Formularea aceleiaşi cereri de revizuire de două ori. Depăşirea termenului legal de o lună de la descoperirea înscrisului nou

• NCPC: art. 138 alin. (1) şi (2)
• NCPC: art. 181 alin. (1) pct. 3
• NCPC: art. 488 pct. 5
• NCPC: art. 496
• NCPC: art. 509 pct. 5
• NCPC: art. 511 alin. (1) pct. 5
• VCPC: art. 322 pct. 5

Prin cererea înregistrată sub nr. x/10.12.2019, comunicată prin e-mail în data de 09.12.2016, ora 16:16, revizuentul A. a solicitat, în contradictoriu cu reclamanta S.C. B. S.R.L. Sibiu, revizuirea sentinței civile nr. 540/18.12.2014 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. x/2013, sentință care a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 200/A/23.11.2015 a Curții de Apel Galați și prin decizia civilă nr. 188 din 30 ianuarie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, cerere întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin precizările depuse de revizuent în data de 16.06.2020, acesta a arătat că înscrisul invocat în susținerea cererii este contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/27.08.2014 în posesia căruia a intrat la data de 12.02.2020 și de existența căruia a aflat cu ocazia eliberării unei copii a C.F. nr. x.

Prin cererea înregistrată sub nr. x/12.03.2020, același revizuent A., în contradictoriu cu intimații B. S.R.L., C. și D., a solicitat revizuirea aceleiași sentințe civile nr. 540/18.12.2012, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 09.07.2020 instanța a admis excepția litispendenței, invocată din oficiu, și a trimis dosarul spre soluționare primei instanțe investite cu judecarea dosarului nr. x/2019

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 592 din 22 martie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Relevant pentru cauză, Înalta Curte observă că la data de 09.12.2019, recurentul a formulat o cerere de revizuire cu privire la sentința civilă nr. 540/18.12.2014, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. x/2013, întemeindu-se pe dispozițiile art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. 1865; în cuprinsul cererii, el s-a referit la eliberarea unui extras de carte funciară sub nr. x (pe care nu l-a atașat cererii la acel moment) din care rezultă împrejurarea înstrăinării unui imobil cu privire la care s-a purtat litigiul în care s-a pronunțat hotărârea atacată cu revizuire. Cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea sub nr. x/2019.

La data de 12.03.2020, recurentul a formulat o altă cerere de revizuire împotriva aceleiași sentințe, întemeiată în drept pe art. 509 pct. 5 C. proc. civ., înregistrată sub nr. x/2020; în cuprinsul acestei cereri a invocat ca înscris pe care se fundamenta cererea de revizuire contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/27.08.2014, arătând că a obținut acest înscris de la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Vrancea la data de 12.02.2020, în urma unei cereri formulate la data de 10.02.2020.

Tribunalul Vrancea a admis excepția litispendenței și a reunit cele două cauze având ca obiect revizuirea sentinței civile nr. 540/18.12.2014 a aceleiași instanțe; prin sentința pronunțată, prima instanță a respins cererile de revizuire ca tardiv formulate, hotărâre menținută de Curtea de Apel Galați prin respingerea apelului declarat de revizuient.

Din perspectiva încadrării criticilor formulate, instanța de recurs observă că motivele recursului pot fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., deoarece normele care reglementează termenul de formulare a revizuirii sunt norme de procedură și nu norme de drept material, cum apreciază recurentul.

În privința primei cereri de revizuire – depusă la instanța a cărei hotărâre se atacă la data de 9.12.2019 – se reține că aceasta poate avea ca temei art. 509 pct. 5 C. proc. civ. și nu art. 322 pct. 5 din vechiul C. proc. civ., cum a arătat revizuientul în acea cerere, deoarece litigiul în care sentința atacată a fost pronunțat a început prin formularea cererii de chemare în judecată la data de 7.11.2013 (dosar nr. x/2013).

Sunt aplicabile, deci, prevederile art. 509 și următoarele C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, față de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare.

Termenul edictat de art. 511 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. pentru cererea de revizuire întemeiată pe înscrisuri noi este de o lună din ziua când s-au descoperit înscrisurile care se invocă.

Revizuientul a arătat în cererea de revizuire formulată la data de 9.12.2019 că a primit extrasul de carte funciară ce dovedește existența contractului ascuns la data de 7.11.2019, dar Tribunalul a observat că din copia înscrisului depus de reclamant – care, observă Înalta Curte, nu era un extras de carte funciară, ci o copie a cărții funciare nr. x – rezultă că data eliberării sale de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară a fost 6.11.2019.

În consecință, o lună de la data de 6.11.2019 se împlinea, conform art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. în ziua de 6.12.2019, o zi de vineri lucrătoare, în timp ce cererea de revizuire a fost trimisă instanței atât prin poștă, cât și prin poșta electronică, la data de 9.12.2019, cu depășirea termenului de o lună anterior menționat.

