Solicitare privind admiterea recursului, casarea cu reţinerea spre rejudecare în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului şi respingerea acţiunii reclamanţilor ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă

• Legea nr. 85/2003: art. 37 alin. (5)
• Legea nr. 85/2014: art. 75 alin. (1)
• NCC: art. 1357
• NCC: art. 1358
• NCC: art. 1382
• NCC: art. 1383
• NCPC: art. 22
• NCPC: art. 36
• NCPC: art. 465
• NCPC: art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8
• NCPC: art. 489 alin. (2)
• NCPC: art. 496 alin. (1)

Prin cererea înregistrată la data de 7 mai 2018 pe rolul Judecătoriei Horezu sub nr. x/2018, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâții S.C. CET Govora S.A. – Divizia Minieră Unitatea Minieră de Cariere Berbești-Alunu, Complexul Energetic Oltenia S.A, Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediului de Afaceri, Consiliul Județean Vâlcea, Instituția Prefectului Județului Vâlcea, Agenția Națională pentru Resurse Minerale și Ministerul Economiei, solicitând obligarea acestora la plata despăgubirilor reprezentând valoarea de înlocuire a imobilului construcție, situat în comuna Alunu, sat Alunu, județul Vâlcea, proprietatea reclamanților, compus din: 1) o casă de locuit în suprafață de 37 mp., compus din 2 camere și o sală, cu beci de 13 mp., temelie din zid de piatră, zid de cărămidă și beton, planșee și asterială din lemn, învelitoare din țiglă, tocăria ferestrelor din lemn, uși din lemn, încălzire cu sobe, instalație electrică racordată la rețea, pardoseli din scândură pe bârne din lemn; 2) o casă de locuit de 60 mp., compusă din 2 camere, 2 holuri, temelie din beton armat, zidărie din cărămidă, planșee din lemn, astereală din lemn, acoperită cu țiglă, tocărie ferestre și uși din lemn, încălzire cu sobe de teracotă, instalație electrică racordată la rețea, pardoseli din beton placate cu parchet laminat 2 camere, iar holurile placate cu gresie, pereți tencuiți și finisați cu glet și vopsiți cu vopsea lavabilă, scară de acces în locuință cu două sensuri realizată din beton; 3) grajd cu fânar în suprafață de 32 mp., construit pe fundație de beton armat, pardoseală din beton, zid de cărămidă, ușă din lemn, pod și contur fânar din lemn, planșee din lemn, astereală din lemn. O polată pe furci din lemn de 24 mp., astereală din lemn și învelitoare din plăci azbociment (adăpost pentru animale); 4) fânar în suprafață de 19 mp., construit pe furci din fier, pod și contur din lemn, astereală din lemn și învelitoare din carton asfaltat; 5) pătul – magazie porumb în suprafață de 3 mp., construit pe furci din fier, pod și contur din lemn și învelitoare din plăci de azbociment; 7) copertină în suprafață de 6 mp., construită pe furci din lemn, astereală din lemn și învelitoare din plăci de azbociment; 8) copertină în suprafață de 6 mp., pe furci din lemn, astereală din lemn, învelitoare din plăci de azbociment; 9) fântână din tuburi din ciment cu diametrul de 80 cm, adâncime 12 mp; 10) poartă cu stâlpi din fier și laturi cu cadru din fier, acoperit cu tablă și ornamente din fier striat, fundație din beton în lungime de 4 metri și înălțime de 1,6 metri; 11) gard pe stâlpi din lemn și scândură, împrejmuire teren agricol 80 ml, cu înălțime de 1,5 m., cu valoarea de 259.010 RON, conform Raportului de evaluare gospodărie A. nr. 289/20.07.2017, executat de C. S.R.L. la cererea Primăriei Alunu.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 932 din 4 mai 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, precum și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. a solicitat admiterea recursului, casarea cu reținerea spre rejudecare în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive și respingerii acțiunii reclamanților, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prealabil, se impune precizarea că, deși recurenta-pârâtă se prevalează de motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., criticile formulate se circumscriu motivelor de recurs reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., anume cele prin care se critică modalitatea de aplicare a normelor de drept procesual referitoare la calitatea procesuală pasivă și de interpretare și aplicare a normelor de drept material.

