Partaj judiciar. Stabilirea unei suprafeţe mai mici a bunului în condiţiile în care nu au existat acte de înstrăinare. Recurs respins ca nefondat

19 apr. 2023
Vizualizari: 565
  • Legea nr. 310/2018: art. I pct. 61
  • NCPC: art. 430
  • NCPC: art. 431
  • NCPC: art. 461 alin. (2)
  • NCPC: art. 483 alin. (1)
  • NCPC: art. 496 alin. (1)
  • NCPC: art. 509 alin. (1) pct. 8
  • NCPC: art. 511 alin. (1) pct. 8
  • NCPC: art. 513

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2015 la 15 mai 2015, pe rolul Judecătoriei Iași, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună ieșirea din indiviziune și partajarea masei succesorale rămase după defunctul C., decedat la 5 mai 2014, conform cotelor succesorale legale, iar ca efect al încetării ieșirii din indiviziune, să i se atribuie suprafața de 5666,5 mp., situată în jud. Iași, reprezentând 1/2 din suprafața de 11.333 mp., dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/13.04.2005 la Notariatul de Stat Județean Iași, precum și 1/2 din casa de locuit în suprafață totală de 94,48 mp., anexa gospodărească în suprafață de 88,7 mp. și anexa gospodărească în suprafață de 20,86 mp., dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/13.04.2005 la Notariatul de Stat Județean Iași, iar pârâtei, să-i fie atribuită suprafața de 8874,37 mp. teren situată în jud. Iași, dobândită de defunct prin decizia civilă nr. 610/03.07.2009 a Tribunalului Iași, îndreptată prin încheierea nr. 11/19.01.2010 și obligarea acesteia la plata unei sulte compensatorii.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 906 din 20 aprilie 2022)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 488 din același act normativ, recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia poate fi exercitat un control judiciar, în limitele criticilor care vizează nelegalitatea hotărârii ce a fost pronunțată în soluționarea cererii de revizuire.

În lumina acestor exigențe, rezultă că analiza ce urmează a se realiza se va constitui într-un control judiciar asupra judecății realizate de curtea de apel, astfel cum aceasta se reflectă în decizia ce face obiectul prezentului recurs, din perspectiva dispozițiilor art. 488 pct. 5 C. proc. civ., prin raportare la critica dedusă judecății prin cererea de recurs.

În cauză, recurenta a arătat că instanța de revizuire a aplicat greșit dispozițiile art. 430 și art. 431 C. proc. civ., nefiind reținut efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, având în vedere că, față de dezlegarea din decizia civilă nr. 610/2009, pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr. x/2005, care a stabilit atât în considerente, cât și în dispozitiv că lotul x atribuit defunctului C. din moștenirea tatălui său, E., este în suprafață de 8874,37 mp, instanța învestită ulterior cu partajul judiciar al bunului nu putea stabili o suprafață mai mică a bunului, în condițiile în care nu au existat acte de înstrăinare.

Se constată că această critică vizează greșita constatare a instanței de revizuire a neîndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., articol indicat de revizuentă ca temei de drept al cererii sale.

Înalta Curte reține că prin art. I pct. 61 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010, a fost modificat alin. (4) al art. 513 C. proc. civ., potrivit căruia „Dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat”.

Însă, în raport de data la care a fost demarat procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, 15 mai 2015, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 513 alin. (4) C. proc. civ. în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 310/2018, cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. fiind, în mod corect analizată, prin raportare la acest text de lege, care prevede că „Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri”.

În acest context, se constată că art. 430 C. proc. civ., care reglementează la nivel legislativ ambele forme de manifestare a autorității de lucru judecat, sub aspect negativ și pozitiv, nu a produs și consecința îmbogății în conținut a dispozițiilor ce reglementează cazul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri și a modului în care acesta acționează asupra unor hotărâri definitive.

În acest sens, Curtea Constituțională a reținut în Decizia nr. 346/2020 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 511 alin. (1) pct. 8 și ale art. 513 alin. (4) din C. proc. civ. că revizuirea, la fel ca orice altă cale de atac, indiferent de caracterul acesteia – ordinară sau extraordinară, de reformare sau de retractare, devolutivă sau nedevolutivă – se îndreaptă împotriva soluției cuprinse în dispozitivul hotărârii. Chiar dacă, în concepția actuală a C. proc. civ., se bucură de autoritate de lucru judecat atât dispozitivul hotărârii, cât și considerentele pe care acesta se sprijină, după cum prevede art. 430 alin. (2) C. proc. civ., revizuirea întemeiată pe motivul nesocotirii autorității de lucru judecat nu poate viza decât soluția pronunțată, de vreme ce efectul admiterii cererii de revizuire este, potrivit art. 513 alin. (4) C. proc. civ., anularea ultimei hotărâri, în întregul ei, fără analiza eventualei contrarietăți existente între considerentele decisive ale hotărârilor în discuție.

