Discuţii referitoare la validarea popririi sumelor de bani din conturile bancare ale ordonatorului principal/secundar de credite, în ipoteza în care debitorul este ordonator terţiar de credite – studiu de caz

18 dec. 2019
Articol UJ Premium
7.030 views
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Se impune să mai precizam și faptul că prin Hotărârea civilă nr. 670/2017 din data de 23.08.2017 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosarul nr. 5445/55/2017, instanța respinge în mod definitiv contestația la executare formulată de către ITM Timiș având ca obiect executarea silită demarată în dosarul nr. 446/2014 cu referire la procentul în cuantum de 35% solicitat prin cererea de executare silita depusă în decembrie 2016. Astfel, Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiș cunoștea încă din 23 august 2017 faptul că este obligat la plata sumei de 2.081.480 lei brut, din care s‑a recuperat suma de 437.327 lei în decembrie 2017, reprezentând procentul de 35% din valoarea titlului executoriu care trebuia să fie achitat amiabil în
anul 2016.

În drept, s‑a arătat că în conformitate cu Hotărârea nr. 12/2017 din 12 ianuarie 2017 privind organizarea și funcționarea MMJS:

„*Art. 17 (4) Ministrul muncii și justiției sociale este ordonator principal de credite și îndeplinește atribuțiile generale prevăzute la art. 53 alin. (1) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, cu modificările și completările ulterioare.

*Art. 4 alin. (1) În exercitarea funcțiilor sale, Ministerul Muncii și Justiției Sociale îndeplinește, în condițiile legii, următoarele atribuții cu caracter general:

  1. fundamentează și susține proiectele de bugete care se administrează de către aparatul propriu sau de către instituțiile aflate în subordinea, sub autoritatea ori coordonarea sa;
  2. elaborează proiectul bugetului anual pentru activitatea proprie și a instituțiilor subordonate și programele de investiții anuale și multianuale;”

Mai mult, potrivit art. 10 alin. 6 din Legea nr. 108/1999 privind organizarea și funcționarea Inspecției Muncii, inspectorul general de stat este ordonator secundar de credite, sens în care Inspecția Muncii era obligată să aloce bugetul în vederea achitării în integralitate de către Inspectoratului Teritorial de Muncă Timiș a creanței creditorilor.

În probațiune, s‑a solicitat în temeiul prevederilor art. 255 CPC să fie încuviințată și administrată proba cu următoarele înscrisuri, considerate a fi probe concludente și utile soluționării cauzei:

* Adresele de înființare a popririi din 25.01.2019 și dovezile de comunicare a acestora către terții popriți Inspecția Muncii și MMJS;

* Adresa nr. 175/14.02.2019 emisă de Inspecția Muncii;

* Titlul executoriu constituit prin Sentința civilă nr. 76/CA/29.01.2009 a Tribunalului Timiș, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1169/22.09.2009 a Curții de Apel Timișoara;

* Hotărârea civilă nr. 670/2017 din data de 23.08.2017 a Tribunalului Arad pronunțată în dosarul nr. 5445/55/2017 prin care instanța respinge apelul declarat de apelantul contestator ITM Timiș împotriva Sentinței civile nr. 2569/22.05.2017 pronunțată de Judecătoria Arad având ca obiect executarea silită demarată în dosarul nr. 446/2014, cu referire la procentul în cuantum de 35% din titlul executoriu.

Prin Adresa nr. 3692/DGPBMF/08.07.2019, MMJS ne comunică faptul că acesta a întreprins toate demersurile, potrivit reglementările legale în vigoare, pentru cuprinderea în bugetele pe anii 2018 și 2019 a sumelor necesare plății drepturilor salariale rezultate din hotărâri judecătorești, indicând faptul că a fost inițiat și un proiect de hotărâre de Guvern la finalul anului 2018 pentru suplimentarea bugetului din fondul de rezervă, însă respectivul proiect a fost restituit neavizat. În respectivul proiect s‑a înscris încadrarea propunerilor în limitele bugetare stabilite de Ministerul Finanțelor Publice pentru cheltuieli de personal. Totodată, se arată că ordonatorul secundar de credite este în măsură să decidă cum gestionează bugetul alocat la titlul 10 „Cheltuieli de personal”, prioritizând cheltuielile și asigurând în primul rând plata salariilor aferente persoanelor angajate în cadrul Inspecției Muncii.

