Gilda

9 apr. 2021
Vizualizari: 2075
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

În anii ’90, hainele oamenilor erau gri. Precum timpurile. Și totuși în fiecare trăia speranța unui nou început, credința că în sfârșit dreptatea va intra și în casa lui. Chiar și dezamăgirile păreau atunci mult mai ușoare. Oamenii se aruncau senini în abisul libertății, fără plasă de siguranță, fără regrete.

Soarele de pe cerul acelor timpuri era presa liberă. Mi-amintesc de mirosul ziarelor scoase din rotativă, de cozile interminabile de la chioșcurile de ziare, uneori de la 5 dimineața, de tirajele de peste 100.000, 200.000, 300.000, de bucuria cu care se citeau ziarele.

„România Liberă”, „Dreptatea”, „Expres”, „Zig Zag”… erau mesagerii lumii de dincolo de frontiera suferinței, în care fusesem închiși, erau tribuna minților luminate, ce trăiseră în lagărele și închisorile comuniste sau în exil. Opoziția acelor zile era locul marilor dezvăluiri despre oamenii fostului regim. Oamenii ascultau încă „Europa Liberă”, „Vocea Americii” și cumpărau ziare. Multe ziare.

Presa părea panaceul suferinței nației noastre. Ziariștii erau niște îngeri coborâți pe pământ doar să le arate oamenilor drumul spre libertate. Pe atunci, presa se făcea din vocație. Din iubire nemărginită pentru semeni, indiferent dacă aceștia fuseseră victime sau slujitori credincioși ai iadului ideologic. Fără îmbrânceli, fără injurii sau provocări. Fără patimă și vulgaritate. Doar cu ascuțimea minții și cu strălucirea condeiului.

Gilda Lazăr este unul dintre jurnaliștii de atunci. Și peste ani, lumea o știe la fel: Gilda de la „Dreptatea”, de la „România Liberă”, de la „Europa Liberă”. Gilda era temută, dar și admirată, uneori chiar adorată de cei de pe culoarele puterii. Așa a fost din prima și până în ultima ei zi de presă. Oricât de gri erau hainele ori timpurile de atunci, ele nu puteau ascunde strălucirea Gildei Lazăr. Așa am cunoscut-o. Strălucitoare.

Legal Point: Vă mulțumesc pentru disponibilitatea pentru acest dialog și, în același timp, vă urez „La mulți ani!” pentru cei 20 de ani pe care i-ați împlinit la JTI România în noiembrie 2017. Cum au trecut acești ani?

Gilda Lazăr: Vă mulțumesc pentru urări. Cum au trecut cei 20 de ani? Prea repede. Am fost atât de ocupată, încât nici nu am simțit cum fug anii. Și asta cu atât mai mult cu cât am venit inițial la RJR (astăzi JTI) pentru un contract de consultanță de… 3 luni. În cele 3 luni urma să decid dacă îmi place să lucrez într-un astfel de domeniu sau nu. Se pare că m-a prins și că, într-adevăr, nimic nu este mai durabil decât provizoratul.

Legal Point: De ce a fost nevoie pentru a rămâne în această colaborare?

Gilda Lazăr: De probleme cărora să le găsesc soluții originale, de libertatea de a desena, comunica și pune în practică propria strategie și propriile idei, în limitele politicilor, ale culturii și ale valorilor corporatiste, desigur. „Liberation inside limitation”, cum spunea Steve Vai într-un interviu cu Cătălin Ștefănescu, la „Garantat 100%” (emisiune realizată cu sprijinul „Întâlnirilor JTI”). Atunci când conștientizezi limitele exterioare, îți forțezi propriile limite, iar creația devine eliberare absolută.

Legal Point: Ziua cea mai importantă din cele aproximativ 7.300 petrecute la JTI?