Prin aceeași decizie se reține că art. 461 alin. (2) C. proc. civ. reglementează și problema considerentelor, în sensul că, potrivit acestuia, calea de atac poate să vizeze anumite considerente ale hotărârii, și anume cele prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greșite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea, însă se apreciază că într-o asemenea situație, instanța, admițând calea de atac, va înlătura acele considerente și le va înlocui cu propriile considerente, menținând soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate. Această ipoteză este valabilă însă numai în ceea ce privește căile de atac de reformare, întrucât necesită un control judiciar efectiv al hotărârii, iar nu și în ceea ce privește căile de atac de retractare, așa cum este revizuirea.

În ceea ce privește considerentele decizorii, prin care a fost soluționată pe cale incidentală o chestiune litigioasă, Curtea Constituțională a observat că acestea nu pot constitui motiv de revizuire a celei de-a doua hotărâri ca urmare a faptului că ar contraveni considerentelor decizorii cuprinse într-o altă hotărâre anterioare deoarece o astfel de ipoteză este exclusă de existența unei alte căi procedurale puse la îndemâna părții interesate încă din timpul soluționării celui de-al doilea proces, și anume posibilitatea acesteia de a invoca excepția autorității de lucru judecat cu referire la soluția dată cu privire la aceeași chestiune litigioasă rezolvată pe cale incidentală într-o cauză precedentă. Prin urmare, în condiții de diligență procesuală, se poate preveni apariția unor considerente decizorii contradictorii, astfel încât să nu se mai pună problema unei eventuale revizuiri întemeiate pe un asemenea motiv.

Înalta Curte mai reține că rațiunea reglementării cazului de revizuire prevăzut de pct. 8 al art. 509 C. proc. civ. rezidă din necesitatea asigurării respectării autorității de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești anterioare, astfel încât să nu existe posibilitatea ca cea de-a doua instanță, învestită cu soluționarea aceluiași litigiu, să ignore faptul că acesta și-a găsit deja dezlegare jurisdicțională și să statueze în sens contrar primei judecăți.

În doctrină și în jurisprudență s-a apreciat în mod constant că, pentru a putea fi invocat motivul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, deoarece motivul este aplicabil și în cazul hotărârilor care nu vizează fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunțate în același litigiu, adică să fi existat tripla identitate de elemente: părți, obiect și cauză sau o chestiune litigioasă tranșată să aibă legătură cu obiectul dosarului pendinte; hotărârile contradictorii să nu fi fost pronunțate în același proces (dosar), ci în procese (dosare) diferite; în cel de-al doilea proces, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi fost discutată; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Legiuitorul nu acordă prioritate niciuneia dintre condiții, ceea ce face ca neîndeplinirea oricăreia dintre ele să înlăture de la aplicare dispozițiile respective și să impună respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

În speță, Înalta Curte observă că decizia civilă nr. 326 din 17 februarie 2020 a Tribunalului Iași, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2015 a avut în vedere efectele deciziei civile nr. 610/2009 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr. x/2005, îndreptată prin încheierea nr. 11 din 19 ianuarie 2010, prin care s-a dispus partajarea masei succesorale rămase de pe urma defunctului E., decedat la 3 aprilie 1996 – reținându-se că moștenitori sunt F., soție supraviețuitoare, B. și C., ambii în calitate de frați.

Prin această ultimă hotărâre, instanța de judecată a constatat că masa succesorală se compune din teren în suprafață totală de 23665 mp., situat în jud. Iași, teren înscris în titlul de proprietate nr. x/18.04.1994 și a reținut că parte din terenul vândut de G. în temeiul unui alt titlu eliberat pe numele ei se suprapune cu o suprafață de teren înscrisă în titlul de proprietate eliberat defunctului E., fiind dispusă ieșirea din indiviziune și atribuirea către C. a unui lot în suprafață de 8874,37 mp teren.

Se constată că, în hotărârea atacată cu revizuire, instanța de apel reține că, în mod corect, a fost inclusă suprafața de teren de 8874,37 mp în masa succesorală, ca bun dobândit în timpul căsătoriei de defunctul C. împreună cu soția supraviețuitoare A., actul autentic fiind încheiat în anul 1995, iar în masa bunurilor proprii ale defunctului a fost cuprinsă doar suprafața 282 mp ca bun propriu, în raport de cele constatate prin decizia civilă nr. 610/2009 a Tribunalului Iași.

Prin urmare, ultima decizie, a cărei revizuire se cere, menține cele statuate prin hotărârea a cărei autoritate de lucru judecat se invocă prin cererea de revizuire, nefiind îndeplinită una dintre condițiile cumulative pentru a fi incidente dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., respectiv ca în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta B. împotriva deciziei nr. 272 din 20 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

Sursa informației: www.scj.ro.

Partaj judiciar. Stabilirea unei suprafețe mai mici a bunului în condițiile în care nu au existat acte de înstrăinare. Recurs respins ca nefondat was last modified: aprilie 19th, 2023 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.