Discuţii referitoare la validarea popririi sumelor de bani din conturile bancare ale ordonatorului principal/secundar de credite, în ipoteza în care debitorul este ordonator terţiar de credite – studiu de caz

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

1. ASPECTE INTRODUCTIVE

Poprirea reprezintă una dintre formele de executare silită indirectă a creanțelor, ce constă în indisponibilizarea unor bunuri aflate în mâinile terțului poprit debitor al persoanei care este executată silit, cu scopul achitării directe a creanței poprite către creditor.

În esență, poprirea presupune o procedură suplă și rapidă de recuperare a creanței, ce asigură celeritatea executării prestației la care debitorul a fost obligat prin titlu executoriu. Un alt avantaj pentru care această procedură este preferabilă altor proceduri execuționale îl reprezintă riscul redus al creditorului de recuperare a creanței, precum și faptul că pot fi urmărite și sumele de bani datorate sau care vor fi datorate în viitor, singurul impediment fiind identificarea unui terț solvabil și care să fie dator debitorului.

În doctrină^[1], s‑a apreciat că poprirea, urmată de validare, reprezintă cea mai simplă și eficientă formă de realizare a creanțelor, fiind des uzitată în practică întrucât majoritatea persoanelor fizice și juridice dețin conturi banale, acest aspect fiind o necesitate pentru organizarea vieții financiare a subiecților de drept^[2]. Mai mult, improbabilitatea relei‑credințe a debitorului este exclusă, întrucât terțul poprit are de îndeplinit o datorie față de debitor indiferent de atitudinea debitorului, nefiind în interesul său să se opună la o astfel de procedură. Terțul poprit este obligat să dispună indisponibilizarea valorilor urmăribile pe care debitorul le datorează creditorului, sub sancțiunea intervenirii răspunderii civile delictuale sau a plății unor amenzi civile, aspect care atribuie măsurii popririi caracterul unui act de conservare.^[3]

Sediul materiei îl reprezintă prevederile cuprinse în art. 781‑794 NCPC, care conțin aspecte referitoare la obiectul popririi, competența soluționării cererii de poprire, modalitatea de înființare și efectul înființării, obligațiile terțului poprit, validarea popririi și efectele validării, precum și desființarea popririi.^[4]

Astfel, potrivit art. 781 NCPC „sunt supuse urmăririi silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului ori deținute în numele său de o a treia persoană sau pe care aceasta din urmă i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente”.

Mai mult, în alineatul 2 al aceluiași articol se indică faptul că „în cazul popririi sumelor de bani din conturile bancare, pot face obiectul urmăririi silite prin poprire atât soldul creditor al acestor conturi, cât și încasările viitoare, cu respectarea limitelor prevăzute la art. 729^[5], dacă este cazul”.

Pe de altă parte, se impune să învederăm și că există anumite excepții truvabile în alineatul 5 al art. 781 NCPC, care se adaugă cazurilor de excepție avute în vedere de art. 729 NCPC, întrucât „nu sunt supuse executării silite prin poprire:

a) sumele care sunt destinate unei afectațiuni speciale prevăzute de lege și asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziție;^[6]

b) sumele reprezentând credite nerambursabile ori finanțări primite de la instituții sau organizații naționale și internaționale pentru derularea unor programe ori proiecte;^[7]

c) sumele aferente plății drepturilor salariale viitoare, pe o perioadă de 3 luni de la data înființării popririi. Atunci când asupra aceluiași cont sunt înființate mai multe popriri, termenul de 3 luni în care se pot efectua plăți aferente drepturilor salariale viitoare se calculează o singură dată de la momentul înființării primei popriri”.^[8]

2. SUBIECȚII POPRIRII

În doctrină^[9] s‑a considerat că într‑o poprire intervin de regulă trei subiecți de drept, respectiv creditorul popritor, debitorul poprit și terțul poprit, fiind instituite tot atâtea raporturi juridice, respectiv un raport de creanță între creditorul popritor și debitorul poprit, un raport de creanță între debitorul poprit (creditor al terțului) și terțul poprit și un raport procesual între creditorul popritor și terțul poprit, care prin intermediul validării popririi, se transformă într‑un veritabil raport de creanță.

