Regimul juridic al onorariului practicianului în insolvenţă

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

În acest caz s‑ar elimina diferența dintre practicianul în insolvență – ca organ al procedurii – și ceilalți participanți la procedură, care dobândesc drepturi și obligații specifice ca urmare a înscrierii în tabelele de creanțe. Cu alte cuvinte, s‑ar include dreptul de a face propuneri și de a vota în cadrul organelor deliberativ‑decizionale prevăzute de Legea insol­venței și care vizează tocmai oportunitatea măsurilor luate sau care vor trebui să fie luate de către administratorul/lichidatorul judiciar, după caz.

În speță, cuantumul onorariului a fost stabilit prin hotărâri ale judecătorului‑sindic și ale adunării creditorilor (încheierea nr. 911 din 22 noiembrie 2007 a judecătorului‑sindic, în ceea ce privește practicianul SCP W. IPURL Timișoara, hotărârea adunării creditorilor din data de 13 ianuarie 2010, în ceea ce privește onorariul practicianului SCP R. SPRL București, și hotărârea adunării creditorilor din data de 5 august 2010, în ceea ce privește onorariul consorțiului de lichidatori judiciari SCP M. IPURL Timișoara și SCP R. SPRL – Filiala Timiș).

Totodată, în faza recursului au fost depuse la dosar de către recurentă nota de calcul al onorariilor, extrase din rapoar­tele menționate, încheierea nr. 911 din 22 noiembrie 2007, prin care s‑a aprobat de către judecătorul‑sindic plata parțială a onorariului primului administrator judiciar, procesul‑verbal al adunării creditorilor din data de 13 ianuarie 2010 de stabilire a onorariului celui de‑al doilea administrator judiciar, sentința civilă a Tribunalului Timiș nr. 128/2006 de deschidere a procedurii insolvenței, prin care a fost desemnat primul administrator judiciar și i s‑a stabilit remunerația, încheierea nr. 2/2008 prin care acesta a fost înlocuit, respectiv desemnat cel de‑al doilea practician, cu stabilirea remu­ne­rației, încheierea nr. 4/2009 privind o altă înlocuire și desem­nare, precum și procesul‑verbal al adunării creditorilor din data de 5 octombrie 2016, publicat în BPI nr. 19420 din 25 octombrie 2016, în care se stabilește onorariul consorțiului de lichidatori judiciari.

Toate aceste înscrisuri relevante se regăseau în dosarul de sindic, ele nefiind înscrisuri noi, iar dacă instanța ar fi apreciat că mai are nevoie și de altele, în virtutea rolului activ, putea și trebuia să pună în discuția părților aspectele nelămurite și să le solicite probele considerate utile, câtă vreme necesitatea lor a reieșit din dezbateri. Oricum, art. 305 C. pr. civ. 1865 prevedea expres că „în instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor” (s.n.), față de claritatea textului fiind discutabilă inclusiv statuarea Curții, în sensul că „cenzura instanței de control judiciar asupra hotărârii recurate se face în raport de probatoriul administrat până la momentul pronun­țării hotărârii atacate, și nu în raport de actele depuse în fața instanței de recurs”.

Legea insolvenței distinge între remunerațiile acordate lichi­datorului judiciar și plățile făcute către creditorii parti­cipanți la procedură.

Din analiza textului art. 122 alin. (1) din Legea‑cadru re­zultă fără dubiu că plata cheltuielilor de procedură se prevede doar în raportul asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea de creanțe, nu și în tabelul pe baza căruia, potrivit art. 122 alin. (1²), se întocmește doar planul de distribuire între creditori. De asemenea, mai reiese faptul că sumele repre­zentând cheltuieli de procedură aferente onorariilor practicienilor și a altor persoane de specialitate angajate în baza art. 23 din Lege nu pot face obiect al înscrierii în tabelul de creanțe. Cât privește onorariul practicienilor în insolvență numiți în consorțiu, acesta a fost stabilit de adunarea credi­torilor, cuantumul sumelor restante, inclusiv a celor referitoare la perioada de după deschiderea procedurii falimentului, fiind clar evidențiat în primul raport, care nu a fost contestat.

Având în vedere că în acele situații în care nu există bu­nuri în averea debitoarei, onorariile practicienilor și celelalte cheltuieli de procedură se achită din fondul de lichidare, este evident că aceste sume au un regim aparte, special, netrebuind să fie înscrise în tabelul de creanțe, creanțele înscrise în tabel putând fi onorate strict în măsura în care disponibilul din averea debitoarei o permite.

Cât privește prescripția extinctivă, chiar dacă în speță era vorba de onorarii restante aferente perioadelor mai 2006‑noiembrie 2007 pentru primul administrator judiciar – SCP W. SPRL Timișoara –, respectiv ianuarie‑septembrie 2010 pentru cel de‑al doilea administrator judiciar – SCP R. SPRL București –, considerăm că nu poate fi vorba de inci­dența acestei instituții pentru simplul motiv că foștii practicienii în insolvență, înlocuiți din procedură, nu au niciun mijloc legal prevăzut de lege pentru a acționa în vederea recuperării sumelor ce li se cuvin cu acest titlu. Or, este cunoscut faptul că prescripția începe să curgă numai de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită (art. 7 din Decretul nr. 167/1958^[5]).

