Solicitare privind anularea actelor de executare emise şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare. Stabilirea competenței de soluționare a cauzei

• NCPC: art. 112
• NCPC: art. 133 pct. 2
• NCPC: art. 135 alin. (1)
• NCPC: art. 517 alin. (4)
• NCPC: art. 651 alin. (1)
• NCPC: art. 666
• NCPC: art. 712
• NCPC: art. 714 alin. (1)

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, secția a II-a civilă la data de 24 noiembrie 2021, sub nr. x/2021, contestatorul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, în contradictoriu cu intimata A., a formulat contestație la executare, solicitând anularea executării silite demarate de Biroul Executorului Judecătoresc B. în cadrul dosarului de executare nr. 8/2021, suspendarea executării silite în cadrul dosarului de executare, până la soluționarea contestației la executare.

În drept, au fost invocate prevederile art. 712 și urm. C. proc. civ.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1724 din 4 octombrie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 5 București și Judecătoria Arad și-au declinat reciproc competența de soluționare a pricinii, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de constatările diferite ale cele două instanțe cu privire la norma de procedură în temeiul căreia se stabilește instanța competentă a soluționa litigiul.

Astfel, Judecătoria Sectorului 5 București a apreciat asupra competenței teritoriale prin prisma art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ., reținând că instanța de executare este judecătoria care a încuviințat executarea silită și, în plus, a dat eficiență principiului unicității instanței de executare, enunțat și prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, în timp ce Judecătoria Arad a considerat că instanța de executare este cea în a cărei rază teritorială se află sediul debitorului, neavând relevanță faptul că aceeași instanță a încuviințat executarea silită, întrucât dispozițiile deciziei nr. 20/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu sunt aplicabile raportat la circumstanțele factuale ale cauzei.

Obiectul litigiului cu privire la care poartă prezentul conflict negativ de competență îl reprezintă contestația la executare formulată de contestatorul Statul Român, prin Ministerul Finațelor, în contradictoriu cu intimata A. C., prin care a solicitat anularea actelor de executare emise în dosarul execuțional nr. 8/2021 al Biroului Executorului Judecătoresc B., precum și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.

Dreptul comun în stabilirea competenței teritoriale în ceea ce privește soluționarea contestației la executare este reglementat de dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora contestația se introduce la instanța de executare. Totodată, art. 651 din același act normativ definește instanța de executare astfel:,,(1) Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

În speță, Judecătoria Arad, secția civilă, prin încheierea nr. 1125 din 08 februarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, a admis cererea de încuviințare a executării silite a debitorului Statul Român, prin Ministerul Finațelor Publice – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad, formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc B., la cererea creditoarei A..

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ., s-a statuat că din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel (paragraful 70).

Pe cale de consecință, ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, motiv pentru care – exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestației la titlu, spre exemplu – toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare (paragraful 71).

Așadar, principiul unicității instanței de executare presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., respectiva instanță fiind calificată de legislator drept instanță de executare (paragraful 80).

Față de dezlegările obligatorii ale Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, rezultă că, în speță, Judecătoria Arad, secția civilă, a devenit instanța de executare, în sensul prevederilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., competentă să soluționeze contestația la executare formulată de debitorul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva executării silite.

Împrejurarea că această instanță a încuviințat executarea silită, fără a fi competentă teritorial, este o chestiune de fond care se analizează pe fondul contestației la executare de către instanța care a încuviințat executarea silită, întrucât calitatea acesteia de instanță de executare nu mai poate fi reapreciată cu prilejul verificării competenței în cadrul contestației la executare, hotărârea prin care a fost încuviințată executarea silită tranșând în mod necesar și problema calificării instanței care a pronunțat-o ca având statutul de instanță de executare.

Raportat la considerentele expuse, în temeiul art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad, secția civilă.

Sursa informației: www.scj.ro.