În concordanță cu cele arătate, Inspecția Muncii învederează prin Adresa nr. 774/28.06.2019 faptul că aceasta a înaintat propunerea privind rectificarea bugetară pentru anul 2019, în care la Titlul I „Cheltuieli de personal” a fost evidențiată și valoarea tuturor drepturilor de natură salarială stabilite prin sentințe judecătorești care trebuiau achitate în anul 2017 și 2018, dar care din lipsa creditelor aprobate în buget cu această destinație nu au putut fi achitate. În continuare, se precizează că Inspecția Muncii a întreprins și va continua să întreprindă demersuri legale către MMJS, în calitate de ordonator principal de credite, pentru a asigura creditele necesare în vederea plății de către toate inspectoratele teritoriale de muncă a drepturilor de natură salarială stabilite prin sentințe judecătorești.

Prin întâmpinarea depusă în termenul legal de Inspecția Muncii, aceasta a solicitat instanței de judecată să constate suspendată de drept cererea de validare a poprii, ca urmare a suspendării de drept a oricărei forme de executare silită, iar pe fond respingerea cererii ca neîntemeiată.

În motivare, se învederează faptul că potrivit art. 1 alin. 2 din OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, cu modificările și completările ulterioare, „în cursul termenului prevăzut la alin. 1 orice procedură de executare silită se suspendă drept”, iar potrivit art. 13 alin. 3 din OUG nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal‑bugetare, cu modificările și completările ulterioare, „în cursul termenului prevăzut la alin. 1, orice procedură de executare silită se suspendă de drept”. Se detaliază faptul că acest mod de executare reglementat expres este apt să confere debitorului dreptul de a face plăți parțiale și succesive și să stabilească în sarcina creditorului obligația de a stopa executarea silită. Se subliniază posibilitatea statului de a institui termene în care urmează a se face în mod voluntar executarea hotărârilor judecătorești, prin eșalonare și suspendarea pentru o perioadă de timp a executării creanțelor constatate prin hotărâri judecătorești definitive.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Referitor la fondul cauzei, se indică faptul că sumele virate de MMJS Inspecției Muncii, care la rândul său le virează ITM Timiș, conform sistemului de organizare și funcționare reglementat de lege în materia ordonanțărilor bugetare, sunt sumele aferente drepturilor salariale ale funcționarilor publici ce prestează activitatea la acest inspectorat.

Prin întâmpinarea depusă de MMJS se solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a MMJS întrucât nu există un raport obligațional între debitoare – ITM Timiș și terțul poprit – MMJS, apreciindu‑se că în speța pendinte nu există un asemenea raport obligațional între ordonatorul principal de credite și ordonatorul terțiar de credite. MMJS nu datorează în viitor sume de bani debitoarei urmărite iar simplul fapt că această instituție se află, potrivit H.G. nr. 12/2017 privind organizarea și funcționarea MMJS în subordinea MMJS nu conduce la existența unui raport obligațional cu MMJS.

În motivare, se arată faptul că potrivit Deciziei nr. 13/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, referitoare la recursul în interesul legii vizând calitatea procesuală pasivă a ministerului în cauză, a decis că în litigiile dintre angajați și instituțiile cu personalitate juridică aflate în subordinea sa, având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială, raportat la calitatea ministerului, de ordonator principal de credite, s‑a constat că „în problema de drept supusă analizei se poate concluziona că legitimitatea procesuală pasivă revine doar autorității publice cuc are funcționarul public se află în raporturi de serviciu, întrucât acesteia îi aparține prerogativa stabilirii și acordării drepturilor salariale”.

Prin Sentința civila pronunțată în cauză[24], instanța admite excepția lipsei calității procesuale pasive a MMJS și respinge cererea de validare formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a reține lipsa calității procesuale pasive a MMJS, instanța de fond apreciază necesar să itereze în integralitate prevederile art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, subliniind alineatele 3 și 4 care se referă la repartizarea efectuată de către ordonatorii secundari de credite către ordonatorii terțiari de credite, respectiv angajarea cheltuielilor de către ordonatorii terțiari de credite.

În ceea ce privește cererea de validare formulată în contradictoriu cu Inspecția Muncii, instanța de fond respinge cererea ca neîntemeiată, reținând prevederile art. 781 alin. 5 CPC care dispun că „nu sunt supuse executării silite prin popire: a) sumele care sunt destinate unei afectațiuni speciale prevăzute de lege și asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziție”, precum și art. 1 din O.G. nr. 22/2002. Astfel, instanța reține că sumele virate deja de către Inspecția Muncii către ITM Timiș sunt destinate acoperirii drepturilor salariale datorate funcționarilor publici, devenind incidente prevederile O.G. 22/2002, constatându‑se că aceste sume nu pot fi supuse popririi.

Prin apelul formulat în cauză, s‑a învederat că instanța era datoare să sublinieze și să observe în integralitate și alineatul 2 al art. 21 din Legea nr. 500/202 care dispune clar și fără echivoc că „ordonatorii principali de credite transmit bugetele instituțiilor publice din subordine sau coordonare, ai căror conducători sunt ordonatorii secundari sau terțiari de credite.”

