JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Constatare încadrare în grupa a II a de muncă. Neîncuviinţarea de către prima instanţă a probei cu expertiză. Principiului rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului

• Art. 22 C. pr. civ.
• Ordinul nr. 50/1990 al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale

Actele normative care reglementează modalitatea și condițiile de încadrare în grupe de muncă pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001 sunt Ordinul nr. 50/1990 al Ministerului Muncii și Protecției Sociale, pentru activitatea anterioară datei de 01.03.1990 și Ordinul nr. 125/1990 pentru activitatea ulterioară datei de 01.03.1990.
Încadrarea în grupa a II a de muncă este condiționată, pe de o parte, de nominalizarea făcută de unitatea angajatoare, iar pe de altă parte, de desfășurarea efectivă de către angajat a unei activități prevăzute în anexa nr. 2 la Ordinul nr. 50/1990, respectiv în anexa nr. 2 la Ordinul
nr. 125/1990. Chiar și în măsura în care s ar aprecia că prima instanța poate suplini lipsa demersurilor angajatorului de nominalizare în grupe de muncă, în cauză, în lipsa fișei de post sau a altor probe produse de apelantul reclamant referitoare la activitățile derulate de acesta în perioada vizată de acțiune, Tribunalul nu putea reține că acestea se încadrau în categoria celor prevăzute în anexele menționate, nefiind suficiente sub acest aspect numai susținerile părții.
Criticile apelantului reclamant referitoare la neîncuviințarea de către prima instanță a probei cu expertiza nu pot fi primite, întrucât nu se pot stabili în concret, la momentul actualei judecăți, condițiile efective de muncă de natură să califice postul ca având circumstanțe deosebite, iar acestea nu pot fi prezumate numai pe baza locului de muncă avut, ci trebuie să rezulte din determinări certe, cu semnificație neechivocă asupra mediului de lucru. În acest scop, ar fi inutilă administrarea probei cu expertiză la acest moment, pentru că determinările trebuiau efectuate în perioada pentru care se cere încadrarea, iar astfel de circumstanțe nu mai pot fi expertizate la momentul actual.
În ceea ce privește motivul de apel referitor la nesocotirea de către prima instanță a principiului rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului, prevăzut de art. 22 C. pr. civ., Curtea reține că argumentele invocate în sprijinul acestui motiv de apel constau în aceea că Tribunalul nu a dispus administrarea tuturor probelor necesare.
Potrivit art. 254 alin. (6) C. pr. civ., părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instan¬ței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le au propus și administrat în condițiile legii.

(Curtea de Apel București, s. a VII-a civ., Decizia civilă nr. 1119 din data de 25 februarie 2019)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Nu aveți acces la acest articol!!!