Noul regim juridic al practicilor comerciale neloiale dintre întreprinderi în cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar

Directiva (UE) 2019/633 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind practicile comerciale neloiale dintre întreprinderi în cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar a fost recent transpusă în legislația română prin Legea nr. 81/2022, în vigoare din 15 aprilie 2022 („Legea nr. 81/2022”).

Obiect și domeniu de aplicare

Legea nr. 81/2022 reglementează relațiile comerciale dintre furnizori și cumpărători în cadrul lanțului de aprovizionare, cu privire la practicile comerciale neloiale săvârșite în legătură cu vânzarea produselor agricole și/sau alimentare („Produse”), în cadrul vânzărilor care produc efecte pe teritoriul României, indiferent de locul unde au fost realizate, respectiv al serviciilor prestate de cumpărător furnizorului.

Legea nr. 81/2022 se aplică în baza unui mecanism comparativ al cifrelor de afaceri ale părților implicate, care este menit să reflecte puterea de negociere a acestora (e.g. CA furnizor ≤ 2 milioane EUR vs. CA cumpărător ≥ 2 milioane EUR; CA furnizor intre 2 milioane EUR și 10 milioane EUR vs. CA cumpărător ≥ 10 milioane EUR etc.), fiind însă excluse acordurile dintre furnizori și consumatori.

Practicile comerciale neloiale interzise

Cele mai importante practici comerciale încadrate drept neloiale și astfel interzise cumpărătorului sunt:

− depășirea termenului de plată cu mai mult de 14 zile calendaristice de la scadență în cazul Produselor perisabile, respectiv cu mai mult de 30 zile pentru neperisabile (cu anumite excepții);

− modificarea unilaterală a unui contract comercial cu privire la frecvența, metoda sau locul furnizării sau livrării Produselor, respectiv cu privire la prețurile/condițiile de plată aferente serviciilor furnizate;

− solicitarea facturării și/sau a refacturării și încasarea de la furnizor a oricăror alte costuri decât cele convenite contractual sau utilizarea autofacturării, cu excepția cazurilor prevăzute de lege;

− aplicarea asupra Produselor a unor reduceri financiare și comerciale sub formă de rabaturi, cu excepția remizelor și risturnelor, a căror reduceri cumulate să depășească 20%;

− returnarea către furnizor a Produselor nevândute, întârzierea recepționării și întocmirii documentelor de recepție a acestora;

− facturarea valorii anumitor servicii prestate peste cuantumul de maximum 5% din valoarea încasată de furnizor în baza contractului încheiat între părți;

− impunerea către furnizor de produse, servicii sau o plată pentru listarea sau expunerea spre vânzare a Produselor sale ori cumpărarea sau vinderea de la un terț;

− solicitarea de taxe furnizorului, indiferent de forma și denumirea acestora, care îl obligă pe acesta să mărească artificial prețul de facturare;

− delistarea, amenințarea cu delistarea sau retragerea de la expunere a unui Produs, în scopul de a pune presiune sau de a exercita represalii comerciale împotriva furnizorului, pentru acceptarea unor clauze contractuale defavorabile acestuia;

− listarea și afișarea la raft doar a mărcii proprii a cumpărătorului;

− aplicarea unor condiții comerciale diferite pentru produsele marcă privată ale producătorilor față de produsele marcă proprie ale comerciantului, pentru listarea/afișarea la raft.

În plus, se mai interzice cumpărătorului:

− să solicite furnizorului plata pentru publicitatea produselor agricole și/sau alimentare făcută de către cumpărător;

− să solicite furnizorului plata pentru serviciile de marketing prestate de către cumpărător privind produsele agricole și/sau alimentare;

− să refuze furnizorului o renegociere de preț, într-un termen mai mare de 10 zile de la data solicitării; condițiile renegocierii prețului produc efecte în termenul prevăzut în contract;

− să solicite furnizorului plata pentru personalul care se ocupă de amenajarea spațiilor de vânzare utilizate pentru vânzarea produselor furnizorului sau să oblige furnizorul să pună la dispoziție personal pentru vânzarea produselor sau orice altă activitate legată de procesul de vânzare-promovare;

− să impună furnizorului o plată pentru plasarea secundară a produselor sale agricole și alimentare spre vânzare;

− să solicite furnizorului suportarea integrală sau parțială a costului oricăror reduceri pentru produsele agricole și/sau alimentare vândute de cumpărător cu titlu promoțional,

cu excepția cazului în care, la solicitarea furnizorului, acestea au fost convenite anterior prin clauze clare și lipsite de ambiguitate în contractul comercial sau printr-un act adițional încheiat ulterior (…).

Materialul integral este disponibil aici.