Prin urmare, atribuția de repartizare a creditelor de angajament și a bugetelor aprobate către ordonatorul terțiar de credite se află atât în pasivul ordonatorului principal de credite, cât și în cel al ordonatorului secundar de credite.

Raportat la cele expuse, există un raport juridic de drept administrativ consacrat prin putere publica între MMJS și ITM Timiș, aspect ce rezultă indubitabil din însăși prevederile expuse de instanța de fond, dar nesubliniate.

În continuare, s‑a expus faptul că O.G. nr. 22/2002 vorbește despre mecanismul achitării și NU despre mecanismul executării silite prin poprire. În concret, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație, însă speța pendinte are ca obiect validarea popririi, formă a executării silite indirecte, ca urmare a faptului că ITM Timiș nu achită de bună‑voie aceste sume, întrucât nu i‑au fost virate de către Inspecția Muncii, respectiv de către MMJS.

Prin urmare, instanța reține alineatul 2 al art. 1 din O.G. nr. 22/2002, însă nu învederează că potrivit art. 2 din aceeași ordonanță a guvernului autoritățile /instituțiile publice au termen de gratie de maximum 6 luni, care curge de la data primirii Somației (în speța pendinte din ianuarie 2017). Conform art. 2 precitat, „Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a‑și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.”

Adițional, instanța ar fi trebuit să observe și prevederile art. 3 din aceeași ordonanță care dispun că în ipoteza nerespectării termenului de grație de 6 luni, vor interveni prevederile NCPC, care se aplică în mod corespunzător, întrucât acest articol are următorul conținut: „În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.”

În atare condiții, ITM Timiș era în măsură ca la începutul anului 2017, când i‑a expirat termenul de plată amiabilă stabilit prin O.U.G. nr. 71/2009, care dispune că în 2016 se plătește (verb la modul imperativ, nu la modul condițional optativ) 35 % din titlul executoriu, să solicite un termen de grație de 6 luni în virtutea prevederilor O.G. nr. 22/2002. Or, raportat la faptul că în 2019 nu s‑a achitat în integralitate creanța (stabilită printr‑un titlu executoriu pronunțat în 2009), creditorii s‑au prevalat de dispozițiile Codului de procedură civilă pentru a solicita efectuarea executării silite, codice de procedură care instituie excepția neinstituirii popririi asupra sumelor aferente plății drepturilor salariale viitoare doar pe o perioada de 3 luni de la data înființării popririi.

În continuare, am reiterat faptul că nu s‑a solicitat poprirea conturilor ITM Timiș în care să fi fost deja virate drepturi salariale, ci s‑a cerut poprirea conturilor Inspecției Muncii și MMJS, întrucât aceste conturi dețin și alte sume, cu alte destinații decât salariile funcționarilor publici/personalului contractual din cadrul MMJS și autoritățile/instituțiile subordonate.

În ceea ce privește argumentul instanței, conform căruia nu rezultă că la acest moment Inspecția Muncii ar datora ITM Timiș sume de bani cu o altă destinație decât cele menționate în O.G. 22/2002, am solicitat să se observe în integralitate probatoriul depus de către părțile litigante din care rezultă clar și ostensibil că Inspecția Muncii datorează aceste sume către ITM Timiș, solicitând de nenumărate ori Ministerului includerea acestora în buget în vederea achitării lor, existând riscul executărilor silite asupra bunurilor inspectoratului (sechestrul asupra întregului parc auto), precum și curgerii dobânzii legale. Am învederat, printr‑o expresie plastică, faptul că de curând, în cufărul ministerului s‑au găsit sume de bani care au fost virate Inspecției Muncii, care la rândul ei le‑a virat ITM‑ului Timiș, cu scopul achitării unei infime părți de aproximativ 4% din tranșa de 35% ce trebuia achitată amiabil în decursului anului 2016.

În lumina celor expuse, am reiterat că prin acest litigiu nu am solicitat ca debitorul să facă demersuri pentru includerea în bugetul său a sumelor necesare pentru achitarea drepturilor salariale, întrucât aceste demersuri au fost efectuate fără succes, ci am cerut în esență respectarea unei hotărâri judecătorești definitive și executorii care are putere de lege, precum și a propriilor acte normative emise de Guvernul României.


[24] Menționăm că la data redactării articolului, hotărârea este nedefinitivă, calea de atac a apelului nefiind soluționată.

Discuții referitoare la validarea popririi sumelor de bani din conturile bancare ale ordonatorului principal/secundar de credite, în ipoteza în care debitorul este ordonator terțiar de credite – studiu de caz was last modified: decembrie 5th, 2019 by Raluca Laura Dornean Păunescu

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice