Susținerile recurentului-reclamant privind ignorarea probelor din dosar şi solicitarea comunicării hotărârii atacate pentru a formula motivele de recurs. Constatarea nulității recursului

• NCPC: art. 486 alin. (1) lit. d)
• NCPC: art. 488
• NCPC: art. 489
• NCPC: art. 493 alin. (5)
• NCPC: art. 499

Prin cererea înregistrată la data de 19 mai 2016 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 100.000 euro cu titlu de despăgubiri pentru operațiile și tratamentele ce au urmat accidentului de muncă pe care l-a suferit, la plata sumei de 100.000 RON cu titlu de daune morale pentru imaginea lezată prin greva foamei, precum și la plata sumei de 50.000 euro, reprezentând pagube iminente, pentru viitor, cu titlu de echivalent al sumelor acordate de stat pentru operații în străinătate.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1365 C. civ.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1929 din 18 octombrie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

În condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. și art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând excepția nulității recursului prin raportare la dispozițiile art. 489 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speță, recurentul-reclamant, fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a susținut că probele din dosar au fost ignorate și a solicitat comunicarea hotărârii atacate pentru a formula motivele de recurs.

Preliminar, Înalta Curte reține că decizia recurată a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 19 ianuarie 2022, astfel cum rezultă din dovada de comunicare aflată la dosarul curții de apel și cum s-a menționat în raportul privind admisibilitatea în principiu a căii de atac.

Or, în acest context, recurentul-reclamant a invocat doar ignorarea de către instanță a probelor, fără a dezvolta critici concrete de nelegalitate a hotărârii recurate, astfel că, o atare motivare a recursului nu îndeplinește rigorile impuse de art. 488 alin. (1) Cod procedură, cele susținute prin cererea de recurs neputând fi convertite în vreun motiv de casare prevăzut de lege.

Nu pot fi primite susținerile formulate prin punctele de vedere depuse la dosar de către recurentul-reclamant, întrucât, pe de o parte, nu se poate reține invocarea unor motive de casare de ordine publică, iar, pe de altă parte, nu este posibilă încadrarea criticilor în cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. și nici în vreuna dintre celelalte ipoteze la care se referă articolul anterior menționat.

Astfel, recurentul-reclamant nu a făcut altceva decât să își exprime nemulțumirea cu privire la soluția dată, invocând doar că probele au fost ignorate, fără a fi dezvoltate minime argumente care să determine o analiză din perspectiva încălcării drepturilor la apărare și la un proces echitabil, încălcări susținute de către recurentul-reclamant și care, în opinia acestuia, ar fi de natură a atrage incidența motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Simpla nemulțumire a părții față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege și să aducă critici concrete de nelegalitate deciziei recurate.

În această cale extraordinară de atac, nu pot fi supuse analizei instanței de recurs critici care să vizeze interpretarea probelor, instanța de apel, ca instanță devolutivă, având plenitudine de apreciere în ceea ce privește probele administrate și fiind suverană în a aprecia asupra oportunității administrării probelor în proces din perspectiva utilității, concludenței și pertinenței acestora.

Pot forma obiect al cercetării judecătorești în recurs doar criticile care vizează nelegalitatea deciziei recurate, aceste limite ale judecății în recurs rezultând din prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., conform căruia recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, și din partea introductivă a art. 488 alin. (1) din același cod, care potrivit căreia casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.

Prin urmare, cum calea de atac a recursului este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii recurate sub aspectul legalității acesteia, o atare analiză nu se poate realiza în lipsa dezvoltării unor motive de nelegalitate dintre cele prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., grefate pe cele reținute de hotărârea recurată, obligație care revine, sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate.

Ca atare, cum recurentul-reclamant nu a adus critici apte de a fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și la art. 489 C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

Totodată, reținând activitatea desfășurată de doamna avocat B. (desemnată în cauză a acorda asistență juridică recurentului-reclamant, ca urmare a admiterii cererii de acordare a ajutorului public judiciar formulate de acesta), care a întreprins demersuri în vederea studierii dosarului și a depus, pentru recurentul-reclamant, punct de vedere la raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului, va stabili onorariul definitiv cuvenit acesteia la suma de 850 RON, în temeiul art. 2 alin. (1) pct. 2 lit. e) și alin. (2) din Protocolul încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România, sumă ce va fi suportată din fondurile Ministerului Justiție.

Sursa informației: www.scj.ro.