Solicitare privind constatarea nulității contractului de muncă pe perioadă determinată şi obligarea pârâtei să întocmească un contract de muncă pe perioadă nedeterminată

• NCPC: art. 248 alin. (1)
• NCPC: art. 457 alin. (1)
• NCPC: art. 483 alin. (2)
• NCPC: art. 496 alin. (1) teza a II-a
• NCPC: art. 634 alin. (1) pct. 4
• NCPC: art. 94 pct. 1 lit. a) - j)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2020 la 9 iulie 2020 și precizată la 21 iulie 2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. a solicitat să se constate că este expirat contractul individual de muncă nr. x/28.01.2015, obligarea angajatorului la plata de despăgubiri, obligarea angajatorului să respecte hotărârea instanței, cu plata tuturor drepturilor până la efectiva reintegrare.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 21 august 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele S.C. Agenția de Servicii B. S.R.L. și S.C. C. S.A. a solicitat să se constate nulitatea contractului de muncă pe perioadă determinată nr. 3490 și obligarea pârâtei S.C. Agenția de Servicii B. S.R.L. să întocmească un contract de muncă pe perioadă nedeterminată, din ianuarie 2016. Prin cererea precizatoare înregistrată la instanță la data de 17 septembrie 2019, reclamantul a indicat sediile pârâtelor S.C. Agenția de Servicii B. S.R.L. și S.C. C. S.A. și a arătat că al doilea contract de muncă, din ianuarie 2015, este succesiv și nu poate fi prelungit prin acte adiționale pe perioadă determinată, fiind prelungit ilegal, abuziv și fiind nul de drept.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 553 din 9 martie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

La termenul din 9 martie 2023, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, a reținut următoarele:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel București a admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 6213 din 22 septembrie 2021 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, pe care a anulat-o în parte în privința unor capete de cerere, stabilindu-se termen pentru judecarea procesului și evocarea fondului, păstrându-se în rest mențiunile sentinței apelate.

În cauză, hotărârea atacată cu recurs, respectiv decizia civilă nr. 4252/2022 din 30 iunie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale are caracter definitiv, fiind dată în soluționarea unui litigiu întemeiat pe Codul muncii.

Astfel, prin cererea formulată, reclamantul A., în contradictoriu cu intimata-pârâtă AGENȚIA DE SERVICII B. S.R.L. a solicitat să se constate că este expirat contractul individual de muncă nr. x/28.01.2015 și obligarea angajatorului la plata de despăgubiri și de a respecta hotărârea instanței, cu plata tuturor drepturilor până la efectiva reintegrare.

Față de natura pretenției deduse judecății, respectiv litigiu de muncă, se reține că aceste litigii, nu sunt supuse recursului, întrucât aceste decizii pronunțate de instanțele de apel sunt hotărâri definitive, astfel cum prevăd dispozițiile art. 274 Codul muncii.

Potrivit art. 214 din Legea nr. 62/2011 – Legea dialogului social „hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului”.

In conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ.: „Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului”.

Coroborând dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile având ca obiect conflictele de muncă și asigurări sociale, rezultă că decizia nr. 4252/2022 din 30 iunie 2022 a Curții de Apel București este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.

Prin urmare, decizia nr. 4252/2022 din 30 iunie 2022 a Curții de Apel București, prin care a fost soluționată cererea de apel, ce face obiectul prezentului recurs este o hotărâre definitivă.

Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ. „Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei”.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Prin raportare la dispozițiile art. 214 din Legea nr. 62/2011 – Legea dialogului social coroborate cu prevederile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., instanța supremă va admite excepția inadmisibilității recursului.

Având în vedere considerentele expuse în precedent, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a, raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 4252/2022 din 30 iunie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata-pârâtă AGENȚIA DE SERVICII B. S.R.L..

Sursa informației: www.scj.ro.