Obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate. Respingerea contestației în anulare ca fiind inadmisibilă

• Constituţia României: art. 129
• NCPP: art. 275 alin. (2)
• NCPP: art. 425^1 alin. (1)
• NCPP: art. 426 lit. b)

În temeiul art. 386 C. proc. pen.., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A., din art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 noul C. pen.

A fost condamnat inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 noul C. pen., la pedeapsa principală de 4 (patru) ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior, pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. anterior, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior.

În temeiul art. 19 C. proc. pen.., art. 1357 și 1373 C. civ. raportat la art. 119 alin. (1) și art. 120 Codul de procedură fiscală, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Au fost obligați, în solidar, inculpații B. și A., iar acesta din urmă în solidar și cu partea responsabilă civilmente S.C. C. S.R.L. Bistrița să plătească părții civile Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală, suma de 1.250.871 RON, cu titlu de despăgubiri civile (reprezentând TVA și impozit pe profit), sumă actualizată la data plății efective prin calcularea accesoriilor fiscale prevăzute de Codul de procedură fiscală.

În temeiul art. 249 C. proc. pen.. și art. 11 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților B., A. și ale părții responsabile civilmente S.C. C. S.R.L. Bistrița, până la concurența sumei de 1.250.871 RON și accesoriilor fiscale aferente.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 176/A din 10 mai 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilității căii de atac formulate de contestatorul A., Înalta Curte constată următoarele:

Dându-se eficiență principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituția României, precum și principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Astfel, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III și Capitolul III^1 din C. proc. pen., admisibilitatea căilor ordinare de atac a apelului și contestației este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost indicate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În acest sens, potrivit art. 408 C. proc. pen.., calea de atac a apelului se poate exercita doar împotriva sentințelor, dacă legea nu prevede altfel, iar conform art. 425^1 alin. (1) C. proc. pen.., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres.

În cauză, după condamnarea definitivă dispusă în calea ordinară de atac a apelului prin decizia penală nr. 977 din 07 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2019, condamnatul A. a formulat contestație în anulare.

Prin încheierea din 20 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022, contestația în anulare declarată de condamnatul A. a fost considerată admisibilă, iar, ulterior, prin decizia penală nr. 77 din data de 26 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, contestația în anulare a fost respinsă, ca neîntemeiată.

După admiterea în principiu, judecarea contestației în anulare a fost cantonată la cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen.., invocat în raport de decizia penală nr. 977 din 07 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin care procesul penal fusese finalizat în apel, decizie cu caracter definitiv.

În jurisprudența sa, Înalta Curte a reținut că „raportat la ansamblul dispozițiilor procedurale aplicabile contestației în anulare, felul hotărârii prin care se soluționează această cale extraordinară de atac este în directă legătură cu instanța competentă să o judece. Fiind o cale de atac de retractare, competența aparține instanței care a pronunțat hotărârea în legătură cu care se invocă anumite erori de procedură dintre cele expres prevăzute de art. 426 C. proc. pen.., (…) iar felul hotărârii pronunțate este similar celui a cărei retractare se solicită” (ÎCCJ, secția Penală, decizia nr. 315/A din 27 octombrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020).

Decizia pronunțată în contestație în anulare, indiferent de soluție (de admitere sau de respingere), este definitivă.

Așadar, în speță, Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie învestită cu soluționarea contestației în anulare, în mod corect, s-a pronunțat printr-o decizie definitivă.

În concluzie, în cauză, contestatorul condamnat A. a formulat prezenta cale de atac împotriva unei hotărâri definitive nesusceptibile de a face obiectul unei căi ordinare de atac, deci, în condiții neprevăzute de C. proc. pen.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității, respectiv a principiului unicității căilor de atac și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 77 din 26 ianuarie2023, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.