Având în vedere că, potrivit art. 36 din C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății, Înalta Curte constată că această critică se impune a fi analizată nu numai pe temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., ci și în baza art. 488 alin. (1) pct. (8), întrucât este necesară verificarea premisei, și anume, stabilirea raportului juridic litigios și identificarea corectă a subiectelor acestuia.

Sub un prim aspect, trebuie reținut că, prin demersul judiciar inițiat în cauză, reclamanții B. și D., au solicitat instanței obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri reprezentând valoarea de înlocuire a imobilelor construcții și terenuri proprietatea reclamanților, precum și contravaloarea plantațiilor existente pe aceste terenuri, ca urmare a afectării acestora de către halda de steril care s-a deplasat, acoperind și distrugând complet gospodăria reclamanților.

Prin sentința civilă nr. 1010/2020 din 16 octombrie 2020, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității acțiunii promovate de reclamanți în contradictoriu cu pârâta CET Govora S.A., invocată de pârâtul Complexul Energetic Oltenia S.A. A admis în parte cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. și a obligat-o pe aceasta la plata către reclamanți a unor despăgubiri în cuantum total de 218.695 RON, din care suma de 148.300 RON reprezentând contravaloarea imobilelor construcții, suma de 49.187 RON, reprezentând contravaloarea imobilelor terenuri, suma de 17.314 RON reprezentând contravaloarea plantației de pomi fructiferi, iar suma de 3.894 RON reprezentând contravaloarea plantației de viță de vie.

Soluția primei instanțe a fost validată de instanța de apel care a respins apelul formulat în cauză.

A reținut instanța de apel că cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe răspunderea civilă delictuală a recurentei-pârâte care a exploatat până în anul 2015 halda de steril cauzatoare de alunecarea de teren, fapta ilicită a acesteia constând în amenajarea și utilizarea necorespunzătoare a haldei de steril încă de la începutul funcționării acesteia.

Totodată, a reținut că, în analizarea calității procesuale pasive, instanța nu are de interpretat clauzele contractului de transfer de afaceri și de preluare a licenței de exploatare încheiat între recurentul-pârât și CET Govora, trebuind doar să se raporteze la situația de fapt și la fapta imputată de reclamanți.

Înalta Curte, efectuând exclusiv un examen de legalitate asupra deciziei pronunțate de instanța de apel, întrucât sarcina evaluării probelor în cauză și a stabilirii situației de fapt revine în exclusivitate instanțelor de fond, reține că alunecarea de teren și distrugerea bunurilor reclamanților au fost cauzate exclusiv de factori antropogeni, alunecările din corpul haldei fiind determinate în special de lipsa totală a amenajărilor, de folosirea încă de la început, respectiv din anul 1980, a haldei fără niciuna dintre amenajările constructive prevăzute de proiectant și de omisiunea de a executa amenajările necesare pentru stabilizarea acesteia.

În argumentarea căii de atac, recurentul-pârât a afirmat că în mod greșit instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive din perspectiva în care, în raport de prevederile art. 22 din C. proc. civ., avea obligația de a verifica cauza sub toate aspectele referitoare la art. 10 pct. 10.1.1.11 din contractul de transfer de afacere nr. x din 02 martie 2015 încheiat între SCE Oltenia S.A. și CET Govora, potrivit căruia CET Govora, în calitate de cumpărător, nu va suporta alte datorii rezultând din fapte sau evenimente anterioare datei semnării contractului, 26 martie 2015, cu excepția obligațiilor de mediu.

Or, raportat la data producerii faptei ilicite reprezentate de alunecarea haldei de steril, respectiv luna mai 2017, apreciază recurenta că în speța dedusă judecății calitatea procesuală pasivă aparține în exclusivitate S.C. CET Govora S.A.

Critica este nefondată.

Înalta Curte reține că pentru soluționarea prezentei cauze, instanțele de fond aveau de analizat și de stabilit, din perspectiva normelor legale ce reglementează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, dacă persoanele chemate în judecată au săvârșit fapta ce le este imputată de reclamanți și să dispună obligarea acestora la repararea prejudiciului cauzat.

Potrivit dispozițiilor art. 36 C. proc. civ. „Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății”.

Calitatea procesuală se determină, așadar, în raport cu litigiul dedus judecății, presupunând existența identității între persoana reclamantului, titulară a dreptului în raportul juridic (calitate procesuală activă) și între cea a pârâtului, care este persoana obligată în același raport juridic (calitate procesuală pasivă).