Gilda Lazăr: Când am înțeles ce înseamnă cultura corporatistă? Când am schimbat prima oară o lege? Când am participat la „Balul Rozelor” din Monte Carlo? Când am amânat o taxa? Când am lansat „Întâlnirile JTI”, acum 18 ani, cu Béjart Ballet Lausanne? Când am învățat cum se face un buget? Când Regele Mihai și Președintele Ion Iliescu au apărut prima oară împreună la un concert dirijat de Seiji Ozawa, sponsorizat de JTI? Când am participat la prima dezbatere televizată pe tema creșterii accizelor? Când am lansat „Bursele europene pentru Jurnaliști”, program ajuns în acest an la majorat? Când am făcut advocacy la Bruxelles? Când am luat primul premiu ca reprezentant al unui business, și nu ca jurnalist? Când am venit cu plăcere la birou, dimineața, adică aproape în fiecare zi? Când m-a prins miezul nopții lucrând? Când am semnat parteneriatul cu Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu? Când am realizat că săptămâna de lucru are doar 5 zile (în presă avea 7)? Când am donat-o Vămii române pe Tasha, primul cățel din cei peste 50 care urmau să fie antrenați pentru depistarea țigaretelor de contrabandă? Când am decis să sprijinim „Gigi Căciuleanu Romania Dance Company”? Când am lansat prima televiziune internă full HD dintr-o companie românească? Sau când am preluat coordonarea Moldovei de la București? Când mi s-a propus să devin vicecomisar pentru sezonul românesc Europalia 2019-2020, ca recunoaștere a sprijinului constant și susținut acordat evenimentelor culturale? Greu de zis care a fost cea mai importantă zi. Mai ușor ar fi să spun care a fost cea mai plicticoasă: s-a întâmplat într-o joi după-amiază, prin vara lui 2011, când am realizat că mi-am terminat toate treburile și am răspuns la toate e-mailurile și mesajele. Dar nu a ținut decât vreo 5 minute, că a sunat telefonul, de la Geneva…

Legal Point: Profilul dumneavoastră pare mai degrabă de antreprenor. Nu ați fost tentată niciodată să alegeți acest drum?

Gilda Lazăr: Sunt în zodia Vărsătorului și, ca orice Vărsător, am în mine o doză de activism și o mulțime de inițiative. Noi suntem nonconformiștii care vor să schimbe lumea, chiar împotriva voinței acesteia. Dacă m-aș fi născut mai târziu puțin, poate că aș fi devenit antreprenor. Dar m-am născut la vreme. Exact atunci când a trebuit, ca să particip la Revoluția din decembrie 1989, suficient de tânără și suficient de entuziastă (ca să nu spun naivă), convinsă că pot să schimb lumea. Aveam 25 de ani și consider că am fost extraordinar de norocoasă și că nu oricui i se întâmplă pe parcursul unei vieți să trăiască și să participe la o asemenea schimbare. Așadar, doza de activism mi-am luat-o atunci, în stradă, apoi la PNȚ, în echipa domnului Corneliu Coposu, în presă, la mineriade, într-un ONG american, la Externe, sub guvernarea Convenției Democratice, și, mai târziu, într-una dintre primele multinaționale care au investit în România. E drept că abordez obstacolele în stil antreprenorial, dar nu sunt tocmai genul de persoană pragmatică, iar visul meu, neîmplinit deocamdată, rămâne scrisul.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Legal Point: Care sunt calitățile pe care le căutați într-un coleg? Dar într-un prieten?

Gilda Lazăr: Am peste 1.000 de colegi români, moldoveni și bulgari, în cele trei piețe pe care le coordonăm de la București. Și mai am câteva mii de colegi în Europa de Est, regiunea din care facem parte, în statele membre ale Uniunii Europene, guvernate de aceeași legislație europeană, sau în cartierul general din Elveția. A lucra într-un mediu multicultural și a interacționa cu diverse funcționalități este un dar. Șeful meu direct este scoțian, colegul de la financiar este rus, colega de la resurse umane este poloneză, noua mea șefă funcțională este armeancă. Șefa ei este englezoaică. Noul președinte al companiei este belgian, predecesorul lui fiind american. Iar compania e parte a unui grup japonez și raportează la Tokyo. Eu fac parte din trei echipe: executivul local, șefii Corporate Affairs și Comunicare ai piețelor din regiune, departamentul pe care îl conduc. Cu fiecare dintre aceste echipe interacționez altfel și totuși la fel. Corectitudinea, încrederea, puterea de muncă, flexibilitatea, umorul, căldura relațiilor interumane, sinceritatea, atitudinea constructivă sunt la fel de importante ca și calitățile profesionale. Prefer oamenii care iau decizii și își asumă riscuri și responsabilități. E mult mai ușor să lucrezi cu cineva care zâmbește decât cu o persoană căreia îi plouă și îi ninge tot timpul, preocupată să găsească justificări pentru a nu face, transformând viața celorlalți în calvar. Echipa pe care o coordonez este ca o familie. Toți sunt prieteni, petrec timp împreună și în afara orelor de program, se ajută unul pe celălalt, comunică deschis. În ceea ce mă privește, ca persoană publică am foarte, foarte mulți cunoscuți, dar foarte puțini prieteni. Puțini și buni.

