Regimul juridic al onorariului practicianului în insolvenţă

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Remunerația practicienilor în insolvență este, fără îndoială, unul dintre drepturile prevăzute de O.U.G. nr. 86/2006^[1], repu­blicată, în beneficiul acestora, ca o contraprestație a serviciilor profesionale desfășurate în dosarele de insolvență în care sunt numiți în calitate de administratori judiciari sau lichidatori judiciari.

Legea nr. 85/2006^[2], modificată, în art. 11 lit. c) și d), pre­vedea, printre atribuțiile judecătorului‑sindic, desemnarea moti­vată, prin sentința de deschidere a procedurii, dintre practi­cienii în insolvență compatibili care au depus ofertă de servicii în acest sens la dosarul cauzei, a administratorului judiciar provizoriu sau, după caz, a lichidatorului care va administra procedura până la confirmarea ori, după caz, înlocuirea sa de către adunarea creditorilor sau creditorul care deține cel puțin 50% din valoarea creanțelor, fixarea remu­nerației în conformitate cu criteriile stabilite de legea de organizare a activității practicienilor în insolvență, precum și a atribuțiilor acestuia pentru această perioadă; de asemenea, judecătorul‑sindic confirmă, prin încheiere, administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat de adunarea creditorilor sau de creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor, precum și onorariul negociat [Codul insolvenței reglementează aceste atribuții ale judecătorului‑sindic în art. 45 lit. d) și e)].

Art. 19 alin. (2) și (2¹) din aceeași lege statua că, la reco­mandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care dețin cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i și remune­rația. În cazul în care remunerația se va achita din fondul constituit conform prevederilor art. 4, aceasta va fi stabilită de către judecătorul-sindic, pe baza criteriilor stabilite prin legea privind profesia de practician în insolvență. Creditorul care deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori să confirme admi­nistratorul judiciar provizoriu sau, după caz, lichidatorul pro­vi­zoriu și să îi stabilească remunerația [textele corespun­zătoare din Codul insolvenței sunt art. 57 alin. (2) și (3)].

În același sens, art. 38 din O.U.G. nr. 86/2006 privind orga­nizarea activității practicienilor în insolvență, republicată, prevede că practicienii în insolvență au dreptul la onorarii pentru activitatea desfășurată, sub forma unor onorarii fixe, onorarii de succes sau o combinație a acestora. Onorariul pro­vizoriu pentru perioada de observație este stabilit de judecătorul‑sindic la deschiderea pro­cedurii de insolvență, în temeiul crite­riilor prevăzute la alin. (2). Acesta va putea fi modificat de adunarea cre­ditorilor, care va ține seama în mod obligatoriu de preve­derile alin. (2), unde sunt enumerate criteriile în funcție de care se sta­bi­lește nivelul onorariului și care tre­buie să reflecte gradul de com­plexi­tate a activității depuse. Plata onora­riilor practi­cienilor în insolvență – admi­nistratori judiciari sau lichidatori – ori a chel­tuielilor de pro­cedură se va face din fondul constituit conform art. 4 din Legea nr. 85/2006, cu modi­ficările și completările ulterioare, iar calculul acestora va fi efectuat con­form tari­felor și standardelor de cost ce se vor stabili de către Adunarea repre­zen­tanților permanenți a UNPIR.

Din analiza sistematică a acestor norme legale se poate trage o singură concluzie: dreptul practicienilor în insolvență la plata unui onorariu pentru activitatea desfășurată în cadrul unui dosar de sindic este unul prevăzut de lege, aceștia, fiind un organ al procedurii (alături de judecătorul‑sindic și instan­țele judecă­torești), au un statut diferit de cel al altor parti­cipanți la pro­cedură, constituind, în fapt, un corp al man­datarilor justiției.

O speță relativ recentă, soluționată de Curtea de Apel Timișoara^[3], ne‑a determinat să realizăm prezentul studiu, pro­blematica analizată fiind nu numai de un real interes pentru acest corp profesional, ci și una extrem de importantă, întru­cât, nu de puține ori, pe parcursul derulării unui dosar de insol­vență are loc o succesiune a administratorilor judiciari sau a lichidatorilor judiciari, după caz, fără ca în momentul înlocuirii practicianului să‑i fie achitate în totalitate drepturile pecuniare care i se cuvin. Pe de altă parte, decizia analizată a vizat și domeniul de aplicare al art. 122 din Legea nr. 85/2006, modificată, cu referire la art. 21 din același act normativ (art. 160 raportat la art. 59 din Codul insolvenței). Nu în ultimul rând, chiar dacă în cauză a fost incidentă legislația ante­rioară, având în vedere că actualul Cod al insolvenței a pre­luat în mare parte dispozițiile Legii nr. 85/2006, modi­ficată, suntem de părere că problematica analizată își păstrează interesul și în actualul context legislativ.

Prin sentința civilă nr. 1187 din 6 octombrie 2016 pro­nunțată în dosarul nr. 6607/30/2006/a14, Tribunalul Timiș a admis contestația formulată de creditorul bugetar A. Timiș împotriva raportului privind încasările și plățile în procedura de insolvență a debitoarei Societatea I. SA Timișoara, dispu­nând anularea acestuia și refacerea lui de către consorțiul de lichidatori judiciari SCP M. IPURL Timișoara și SCP R. SPRL – Filiala Timiș.