Astfel, primele două raporturi vor preceda înființarea popririi, iar cel de‑al treilea se naște ca urmare a popririi, însă de esența popririi nu sunt numărul subiectelor ci numărul raporturilor, întrucât în practică există și popriri cu două subiecte, numite popririle în mâinile creditorului (poprirea în propriile mâini), în care creditorul popritor este în același timp și terțul poprit.

În plus, poprirea poate fi folosită atât în ipoteza în care debitorul este o persoană fizică, cât și în situația în care acesta este o persoană juridică de drept privat ori de drept public^[10], deoarece vocația de a deveni parte într‑un astfel de raport juridic are un caracter general, nimeni neputându‑se sustrage de la o astfel de procedură.

În practica execuțională, în cele mai frecvent întâlnite situații, ce de‑al doilea raport de creanță își are izvorul într‑un raport juridic de muncă, ca urmare a faptului că debitorul este salariatul terțului poprit și are dreptul de a primi de la acesta sumele de bani cu titlu de salariu, însă se impune să distingem faptul că aceasta nu ar reprezenta singura ipoteza în care se poate realiza poprirea, întrucât obligația terțului poate avea și un alt temei juridic.

În opinia noastră, raportul de creanță dintre debitor și terț poprit ar trebui privit nuanțat, având în vedere prevederile exprese din Codul de procedură civilă, mai exact teza finală a art. 781 care indică faptul că relația dintre debitorul poprit și terțul popritor se bazează pe raporturi juridice existente. În atare situație, a indica faptul că între aceste părți poate să existe doar un raport civil de creanță, ar însemna restrângerea sferei atât a subiecților popririi, cât și a obiectului acesteia, în contradicție cu viziunea legiuitorului.

Cu privire la calitatea procesuală a subiecților popririi, într‑o speță^[11], Curtea Supremă de Justiție a observat că instanța de validarea are obligația de a verifica existența titlului executoriu ce se impune a fi pus în executare de către creditor, precum și dovada faptului că terțul poprit fie este dator debitorului, fie dacă debitorul are cont deschis la banca terț poprit.

În atare situație, în ceea ce privește calitatea procesuală a creditorului popritor și a debitorului popritor, acestea rezultă fără putință de tăgadă din însăși existența titlului executoriu, însă în ceea ce privește calitatea procesuală a terțului poprit, aceasta este determinată de existența unui raport juridic între debitorul urmărit și terțul poprit.

În altă ordine de idei, calitatea procesuală pasivă a terțului poprit creează acestuia o poziție pasivă, care se bucură de prezumția că nu datorează nimic, întrucât sarcina probei aparține creditorului (actori incumbit probatio).^[12]

Continuând analiza, raportat la dispozițiile art. 790 alin. 4 NCPC, titularul cererii de validare trebuie să administreze probe din care să rezulte univoc și clar că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, astfel încât instanța de executare va analiza, pe baza probelor, existența sumelor datorate, precum și criticile invocate pe cale de apărare de terțul poprit.

3. OBIECTUL POPRIRII

Precizăm că aspectele ce privesc substanța raporturilor dintre debitorul poprit și terțul poprit sunt înglobate în problematica argumentelor de fond a cererii de validare a popririi.

Astfel, obiectul popririi îl constituie sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului ori deținute în numele său de o a treia persoană sau pe care aceasta din urmă i le va datora în viitor.^[13] De regulă, poprirea poartă asupra salariului debitorului sau alte sume periodice asimilate, care constituie un element foarte important în patrimoniul unei persoane fizice.^[14]

Reiterăm faptul că, potrivit art. 781 alin. 1 teza I NCPC, „sunt supuse urmăririi silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului ori deținute în numele său de o a treia persoană sau pe care aceasta din urmă i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente.”

Raporturile juridice existente între debitorul popritor și terțul poprit sunt de regulă raporturi juridice de muncă, ori raporturi juridice de drept bancar, însă Codul de procedură civilă nu distinge tipul de raport juridic care trebuie să existe între acești subiecți ai instituției popririi, sens în care nu ar putea fi primită interpretarea potrivit căreia raportul juridic trebuie să fie unul eminamente civil.