În astfel de cauze, calitate procesuală pasivă o are persoana care, potrivit dispozițiilor art. 1357 C. civ., cauzează altuia un prejudiciu, prin săvârșirea unei fapte ilicite.

Potrivit situației de fapt, astfel cum aceasta a fost reținută de instanțele de fond, prejudiciul a fost cauzat de deplasarea haldei de steril, această deplasare fiind determinată de o exploatare a haldei fără a se efectua lucrări de stabilizare și de întreținere a acesteia, nici de către recurentul-pârât, până în anul 2015, când a fost transferată afacerea către intimata CET Govora, și nici de către intimata CET Govora S.A., după anul 2015.

Având în vedere că recurentul-pârât a fost cel care a exploatat halda până la data de 02 martie 2015, când a încheiat contractul de transfer de afaceri către CET Govora, rezultă că inacțiunea acestuia de consolidare și întreținere a cauzat deteriorarea haldei și a favorizat deplasarea acesteia, inacțiunea acestuia fiind continuată de intimata CET Govora, astfel că acesta justifică calitatea procesuală pasivă.

În ceea ce privește contractul de transfer de afacere, în mod corect a reținut instanța de apel că nu are relevanță în cauză, sub aspectul stabilirii calității procesuale pasive, chiar dacă alunecarea de teren s-a petrecut după momentul transferului proprietății asupra afacerii, având în vedere că lipsa lucrărilor de întreținere și stabilizare pe toată perioada exploatării haldei de către Complexul Energetic Oltenia S.A. au favorizat deplasarea terenului.

Tot în susținerea excepției lipsei calității pasive a recurentului, acesta a criticat decizia instanței de apel invocând o aplicare și interpretare greșită a prevederilor art. 37 alin. (5) din Legea nr. 85/2003, având în vedere împrejurarea că, la momentul producerii prejudiciului, acesta nu mai era titularul licenței de exploatare.

Conform dispozițiilor art. 37 alin. (5) din Legea nr. 85/2003:

„Titularul licenței rămâne ținut, potrivit regulilor răspunderii civile extracontractuale, la repararea prejudiciilor cauzate altor persoane fizice sau juridice din culpa sa prin activitățile miniere efectuate până la data expirării ori renunțării, chiar dacă asemenea prejudicii sunt constatate după încetarea concesiunii sau a administrării”.

Potrivit articolului de lege mai sus evocat, titularul licenței rămâne obligat dincolo de momentul la care a predat afacerea sa, cu condiția ca prejudiciul să fi fost anterior momentului predării afacerii.

În cazul concret dedus judecății, prejudiciul nu s-a produs doar la momentul mai 2017, acesta fiind unul continuu, producându-se treptat (prin degradarea treptată a gospodăriei reclamanților) încă din anul 1980 și până la rezultatul final – alunecarea terenului peste bunurile acestora – fiind provocat prin fapta ilicită continuă a recurentului, de utilizare necorespunzătoare și fără lucrări de întreținere a haldei de steril până la momentul când acesta a transferat afacerea către intimata CET Govora.

Fapta ilicită a recurentului a fost continuată de fapta ilicită a intimatei CET Govora, ajungându-se astfel la rezultatul final – alunecarea de teren peste bunurile reclamanților.

Având în vedere dispozițiile legale mai sus evocate, precum și situația de fapt reținută, Înalta Curte constată, în acord cu instanța de apel, că și această critică este nefondată, responsabilitatea pentru producerea prejudiciului revenindu-i recurentului pentru perioada exploatării, respectiv pentru perioada în care a fost titularul licenței.

Față de aspectele expuse, se constată că recurentul-pârât justifică legitimare procesuală pasivă în cauză, astfel că sub acest aspect nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ.

Prin cel de al doilea motiv de recurs, subsumat motivului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul-pârât a reclamat o aplicare și interpretare greșită de către instanța de apel a prevederilor art. 75 din Legea nr. 85/2014, apreciind că, raportat la data deschiderii procedurii de insolvență cu trimitere la data producerii evenimentului, respectiv alunecarea de teren, nu sunt incidente prevederile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, cauza cu privire la pârâta CET Govora nefiind supusă suspendării, astfel că, în mod greșit s-a dispus măsura disjungerii.

