Solicitare privind anularea deciziei de încetare a contractului individual de muncă şi repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii acesteia. Anularea recursului declarat

• Legea nr. 47/1992: art. 29 alin. (5)
• NCPC: art. 10 alin. (1)
• NCPC: art. 148 alin. (1)
• NCPC: art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția Civilă la 22 ianuarie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. a solicitat anularea deciziei nr. 56/30.11.2011 și repunerea părților în situația anterioară emiterii acesteia.

În motivarea contestației, a arătat că nu a semnat cu pârâta contractul individual de muncă nr. x/10.05.2018, contract încetat de drept la 30.11.2018 conform deciziei contestate și comunicată la data de 19.12.2018.

A arătat că decizia este netemeinică și nelegală în primul rând pentru că nu a semnat cu pârâta un contract individual de muncă pe perioadă determinată și în al doilea rând pentru că pârâta nu a respectat procedura prevăzută de art. 56 alin. (2) Codul muncii.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 16 și următoarele, art. 56, art. 76- 80, art. 266-275 din Codul muncii.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1350 din 7 iunie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Așa cum rezultă din considerentele Deciziei Curții Constituționale a României nr. 321/2017, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 580 din 20 iulie 2017, calea de atac prevăzută de dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, promovată împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale este o cale de atac pe care legiuitorul a conceput-o, distinct de orice calificare procesual civilă sau penală, numai în privința hotărârilor judecătorești prin care se respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale. Prin urmare, Curtea a statuat că acest recurs este un remediu judiciar care nu preia niciunul dintre elementele și caracteristicile proprii recursului din C. proc. civ. sau penală.

Cu toate că, prin intermediul exercitării acestei căi de atac sui generis, se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)- (3) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte reține că, printr-o altă decizie (Decizia nr. 546/2020 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 944 din 14 octombrie 2020), instanța de contencios constituțional a statuat că autorului excepției, în cererea de recurs pe care o formulează, îi va reveni sarcina de a demonstra că excepția de neconstituționalitate îndeplinește condițiile de admisibilitate, iar recursul împotriva încheierii se va limita la aceste aspecte, care nu necesită considerații teoretice sau interpretări de amploare ori documentări care să îl pună în dificultate pe autorul excepției.

De asemenea, sub aspectul motivării unui astfel de demers procesual, în considerentul 18 al aceleiași decizii mai sus amintite (546/2020), Curtea a statuat că dezvoltarea pe larg a motivelor poate fi făcută și prin concluzii scrise sau susțineri orale.

În speță, Înalta Curte reține că încheierea din 5 mai 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2019.1, a fost comunicată recurentului la 20 mai 2022, iar citația pentru termenul stabilit la 7 iunie 2022 în litigiul pendinte a fost comunicată acestuia la 13 mai 2022.

Având în vedere că, la termenul de judecată stabilit la 7 iunie 2022, recurentul avea cunoștință de motivarea încheierii recurate, acesta avea posibilitatea să arate și să dezvolte motivele pentru care a promovat calea de atac până la termenul de judecată, inclusiv, atât prin susțineri orale, cât și prin concluzii scrise.

Totodată, Înalta Curte reține că, printr-un alt considerent (15) al aceleiași decizii mai sus menționate (546/2020), Curtea Constituțională a statuat că pregătirea, în condițiile legii, a căilor de atac promovate reprezintă obligația părții interesate, care trebuie să manifeste diligență în acest sens.

Având în vedere că, prin Decizia nr. 546/2020, Curtea Constituțională a României a statuat că autorului excepției, în cererea de recurs pe care o formulează, îi va reveni sarcina de a demonstra că excepția de neconstituționalitate îndeplinește condițiile de admisibilitate, în aplicarea prevederilor art. 10 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că autorul prezentului demers judiciar nu s-a conformat acestei obligații, motiv pentru care, în temeiul art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3), precum și art. 148 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii de ședință din 5 mai 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2019.1.

Sursa informației: www.scj.ro.