Legal Point: Cum este secretul echilibrului între familie și organizație când lucrezi în management la nivel înalt, când deciziile tale au impact asupra multor oameni, când lucrezi cu bugete importante?

Gilda Lazăr: Ca multe alte lucruri, echilibrul se dobândește în urma unui proces de învățare, adesea, din propriile greșeli. Echilibrul se câștigă în timp și, uneori, nu chiar la timp. Când pui prea multă pasiune în ceea ce faci, balanța înclină într-o parte. Dar când ajungi să faci distincția între ce e urgent și ce e cu adevărat important, când stabilești ordinea priorităților, ceea ce este personal ajunge la același nivel sau chiar mai sus decât ce ține de profesional. A lua decizii nu este ușor, dar este esențial. Să închizi capitole, să alegi drumul, să stabilești direcția, să hotărăști pentru tine sau pentru cei care intră în sarcina ta, ce proiecte aprobi și la care renunți, chiar dacă e dureros, ce sume să aloci, când să acționezi în forță, când e mai bine să taci. Tărăgăneala creează disconfort și neliniște. Decizia stabilește ordinea și dă satisfacția asumării. Să nu faci rău, dar, dacă nu se poate altfel, măcar să-l limitezi, adică să tai coada câinelui dintr-odată, ca să eviți agonia.

Legal Point: Ați fost și cred că sunteți încă legată, cel puțin afectiv, de presă, de mass-media. Din perspectiva dumneavoastră, cum a evoluat/involuat aceasta după Revoluție?

Gilda Lazăr: Odată jurnalist, pentru totdeauna jurnalist. Așa se spune. Eu am intrat în presă din vocație. Imediat după Revoluția din 1989, când am renăscut într-o nouă lume, cu energii descătușate, am simțit că, dacă nu scriu, explodez. Și m-am transformat rapid, în câteva zile, din fata romantică și timidă, care nu deschidea gura ca să nu greșească, în „scorpia de la România Liberă”. Eram atât de acidă, iar opinia mea atât de temută, încât se spunea că politicianul pe care nu l-a criticat Gilda Lazăr nu există. Această perioadă de „furtună și avânt” a durat până în 1996, când au ajuns „ai noștri” la putere, adică cei sprijiniți de „o anumită parte a presei”, presa de opoziție, care, de fapt, ținea loc de opoziție în mare măsură. E emoționant și îmi dă o mare satisfacție faptul că, după 20 de ani, oamenii mă mai recunosc încă drept „jurnalista de la România Liberă”. Eu am avut norocul să învăț făcând și să mă formez ca ziarist în Statele Unite, acolo unde am deprins cele mai importante trei lucruri de până acum: să te uiți în ochii oamenilor, să zâmbești și să pui întrebări. Am avut șansa unei burse, cineva a investit în mine, și mi se pare firesc să se ofere o șansă similară noii generații, pentru că avem nevoie cu toții de presă profesionistă. „Bursele europene JTI pentru Jurnaliști” se desfășoară neîntrerupt de 18 ani, la început în SUA, iar de la aderarea României la Uniunea Europeană, la Bruxelles. Generația mea chiar a fost sau a crezut că este „a patra putere în stat”. Acum, lucrurile s-au schimbat, social media pare a deveni substitutul media, știrile false sunt la mare modă, am intrat în „epoca post-adevăr”, iar oamenii nu au timp să citească sau să discearnă în noianul de informații. Imaginea a luat locul cuvântului, senzaționalismul a înlocuit profundul, trăim „din breaking news în breaking news, însă fără news”. E o etapă, sper, de tranziție către o altă perioadă, a comunicării eficiente și responsabile, pentru o altă generație și dintr-o altă perspectivă.

