Solicitare în vederea obligării pârâtei la calculul şi plata în favoarea reclamanţilor a despăgubirilor băneşti stabilite ca diferenţă între nivelul de salarizare compus din salarii de bază cuvenite şi nivelul sporurilor specifice activităţii calculate la noile salarii de bază astfel rezultate şi drepturile salariate plătite efectiv de pârâtă

23 ian. 2024
Vizualizari: 232
  • C. muncii: art. 269 alin. (2)
  • NCPC: art. 116
  • NCPC: art. 135 alin. (4)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2019, reclamantul SINDICATUL ACORD TÂRGU MUREȘ, în numele și pentru membrii de sindicat menționați în listele de împuterniciri anexate, A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., care își desfășoară activitatea în cadrul GGG. și a Creșei Sinaia, membri ai Sindicatului ACORD, în temeiul prevederilor art. 28 din Legea sindicatelor nr. 62/2011, a formulat cererea de chemare în judecată solicitând obligarea pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI SECTOR 2, prin hotărârea ce se va pronunța: 1. obligarea pârâtei DGASPC Sector 2 la calculul și plata în favoarea reclamanților a despăgubirilor bănești stabilite ca diferență între nivelul salariilor compus din salarii de bază prevăzute de Anexa nr. 1 pct. 3 din Legea nr. 250/2016, majorate ulterior conform art. 1 din HGR1/2017, art. 1 HGR nr. 846/2017 și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și nivelul sporurilor specifice activității calculate la noile salarii de bază astfel rezultate și drepturile salariate plătite efectiv de pârâtă, începând cu 01.12.2016 și până la data de 01.08.2018; 2. obligarea pârâtei DGASPC Sector 2 la calculul și plata în favoarea reclamanților care au calitatea de personal administrativ a despăgubirilor bănești stabilite ca diferență între nivelul de salarizare compus din salarii de bază cuvenite potrivit dispozițiilor art. 1 din HGR 1/2017, art. 1 din O.U.G. nr. 2/2017 și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 284/2010 și nivelul sporurilor specifice activității calculate la noile salarii de bază astfel rezultate și drepturile salariate plătite efectiv de pârâtă, începând cu 01.12.2016 și până la data de 01.07.2017; 3. actualizarea sumelor de bani prevăzute la petitele 1 și 2 ale acțiunii cu indicele de inflație aferent perioadei de la care trebuiau acordate drepturile solicitate și până la data plății lor efective și cu dobânda legală penalizatoare aferentă aceleași perioade; 4. obligarea pârâtei DGASPC Sector 2 la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cauzei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că membrii săi de sindicat au calitatea de salariați ai Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2, reclamându-se, în esență, că salariile de bază ale acestora, precum și sporurile, nu au fost calculate în mod corect, raportat la prevederile Legii 250/2016, Legii nr. 153/2017 coroborate cu H.G. nr. 1/2017 și H.G. nr. 846/2017.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1794 din 22 septembrie 2021)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Înalta Curte reține că prezentul litigiu, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, are natura juridică a unui conflict de muncă.

Potrivit art. 269 alin. (2) Codul muncii, competența de soluționare a cauzelor având ca obiect litigii de munca revine tribunalului în a cărui rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 210 din Legea 62/2011 „cauzele referitoare la solutionarea conflictelor individuale de munca se adreseaza instantei judecatoresti competente, în a carei circumscriptie isi are domiciliul sau locul de munca reclamantul”.

Competența teritorială de soluționare a cauzei în materia conflictelor de muncă a fost reglementată prin dispoziții imperative, conform legislației în vigoare la data sesizării instanței.

Prin Legea nr. 53/2003 republicată – Codul Muncii legiuitorul a stabilit, cu valoare imperativă, care este criteriul obiectiv în raport de care se stabilește competența teritorială de soluționare a conflictelor de muncă, și anume domiciliul sau reședința ori, după caz, locul de muncă al reclamantului, criteriul impus de legiuitor fiind unul obiectiv și limitativ.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 269 alin. (2) Codul muncii, respectiv art. 210 din Legea 62/2011 sunt edictate în beneficiul reclamantului, acesta fiind așadar singurul îndrituit să aleagă între instanțele deopotrivă competente.

Trebuie menționat și că, potrivit dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, numai că, în dreptul muncii, aceasta înseamnă că reclamantul are dreptul să aleagă între instanțele pe care Legea nr. 53/2003 republicată – Codul muncii și Legea nr. 62/2011 republicată, modificat prin Legea nr. 2/2013, le individualizează ca fiind cele competente să soluționeze litigiile.

Totodată, se reține că prin Decizia 1/2013 pronunțată în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii, republicat, că instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acțiunilor formulate de organizațiile sindicale în numele membrilor lor este instanța de la sediul sindicatului reclamant.

În speță, se constată că deși în cererea de chemare în judecată reclamantul SINDICATUL ACORD TÂRGU MUREȘ și-a indicat sediul în București, str. x, totuși din sentința civilă nr. 3005/19 iunie 2017 pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș, depusă, în copie, la filele nr. x din vol. I al dosarului Tribunalului București, rezultă că sindicatul are sediul în Târgu Mureș, str. x, jud. Mureș.

Împrejurarea că, prin sentința civilă indicată au fost autorizate modificările privitoare la statut referitoare la deschiderea unui sediu secundar în București, str. x, nu înseamnă că devine competentă în soluționarea litigiului instanța de la sediul secundar al sindicatului.

Competența teritorială de soluționare a unui conflict de muncă se determină în funcție de sediul sindicatului reclamant, așa cum prevăd dispozițiile art. 269 alin. (2) Codul muncii, art. 210 din Legea 62/2011, ținând cont și de cele reținute prin Decizia nr. 1/2013 pronunțată în recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În stabilirea competenței teritoriale, are relevanța sediul sindicatului, ca element de identificare, în sensul în care rezultă din prevederile art. 6 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 62/2011, republicată, existența unui sediu secundar al sindicatului nefiind de natură să conducă la stabilirea competenței teritoriale prin raportare la acest sediu.

În speță, sediul sindicatului se află în Târgu Mureș, str. x, jud. Mureș. Dată fiind importanța acestui element de identificare, față de caracterul competenței teritoriale în materia conflictelor de muncă, ce este reglementată prin norme imperative, Înalta Curte reține că soluționarea cauzei este de competența teritorială a Tribunalului Mureș, în circumscripția căruia se află sediul sindicatului reclamant.

Așa fiind, pentru motivele mai sus arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție, văzând și prevederile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, secția Civilă.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

Sursa informației: www.scj.ro.

Solicitare în vederea obligării pârâtei la calculul și plata în favoarea reclamanților a despăgubirilor bănești stabilite ca diferență între nivelul de salarizare compus din salarii de bază cuvenite și nivelul sporurilor specifice activității calculate la noile salarii de bază astfel rezultate și drepturile salariate plătite efectiv de pârâtă was last modified: ianuarie 22nd, 2024 by Redacția ProLege

Jurisprudență

Vezi tot

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.