Sper să fie un început sau o continuare a unei dezghețări a relațiilor dintre avocatură și instituțiile statului

NICOLAE CÎRSTEA: 22 septembrie 2017, Palatul Parlamentului, 186 de ani de avocatură în București . O temă foarte interesantă – Relația avocatului cu statul. D-le vicepreședinte UNBR Ion Turculeanu, care este opinia dumneavoastră privitoare la relația avocatului cu statul.

ION TURCULEANU: Aș începe prin a spune că sunt zile frumoase, zile de sărbătoare, zile de aducere aminte a celor care au început această profesie în această țară și a locurilor unde s-a început această profesie. Tema este nici că se putea mai potrivită, într-o perioadă în care greu statul a înțeles care este menirea avocaților și dacă există o funcție a apărării și că această funcție nu poate fi satisfăcută decât de avocați, singurii care sunt reprezentanții justițiabilului și singurii care respectă prerogativele Constituției privind accesul la justiție și dreptul la apărare.

Sper să fie un început sau o continuare a unei dezghețări a relațiilor dintre avocatură și instituțiile statului și când spun acest lucru nu pot să uit faptul că prin somnul instituțiilor statului s-a ajuns la o avocatură paralelă, ceea ce a creat mari disfuncționalități, nu numai profesiei de avocat, dar întregului act de justiție. Din fericire, în ultimul timp am constatat că aceste instituții, care aveau obligația de acum foarte mulți ani să asigure apărarea numai prin profesia de avocat legal constituită în baza Legii 51/1995, și-au întors privirea către Constituție și asigură astfel legalitatea exercitării profesiei de avocat.

Sigur că sunt multe de spus vizavi de relațiile dintre avocatură și stat, pentru că, pe de o parte, putem să vorbim despre o relație profesională dintre stat și avocatură sau dintre avocat și stat, dar, pe de altă parte, putem să vorbim și despre necesitatea ca statul, prin reglementările lui, să asigure accesul liber la justiție și mai ales dreptul la apărare prin intermediul avocatului.

NICOLAE CÎRSTEA: Anul 2016 a venit cu teme foarte provocatoare – secretul profesional, protecția avocatului în fața organelor statului; în 2017 profesia a rămas la fel de provocatoare – iată, avem pe masa dezbaterilor, în dezbaterea corpului profesional aceste onorarii minimale. Care este opinia dumneavoastră cu privire la aceste recomandări privind onorariile minimale?

ION TURCULEANU: Evident că mereu, sau zilnic, avem de-a face cu provocări, mai ales când avem de-a face cu profesia de avocat, îndrituită, potrivit legii, să-și facă unele reglementări și prin organele proprii de conducere. Onorariile minimale sunt o necesitate. Ele au fost cerute demult de corpul profesional. Astăzi le avem; se poate discuta despre ele – mai mari, mai mici –, dar sunt o necesitate, cu atât mai mult cu cât sunt impuse și de recenta modificare a legii de organizare și exercitare a profesiei de avocat. Rămân însă în discuție situații la care nu te gândești atunci când reglementezi și care pot să apară numai prin aplicarea practică a acestor onorarii minimale. Cred că, totuși, avem datoria noi, cei care momentan facem parte din conducerea avocaturii române, decanii barourilor, consiliile barourilor – pentru că suntem, până la urmă, o uniune de barouri – să explicăm modalitatea prin care se poate face cea mai bună aplicare a hotărârii noastre cu privire la aplicarea onorariilor minimale.

NICOLAE CÎRSTEA: Un salut pentru colegii avocați din Baroul București?

ION TURCULEANU: La ceas de sărbătoare și la ceas aniversar, sunt alături de ei, cum am fost totdeauna, și cred în solidaritate, cred în faptul că Baroul București este primum inter pares.

NICOLAE CÎRSTEA: Vă mulțumesc.