Critica astfel formulată este inadmisibilă și va fi înlăturată în consecință, având în vedere următoarele:

Este de necontestat, astfel cum au invocat și intimații-reclamanți, precum și intimata-pârâtă, prin întâmpinările formulate, că măsurile de administrare judiciară nu pot face obiectul niciunei căi de atac, potrivit art. 465 din C. proc. civ.

Domeniul de aplicare al normei este circumscris măsurilor de ordin organizatoric menite să asigure părților cadrul unei bune desfășurări a actului de justiție, astfel încât acestea să poată beneficia, conform legii, de activitatea de judecată ca serviciu public și de accesul la instanță atât din punct de vedere procedural, cât și substanțial.

Așadar, intră în sfera de aplicabilitate a art. 465 din C. proc. civ. măsura disjungerii administrative a cererii de chemare în judecată cu privire la pârâta CET Govora și formării unui nou dosar, prin înregistrarea separată a cererilor și repartizarea manuală aceluiași complet de judecată.

În realitate, însă, prin criticile formulate, recurentul-pârât nu contestă numai măsura administrativă de disjungere a cauzei, ci contestă măsura de suspendare a cauzei cu privire la pârâta CET Govora și aplicarea greșită a prevederilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Or, în cauza pendinte, instanța a dispus disjungerea cererii cu privire la această pârâtă și formarea unui nou dosar, urmând ca, în dosarul nou format, să se analizeze dacă și în ce condiții se aplică prevederile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Astfel, în dosarul ce face obiectul prezentului recurs, nu a fost luată nicio măsură cu privire la pârâta CET Govora, ci s-a dispus doar disjungerea cauzei cu privire la aceasta, având în vedere situația particulară a acesteia.

Drept urmare, criticile formulate în prezenta cale de atac privitoare la aplicarea și interpretarea greșită de către instanța de apel a prevederilor art. 75 din Legea nr. 85/2014, raportat la data deschiderii procedurii de insolvență cu trimitere la data producerii evenimentului, respectiv alunecarea de teren, sunt străine de prezenta cauză și, în consecință, vor fi înlăturate.

Nici motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care se reclamă o aplicare și interpretare greșită de către instanța de apel a prevederilor art. 1357, art. 1358, art. 1382 și art. 1383 C. civ. nu poate fi reținut, pentru argumentele ce succed:

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din același cod.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, fiind necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului în apel.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. vizează încălcarea legii de drept material, ce poate consta, cu titlu de exemplu, în aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normelor peste ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării acestora, interpretarea greșită a normei corespunzătoare situației de fapt, încălcarea unor principii generale de drept.

Înalta Curte constată că, deși recurentul, în susținerea motivului de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocă încălcarea dispozițiilor art. 1357, art. 1358, art. 1382 și art. 1383 C. civ., în expunerea argumentelor face trimitere la situația de fapt, la probele administrate în cauză, precum și la modul în care acestea au fost interpretate de către instanța de apel.

Astfel, în analizarea cauzei, instanța de apel, confirmând soluția primei instanțe, a stabilit că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale – existența faptei ilicite, a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate și a vinovăției.

Prin ultima critică adusă hotărârii curții de apel, recurentul susține o încălcare a dispozițiilor art. 1357, art. 1358, art. 1382 și art. 1383 C. civ., fără însă a arăta, în concret, cum anume a încălcat instanța de apel aceste dispoziții.

Argumentele la care acesta face trimitere, respectiv concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, care, în opinia sa, demonstrează că nu activitatea anterioară anului 2015 desfășurată de Complexul Energetic a dus la destabilizarea haldei de steril și la degradarea imobilelor reclamanților, vinovăția pentru prejudicierea reclamanților fiind doar a pârâtei CET Govora, reprezintă critici de netemeinicie, și nu de nelegalitate.

Se tinde, așadar, la o cenzurare a aprecierii date de instanțele de fond mijloacelor de probă și la o devoluare a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situația de fapt stabilită de instanțele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei și a elementelor de fapt ale cauzei.

Reiese, așadar că invocarea încălcării dispozițiilor art. 1357, art. 1358, art. 1382 și art. 1383 C. civ., de către instanța de apel, este pur formală.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, constatând că susținerile recurentei-pârâte sunt nefondate în ansamblul lor, în raport cu dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A.

Sursa informației: www.scj.ro.