar al articolelor postate pe blogul său cu al celor de pe site-ul www.x.ro.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 435 alin. (2) C. proc. civ. reglementează opozabilitatea hotărârii judecătorești față de terți până la dovada contrară. Ca atare, față de terți, hotărârea judecătorească nu este decât un mijloc de probă și li se opune cu valoarea unui fapt juridic, susceptibil de proba contrară.

Or, în speță, raportat la situația de fapt reținută, reiese că pârâta nu a avut cunoștință despre continutul hotărârii judecătorești care nu i-a fost comunicată odată cu notificările, astfel că nu se poate aprecia că instanța de apel a nesocotit dispozițiile relative la opozabilitatea hotărârii judecătorești, întrucât a reținut că sentința civilă nr. 49D/03.02.2014 nu a fost comunicată intimatei pârâte, iar aceasta nu a cunoscut și nici nu a avut indicii referitoare la faptul că prin respectiva hotărâre judecătorească s-a constatat caracterul nelegal al unor informații similare cu cele conținute de cele 4 comentarii ce i s-a solicitat a fi înlăturate.

De altfel, din modul cum a fost dezvoltată această critică de către recurent este evident că acesta reiterează aspecte de fapt și solicită instanței de recurs reaprecierea acestei situații, în ceea ce privește verificările pe care intimata-pârâtă ar fi trebuit să le efectueze cu privire la site-ul de unde a preluat articolele, inclusiv prin solicitarea de relații suplimentare de la reclamant, fără a formula veritabile critici de nelegalitate care să poată fi supuse cenzurii instanței de recurs, acestea fiind critici de netemienicie, incompatibile cu structura și natura recursului, consacrată în mod expres în dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

O altă critică a recurentului a vizat calificarea eronată dată de instanța de apel criticii referitoare la natura blogului pârâtei coroborat cu tangența profesiei acesteia cu domeniul tranzacțiilor bursiere, instanța de apel limitându-se la a susține că afirmațiile apelantului nu se regăsesc în sentință și la a reda considerentele sentinței, fără o analiză proprie.

În acest context, se observă că instanța de apel a abordat chestiunea naturii blogului pârâtei, arătând că în sentința apelată nu se reține că natura blogului și faptul că pârâta nu este un profesionist în domeniul tranzacțiilor bursiere ar putea justifica denigrarea reclamantului, iar ceea ce tribunalul a subliniat este faptul că blogul pârâtei nu este axat pe subiecte legate de piața financiară și că aceasta nu este un profesionist în domeniul tranzacțiilor bursiere/Forex, astfel încât să se poată aprecia că opinia sa ar putea avea impact asupra perspectivei cititorilor cu privire la acest tip de subiecte, articolul „H. S.R.L. mă hărțuiește!” fiind determinat de experiența personală pe care pârâta a avut-o cu respectiva societate.

Astfel, contrar argumentelor recurentului, instanța de apel a examinat această critică, sens în care nu se poate reține că nu au fost analizate susținerile apelantului cu privire la natura blogului pârâtei raportat la profesia acesteia.

A mai criticat recurentul greșita calificare de către instanța de apel a criticii privind situația gravă în care se află, întrucât în materia tranzacțiilor financiare informațiile mincinoase și emoția publică pe care le generează sunt extrem de grave și dăunătoare.

În acord cu aprecierile instanței de apel, se reține că, așa cum rezultă din răspunsul la întâmpinare depus de reclamant în fața primei instanțe, ceea ce i s-a imputat pârâtei nu a fost preluarea afirmațiilor altei persoane sau verificarea lor înainte de publicare, ci menținerea unor comentarii la o postare a pârâtei.

În acest sens, în cazul prezentului dosar, în mod corect, instanța de apel a evaluat impactul emoțional produs de comentariile postate pe site-ul pârâtei și a reținut că, întrucât în spațiul on-line erau diseminate informații similare, publicațiile fiind accesibile și ulterior demarării prezentului demers judiciar, a fost necesar să fie respectată libertatea de opinie a unor persoane care își exprimaseră nemulțumirile cu privire la tranzacțiile Forex, iar marja mai largă de apreciere a libertății de exprimare, generată de statutul reclamantului de persoană publică, a justificat refuzul intimatei pârâte, care nu a avut cunoștință despre cele statuate de instanțele de judecată în dosarul nr. x/2013, de a șterge respectivele comentarii.

Prin urmare, Înalta Curte reține că instanța de apel a realizat o verificare în conținut a criticilor formulate prin cererea de apel, verificare ce a inclus observarea contextului factual ce a determinat menținerea comentariilor pe blogul pârâtei, concluzia sa în privința lipsei caracterului ilicit al faptei săvârșite de pârâtă fiind una dedusă la finalul analizei ce a respectat criteriile specifice utilizate în jurisprudență în verificarea limitelor libertății de exprimare.

Pentru aceste considerente, reținând că motivele invocate de recurent sunt nefondate, în ansambulul lor, iar instanța de apel a dat o corectă și judicioasă dezlegare cauzei deduse judecății, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1409A din 29 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2018.

Sursa informației: www.scj.ro.

Verificarea întrunirii cerințelor legale pentru angajarea răspunderii civile delictuale. Verificarea limitelor libertății de exprimare was last modified: aprilie 10th, 2023 by Redacția ProLege

Jurisprudență

Vezi tot

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.