Legal Point: Dacă ați conduce un mare ziar/trust media, care ar fi fost deciziile pe care le-ați fi luat pentru menținerea credibilității, dar și pentru asigurarea supraviețuirii acestui mare ziar/trust media acum 20 de ani, acum 10 ani și astăzi?

Gilda Lazăr: Eu am fost în primul rând reporter de teren, cel care prelua știrea, o trecea prin propriul filtru, punând întrebările necesare, din care niciodată nu lipsea „de ce”, și o transmitea mai departe. Am scris foarte puține editoriale, pentru că nu mă pasiona datul cu părerea, ci recursul la fapte. Iar director de ziar am fost doar pentru 3 luni, contribuind la lansarea ziarului „Curentul”. Nu am fost manager de presă în strictul înțeles al termenului și nu cred că, în România, au existat prea mulți profesioniști în acest domeniu, care să știe să păstreze echilibrul între economic și editorial, să facă bani, dar să promoveze și presa de calitate. Dar situația e valabilă și pentru țări dezvoltate, cu tradiție democratică. Asistăm într-un fel la moartea presei pe care am cunoscut-o, dar din cenușa ei renaște altceva. Sunt convinsă că cei care vin după noi – și care sunt altfel – vor ști ce să facă, așa cum și noi am știut atunci când ne-a venit vremea. În 1990, „Dreptatea” și „România Liberă” aveau tiraje de peste un milion de exemplare fiecare. Scriam de mână și tipăream cu litere de plumb. Pare o poveste, nu-i așa?

Legal Point: Care sunt modelele dumneavoastră?

Gilda Lazăr: Pe parcursul carierei mele nu am avut neapărat modele, ci oameni de la care am învățat și care m-au marcat: bunica, fără școală, care m-a crescut, străbunicul, care mi-a citit povești, mama, care a trăit doar pentru mine, mătușa, care are grija mea chiar și azi. Pilotul, fost deținut politic, Raul Fortunescu și familia lui mi-au acordat atenție și m-au tratat ca pe un egal, profesorul Corneliu Madru m-a încurajat să cred în talentul meu și a suplinit lipsa tatălui în perioada cea mai dificilă a copilăriei și adolescenței mele,  profesorul Dan Grigorescu m-a învățat nu doar literatură universală, ci și dimensiunile firescului și ale bunului-simț, scriitorul Eugen Mihăescu mi-a îndrumat pașii ca jurnalist, iar Anton Uncu m-a ajutat să-mi conștientizez valoarea, cu căldură și umor, iar lista celor pe care i-am prețuit și cărora le sunt profund recunoscătoare poate continua.

Legal Point: Ce vă motivează?

Gilda Lazăr: Valorile, principiile, frumosul. Mă motivează idealurile, valorile estetice și morale și, mai ales, principiile. Am scris la „Dreptatea” și am lucrat la „România Liberă”, „Europa Liberă”, „Lumea Liberă”… Cred în libertatea de a gândi și în dreptul de a alege și a decide pentru tine însuți. Rezonez la frumos, în toate formele lui de expresie, iar pentru mine Bach rămâne cel mai aproape de Dumnezeu.

Legal Point: Ce vă emoționează?

Gilda Lazăr: Zâmbetul unui copilaș, drăgălășenia unui cățeluș, suavitatea crinului, albastrul cerului, verdele muntelui, culorile toamnei, mirosul fânului, liniștea. O melodie, un poem, un tablou, o piesă de teatru sau jocul unui actor. Uneori, o amintire.

Legal Point: Care sunt/este pentru dumneavoastră cuvintele/cuvântul care valorează cât 1.000 de cuvinte?

Gilda Lazăr: Bunul-simț.

Legal Point: Cea mai dragă amintire?