În motivarea acestei soluții, Tribunalul a reținut că, în exer­citarea atribuțiilor stabilite de lege și de către judecătorul‑sindic, consorțiul de lichidatori judiciari a întocmit și publicat în BPI, în data de 12 mai 2016, un raport privind încasările și plățile în procedura de faliment a debitoarei Societatea I. SA Timișoara, din cuprinsul căruia rezultă că au fost propuse spre plată ono­rariile și alte cheltuieli de procedură restante la data de 31 decembrie 2015, respectiv onorariile restante ale practicienilor în insolvență care au administrat procedura colectivă de‑a lungul timpului, de la data declanșării procedurii și până în prezent. Astfel, au fost înscrise în raport onorariul restant al SCP W. IPURL Timișoara, onorariul restant al SCP R. SPRL București, cheltuielile de procedură avansate de acesta din urmă, onorariul lichidatorului judiciar SCP M. IPURL Timi­șoara și cel al lichidatorului judiciar SCP R. SPRL – Filiala Timiș.

Contestația formulată de creditorul bugetar A. Timiș, în ceea ce privește plata acestor onorarii, a fost apreciată ca fiind întemeiată de către judecătorul‑sindic, având în vedere următoarele motive:

În ceea ce privește onorariile restante ale foștilor prac­ticieni în insolvență – SCP W. IPURL Timișoara și SCP R. SPRL București –, instanța a arătat că cheltuielile de pro­cedură care trebuie plătite conform raportului contestat sunt cele efectuate de la data ultimului raport ori de la data ultimei distribuiri de sume. Pentru onorariile restante care nu au fost plătite la momentul descărcării de obligații a practicienilor în insolvență înlocuiți de către judecătorul‑sindic ar fi trebuit depuse cereri de plată ori cereri de înscriere în tabelul supli­mentar de creanță, întocmit ulterior intrării debitoarei în faliment.

Pe de altă parte, practicianul nu a depus la dosar înscrisuri din care să rezulte că foștii administratori judiciari sau lichi­datori judiciari sunt îndreptățiți la plata acestor sume, respec­tiv: încheierea de numire, hotărârea adunării creditorilor prin care li s‑a aprobat onorariul și încheierea de înlocuire a acestora, cu descărcarea de atribuțiuni.

Judecătorul‑sindic a constatat că lichidatorul judiciar nu a făcut dovada nici pentru onorariul pretins de către acesta, întrucât nu a depus la dosar nicio hotărâre a adunării credi­torilor din care să rezulte că a fost confirmat și că i s‑a stabilit un anumit onorariu.

Chiar dacă este adevărat că, potrivit Legii nr. 85/2006, modificată, cheltuielile de procedură se plătesc cu prioritate, în lipsa oricăror documente justificative, respectivele onorarii nu pot fi, în acest moment, achitate din averea debitoarei.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs debitoarea Societatea I. SA Timișoara, prin consorțiul de lichidatori judiciari SCP M. IPURL Timișoara și SCP R. SPRL – Filiala Timiș, solicitând casarea hotărârii judecătorului‑sindic și, în consecință, respingerea contestației creditorului bugetar.

Prin decizia civilă nr. 322/R din 19 decembrie 2016, Curtea de Apel Timișoara a respins recursul debitoarei.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că raportul privind încasările și plățile, publicat în BPI nr. 9205 din 12 mai 2016, cuprinde onorariul restant al foștilor practicieni în insolvență SCP W. IPURL Timișoara și SCP R. SPRL București, în cuantum de 34.000 lei, respectiv de 18.000 lei, fără ca în raport să se arate perioada pentru care se cuvin aceste onorarii și dacă sunt onorarii fixe, onorarii de succes sau o combinație a acestora, aspect ce denotă că raportul contestat este incomplet și nu întrunește condițiile minimale cerute de lege [art. 21 alin. (1) și (1¹), art. 122 alin. (1) și art. 123 din Legea nr. 85/2006, modificată], caz în care trebuie anulat, ceea ce s‑a întâmplat în speță.

Astfel, dispozițiile art. 21 alin. (1) teza I prevăd că „admi­nistratorul judiciar va depune lunar un raport cuprinzând descrierea modului în care și‑a îndeplinit atribuțiile, precum și o justificare a cheltuielilor efectuate cu administrarea proce­durii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente în averea debitorului”. Alin. (1¹) al art. 21 arată că „în raportul prevăzut la alin. (1) se va menționa și remunerația admi­nistra­torului judiciar sau a lichidatorului, cu menționarea moda­lității de calcul a acesteia”.

Debitoarea invocă incidența în speță a cazului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. pr. civ., motiv ce nu poate fi primit de către Curte, întrucât instanța de fond nu a interpretat greșit actele deduse judecății și nici nu a schimbat natura ori înțelesul acestora.

Este adevărat că, potrivit art. 38 alin. (1) din O.U.G. nr. 86/2006, modificată, practicienii în insolvență au dreptul la onorarii pentru activitatea desfășurată, sub forma unor ono­rarii fixe, onorarii de succes sau o combinație a acestora, însă acestea trebuie să aibă o justificare și un mod de calcul, conform dispozițiilor legale sus‑arătate.

Mai mult, Curtea a constatat că, pentru transparența raportului lichidatorului privind încasările și plățile efectuate, acest act trebuie să fie însoțit de documentele justificative aferente, privind încasările și plățile, pentru a se putea verifica natura lor, cuantumul fiecărei sume, data încasării/plății și în ce măsură cheltuielile în cauză au fost efectuate în mod real în dosarul de insolvență al debitoarei, adică dacă ele au fost necesare procedurii. Justificarea acestor sume practicianul în insolvență trebuie să o facă odată cu întocmirea raportului asupra fondurilor obținute din valorificarea bunurilor și a planului de distribuire a sumelor din averea debitoarei, pentru informarea creditorilor debitoarei, și nu în fața instanței de judecată, aceasta fiind excepția.