Prin urmare, nu se identifică nicio eroare în privința soluției date de prima instanță excepției de tardivitate a cererii de revizuire depusă pe data de 6.12.2019.

În privința celei de-a doua cereri de revizuire, cum s-a arătat, aceasta a fost formulată la data de 12.03.2020 sub nr. x/2020, invocându-se în susținerea sa eliberarea de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Vrancea a înscrisului în discuție (contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/27.08.2014 de E.) la data de 12.02.2020, ca urmare a unei cereri a revizuientului datată 10.02.2020.

A susținut revizuientul că în realitate aceasta este cererea de revizuire ce respectă exigențele formale ale legii, deoarece numai în prezența înscrisului pe care se întemeiază cazul de revizuire invocat această cerere putea fi formulată, iar el s-a aflat în posesia înscrisului abia la data de 12.02.2020, formulând cererea în termenul legal de o lună de la data la care a deținut înscrisul invocat.

Cu toate acestea, Înalta Curte observă că a doua instanță sesizată cu cererea de revizuire a admis excepția de litispendență la data de 09.07.2020 și a dispus reunirea dosarelor nr. x/2019 și nr. y/2020 și judecarea lor împreună, apreciind incidente dispozițiile art. 138 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Prin urmare, prin încheierea menționată, s-a statuat că cele două cereri au aceleași părți, același obiect și aceeași cauză (aceasta semnificând că se întemeiau pe același caz de revizuire și pe aceeași împrejurare faptică), iar această triplă identitate exclude posibilitatea de a aprecia în sensul pretins de recurent.

Astfel, chiar dacă este îndeobște statuat în doctrină și în jurisprudență că cererea de revizuire fundamentată pe art. 509 pct. 5 C. proc. civ. (respectiv ar. 322 pct. 5 C. proc. civ. 1865) trebuie să fie însoțită de înscrisul nou invocat, acest argument a fost adus în contextul în care se discuta dacă revine instanței sau părții ce formulează calea de atac extraordinară sarcina de a procura înscrisul – nedisponibil părții, a cărui existență este cunoscută de aceasta – pe care se întemeiază revizuirea.

Or, în prezenta cauză o astfel de omisiune nu a fost imputată de instanțe revizuientului și nu i s-a cerut procurarea contractului, a cărui existență a reieșit din copia cărții funciare obținută de revizuient în care se menționa atât natura actului juridic, cât și obiectul și părțile acestuia.

Prin urmare, argumentul necesității atașării cererii de revizuire a înscrisului nou pe care aceasta se întemeiază nu conduce la o altă concluzie decât aceea de mai sus, că în cauză a fost formulată aceeași cerere de revizuire de două ori, prima dată cu depășirea termenului legal de o lună de la descoperirea înscrisului.

Față de aceasta, cu atât mai mult a doua cerere de revizuire nu putea fi formulată în termen, pentru că acesta este unic și curge o singură dată, de la data prevăzută în lege, neputând fi concepută situația în care o cerere de revizuire întemeiată pe aceeași dispoziție legală și pe aceleași împrejurări faptice (respectiv pe același înscris) ar putea fi formulată prima dată tardiv și a doua oară în termen.

De altfel, legea nici nu face vorbire în art. 511 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. despre cerința deținerii fizice de către titularul cererii de revizuire a înscrisului nou, ci termenul de o lună curge de la data descoperirii înscrisului nou, noțiune care are un înțeles suficient de larg pentru a nu se identifica cu împrejurarea deținerii materiale a înscrisului.

Or, cum s-a arătat, în copia cărții funciare obținută de revizuient se consemna înstrăinarea imobilului la care se referă cartea funciară respectivă, astfel că la data obținerii copiei revizuientul este considerat a fi descoperit înscrisul nou pe care cererea sa de revizuire s-a întemeiat.

În plus, cât timp însăși partea a formulat o cerere de revizuire întemeiată pe înscrisul nou, arătând că îi este cunoscută existența acestuia din mențiunile extrasului de carte funciară, nu poate fi primită teza posibilității de a învesti instanța cu o a doua cerere, identică, într-un termen a cărui curgere să fie provocată artificial prin solicitarea adresată OCPI la data de 12.02.2020.

De altfel, teza unei a doua cereri de revizuire – care să aibă un regim juridic distinct – este infirmată de admiterea excepției de litispendență de prima instanță, incidența dispozițiilor art. 138 alin. (1) și (2) C. proc. civ. excluzând posibilitatea de a considera că cererile sunt diferite, iar măsura admiterii excepției de litispendență nu a fost criticată prin apel sau recurs.

Pentru aceste argumente, Înalta Curte constată că instanța de apel a apreciat în mod corect că înscrisul nou a fost descoperit la data de 6.11.2019, criticile formulate fiind nefondate, împrejurare în care, față de dispozițiile art. 496 C. proc. civ., recursul va fi respins în consecință.

Sursa informației: www.scj.ro.