De vreme ce dreptul practicienilor în insolvență de a fi remu­nerați pentru activitatea desfășurată în cadrul proce­durilor concursuale în care au fost desemnați este conferit de lege, în vederea recunoașterii și realizării acestui drept, considerăm că aceștia nu mai trebuie să efectueze niciun fel de formalități, nici măcar să mai solicite administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar în funcție ori judecătorului‑sindic plata onorariului restant cuvenit.

Pe de altă parte, credem că este eronată și legătură făcută cu data deschiderii procedurii insolvenței, întrucât la acel moment, prin sentința de deschidere a procedurii generale, potrivit art. 34 din Legea nr. 85/2006, modificată, judecătorul‑sindic va desemna un administrator judiciar, iar în cazul deschiderii procedurii simplificate, va desemna un lichidator provizoriu, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) lit. c), coroborat cu cele ale art. 19 alin. (1). Altfel spus, prin sentința de deschidere a procedurii colective tribunalul doar desemnează practicianul care va administra procedura insolvenței, urmând ca după desemnare acesta să‑și intre în atribuții și să‑și îndeplinească misiunea.

A patra problemă de lămurit vi­zează rapoartele lichida­torului judi­ciar.

Din motivarea Curții reiese că raportul asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea de cre­anțe este unul și același cu raportul cuprinzând descrierea modului în care practicianul și‑a îndeplinit atri­bu­țiile, precum și o justificare a chel­tuielilor efectuate cu admi­nistrarea procedurii sau a altor cheltuieli efec­tuate din fondurile existente în averea debito­rului, în condițiile în care se reține că „(…) raportul contestat este incomplet și nu întrunește condițiile minimale cerute de dispozițiile legale, conform art. 21 alin. (1) și alin. (1¹), art. 122 alin. (1) și art. 123 din Legea nr. 85/2006 (…)”.

În opinia noastră, nu există iden­titate între cele două rapoarte, acestea având regimuri juridice distincte.

Astfel, alin. (1) al art. 21 prevede că „administratorul judi­ciar va de­pune lunar un raport cuprinzând descri­erea modului în care și‑a înde­plinit atribuțiile, precum și o justi­ficare a cheltu­ielilor efectuate cu ad­mi­nistrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fon­durile existente în averea debito­rului. Raportul se depune la dosarul cauzei, iar un extras se publică în Buletinul proce­durilor de insolvență. La fiecare 120 de zile judecătorul‑sindic va stabili un termen de continuare a procedurii, în care administratorul judiciar va expune în sin­teză măsurile efec­tuate în acest interval cuprinse în rapoartele de activitate”.

În schimb, alin. (1) al art. 122 are următorul cuprins: „La fiecare 3 luni, calculate de la data începerii lichidării și cuprinse într‑un program de administrare a lichidării care trebuie întocmit în 30 de zile de la numire, lichidatorul va prezenta comitetului creditorilor un raport asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea de creanțe și un plan de distribuire între creditori. Raportul va prevedea și plata remunerației sale și a celorlalte cheltuieli prevăzute la art. 123 pct. 1”.

Chiar dacă și art. 21, în alin. (1¹), face referire la remu­nerația practicianului în insolvență – „În raportul prevăzut la alin. (1) se va menționa și remunerația administratorului judi­ciar sau a lichidatorului, cu menționarea modalității de calcul a acesteia” –, din perspectiva modului de contestare, a persoa­nelor care au calitate procesuală activă pentru aceasta, a conți­nutului, a termenului de soluționare a contestațiilor, a posi­bilității de suspendare a executării măsurii, cuprinsul celor două rapoarte este diferit.

Măsurile luate de administratorul judiciar și menționate în raportul lunar pot fi contestate atât de debitorul persoană fizică și administratorul special al debitorului persoană juridică, cât și de oricare dintre creditori, precum și de orice altă persoană interesată, contestația trebuind să fie înregistrată în termen de 3 zile de la depunerea raportului, urmând ca judecătorul‑sindic să o soluționeze în termen de 5 zile de la înregistrare, în camera de consiliu, cu citarea contestatorului, a administratorului judiciar și a comitetului creditorilor, putând, la cererea contestatorului, să suspende executarea măsurii contestate.

Raportul asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea de creanțe, reglementat de art. 122 din Legea‑cadru, trebuie afișat, în copie, la ușa tribunalului, comitetul creditorilor sau orice creditor putând formula contestație în termen de 15 zile de la afișare, iar în termen de 20 de zile de la afișare, judecătorul‑sindic va ține cu lichidatorul, cu debitorul și cu creditorii o ședință în care va soluționa deodată, prin sentință, toate contestațiile.

În concluzie, arătăm că pentru onorariile practicienilor în insolvență (foști sau actuali) nu trebuie formulate nici cereri de plată și nici cerere de înscriere în tabelul de creanțe, dreptul la remunerație fiind expres prevăzut de lege, indiferent de cât timp a trecut de la momentul deschiderii procedurii sau de la data înlocuirii administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, după caz, sumele cu acest titlu fiind imprescriptibile extinctiv, inserarea acestora în raportul prevăzut de alin. (1) al art. 122 din Legea nr. 85/2006, modificată, fiind obligatorie, iar planul de distribuire între creditori este un document distinct de raportul asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea de creanțe.