Gilda Lazăr: Sunt atât de multe… sâmbetele când venea mama de la București, serile când străbunicul îmi citea basmele lui Ispirescu, ora de muzică în care am ascultat conștient anotimpurile lui Vivaldi, momentul în care am devenit solista corului Școlii 188, primii mei bani munciți proveniți dintr-o înregistrare la radio, orele de canto clasic, iar, mai apoi, „Elegie de dimineață”, de Ana Blandiana. Însă cele mai dragi rămân mirosul fiului meu nou-născut, prima dată când am strigat „Jos comunismul”, la Inter, pe 22 decembrie 1989, ziua când articolul meu a apărut pe pagina întâi sau cea în care am primit distincția de Cel mai bun ziarist din România, primul zbor peste ocean, prima casă zidită și decorată de mine, la Predeal.

Legal Point: Vi se potrivește sintagma „mai bine să regret ce am făcut decât ce n-am făcut”?

Gilda Lazăr: Da. Mai ales că am foarte puține regrete pentru ce nu am făcut sau nu am îndrăznit să fac.

Legal Point: Ce înseamnă pentru dumneavoastră împlinire? Dar succes?

Gilda Lazăr: Împlinirea e o formă de satisfacție interioară. Succesul e exterior, efemer și, adesea, facil sau fără substanță. Se zice că, „atunci când oul e spart de o forță exterioară, viața se termină, dar când e spart de o forță interioară, viața începe. Lucrurile minunate vin întotdeauna din interior”. E important să înțelegi și să asimilezi acest adevăr atât de simplu.

Legal Point: Reușiți să urmăriți și știrile despre/din justiție? Ce (ne) lipsește?

Gilda Lazăr: Nu doar că reușesc, dar chiar le urmăresc atent, și e un domeniu care mă pasionează. Ca jurnalist de opinie, am căutat să scriu întotdeauna fundamentat, pornind de la principii și de la lege. Am crezut că presa are menirea de a informa și de a educa și am învățat de la cei mai buni maeștri ai timpului: Doru Cosma, Emil Popescu, Eleodor Focșeneanu, Corneliu Turianu, Paul Florea, Viorica Costiniu, profesorul Bîrsan, dar și de la juriștii mai mult sau mai puțin controversați: Iorgovan, Chiuzbaian, Ninosu, ca să-I menționez doar pe cei trecuți în eternitate sau ieșiți din viața publică. Am acoperit cele mai diverse domenii, de la constituționalitate până la drepturile omului și de la inamovibilitatea judecătorilor până la drept administrativ sau fiscalitate. Am scris despre insolvență, concurență, societăți și, mai ales, despre proprietate. Noi am fost primii care am susținut necesitatea înființării CSM, care am scris despre privatizare și societăți, despre curs valutar sau acțiuni, am arătat diferența dintre Ministerul Public și Ministerul Justiției, am acoperit subiecte dificile, precum doctrine și sisteme politice, stat de drept, regimuri de guvernare, common law și Codurile lui Napoleon, Exequatur, Constituția din 1923, Statutul Casei Regale ș.a.m.d. Am făcut cronică parlamentară pe vremea când Parlamentul din Dealul Mitropoliei era un adevărat for de dezbateri și când încă mai existau oratori și oameni politici. Am pus întrebări incomode Președintelui Iliescu și conducătorilor efemeri ai începutului epocii postcomuniste, despre separația puterilor în stat, dreptul de proprietate sau libertatea cuvântului. Am făcut, mult mai târziu, un masterat în dreptul afacerilor, iar în prezent am un interes special pentru dreptul proprietății intelectuale și pentru proprietatea industrială.

Legal Point: Secretul a cel puțin unui zâmbet în fiecare zi este…

Gilda Lazăr: Să ai satisfacția lucrului bine făcut. Să faci bine și să-ți fie bine. Să îți pese de cei din jur. Să asculți muzică clasică și să plângi de emoție la Operă sau la film. Să dăruiești cu toată inima. Să faci glume, inclusiv pe seama ta. Să te bucuri de tot ce îți oferă viața. Să-ți urmărești visurile și pasiunile. Să rămâi curios și să călătorești. Eu am ajuns, deocamdată, la 142 de țări și teritorii. Și mai e mult până le voi fi vizitat pe toate.

* Este extras din Revista Legal Point nr. 2/2017.

Gilda was last modified: aprilie 9th, 2021 by Gilda Lazăr

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice