Solicitare privind anularea deciziei de compensare emisă de către pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, stabilirea, de către instanţă, a existenţei, întinderii şi a valorii reale a drepturilor ce se cuvin reclamantelor pentru suprafaţa de teren în litigiu și obligarea pârâtei la emiterea unei decizii legale de compensare prin puncte privind suprafaţa de teren

8 iun. 2023
Vizualizari: 156
  • Constituţia României: art. 129
  • Legea nr. 165/2013: art. 33
  • Legea nr. 165/2013: art. 34
  • Legea nr. 165/2013: art. 35 alin. (1)
  • NCPC: art. 457 alin. (1)
  • NCPC: art. 460 alin. (2)

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 18.09.2014 pe rolul Tribunalului București, secția a V a civilă, reclamantele A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, anularea deciziei de compensare nr. 7275/18.02.2016 emisă de către pârâtă și stabilirea de către instanță a existenței, întinderii și a valorii reale a drepturilor ce li se cuvin pentru suprafața de teren de 14,78 ha, situat în comuna Jidvei, județul Alba; obligarea pârâtei la emiterea unei decizii legale de compensare prin puncte privind această suprafață de teren; obligarea pârâtei la plata daunelor materiale simbolice de 1 euro și dobânda bancară din ziua plății aferentă valorii terenului, calculată de la data introducerii acțiunii până la data emiterii deciziei de compensare, precum și la plata unor daune morale de 10.000 euro pentru neefectuarea expertizei privind terenurile proprietatea lor în dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Blaj și în dosarul nr. x/2013 al Curții de Apel Târgu Mureș, precum și pentru neemiterea deciziei de compensare timp de peste șapte ani, cu cheltuieli de judecată.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1956 din 19 octombrie 2022)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât pe cele expres prevăzute de lege.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României, republicată, prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

În cauză, prin cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată, s-a solicitat anularea deciziei de compensare nr. 7275/18.02.2016 emisă de către pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, stabilirea, de către instanță, a existenței, întinderii și a valorii reale a drepturilor ce se cuvin reclamantelor pentru suprafața de teren în litigiu, obligarea pârâtei la emiterea unei decizii legale de compensare prin puncte privind această suprafață de teren, obligarea pârâtei la plata daunelor materiale simbolice de 1 euro, obligarea pârâtei la plata unor daune morale de 10.000 euro.

Din modalitatea în care a fost formulată acțiunea introductivă de instanță, cu respectarea principiului disponibilității, se constată că petitul privind acordarea daunelor morale reprezintă un capăt de cerere accesoriu petitului principal privind solicitarea de anulare a deciziei de compensare emisă de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

Aceasta întrucât daunele morale sunt solicitate pentru neefectuarea expertizei privind terenurile proprietatea lor precum și pentru neemiterea deciziei de compensare timp de peste șapte ani, respectiv urmare a neexecutării, de către pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, a unor atribuții specifice ale acesteia în cadrul procedurii de restituire reglementată de Legea nr. 165/2013, inclusiv neemiterea deciziei de compensare într-un interval de timp rezonabil. Este vorba așadar, despre solicitarea de despăgubiri în legătură cu modalitatea defectuoasă în care au fost îndeplinite procedurile de reconstituire a dreptului conform Legii nr. 165/2013.

Raportat la petitul principal al cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, incidente în cauză, „Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării” iar alin. (4) al aceluiași articol statuează că „Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului”.

Din această normă rezultă că singura cale de atac ce poate fi promovată împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în litigiile întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 165/2013 este apelul, sens în care prezenta cale de atac nu este prevăzută de lege, fiind, deci, inadmisibilă.

Cum decizia nr. 1238/A/01.10.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, este dată în apel și este definitivă, devin incidente dispozițiile legale anterior menționate.

De asemenea, întrucât capătul de cerere privind acordarea de daune morale se află, așa cum s-a arătat, într-o legătură de accesorialitate cu pretenția dedusă judecății pe cale principală, devin incidente în cauză dispozițiile art. 460 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora „Dacă prin aceeași hotărâre au fost soluționate și cereri accesorii, hotărârea este supusă în întregul ei căii de atac prevăzute de lege pentru cererea principală”, textul de lege fiind o consacrare legală expresă, în planul dreptului procesual, a principiului general de drept accesorium sequitur principale, în virtutea căruia bunul sau pretenția aflate într-o legătură de accesorialitate cu bunul sau pretenția principală, urmează tratamentul juridic al acestora. Cu alte cuvinte, dacă pretenția principală nu are deschisă calea de atac a recursului, nici pretenția subsidiară, respectiv solicitarea de acordare a daunelor morale, nu se circumscrie exercițiului acestei căi de atac.

Împrejurarea că în dispozitivul deciziei din apel este menționată calea de atac a recursului este lipsită de consecința juridică a deschiderii căii de atac într-o materie în care legea nu o prevede, față de principiul legalității căilor de atac înscris în dispozițiile art. 457 C. proc. civ.

De altfel, în legătură cu această mențiune din dispozitivul deciziei recurate, pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale, respinsă prin încheierea de ședință din 14.12.2021, instanța reținând incidența dispozițiilor art. 460 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora „În cazul în care prin aceeași hotărâre au fost soluționate mai multe cereri principale sau incidentale, dintre care unele sunt supuse apelului, iar altele recursului, hotărârea în întregul ei este supusă apelului. Hotărârea dată în apel este supusă recursului”.

În cauză însă nu se regăsește ipoteza reglementată de acest text legal, respectiv existența mai multor cereri principale sau incidentale, care să deschidă calea de atac a recursului, ci este vorba, așa cum s-a arătat, de o pretenție accesorie, derivând din formularea capătului principal de cerere, astfel încât incidente sunt dispozițiile art. 460 alin. (2) C. proc. civ., cu consecința atragerii caracterului inadmisibil al recursului sub toate aspectele.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

De altfel, ambele părți-recurenta în chiar cererea sa de recurs, iar intimatele-reclamante, în întâmpinarea depusă, au susținut inadmisibilitatea recursului promovat.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor împotriva deciziei nr. 1238/A din 01 octombrie 2021 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Sursa informației: www.scj.ro.

Solicitare privind anularea deciziei de compensare emisă de către pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, stabilirea, de către instanță, a existenței, întinderii și a valorii reale a drepturilor ce se cuvin reclamantelor pentru suprafața de teren în litigiu și obligarea pârâtei la emiterea unei decizii legale de compensare prin puncte privind suprafața de teren was last modified: iunie 8th, 2023 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.