Discursul domnului Bogdan Dumitru Moloman cu ocazia Festivității de decernare a premiilor „Revistei de Dreptul Familiei” în anul 2023

Stimate Doamne Profesor,

Dragi colegi și prieteni deopotrivă,

În primul rând, țin să vă mulțumesc, Doamna profesor Marieta Avram, pentru minunatele cuvintele care m-au emoționat teribil și, recunosc, dincolo de orice premiu în sine, aceste momente sunt cele care contează cu adevărat. Dacă nu aș fi scris câteva cuvine, cu siguranță, nu aș fi fost coerent.

În al doilea rând, doresc să rostesc și eu câteva cuvinte.

Anul acesta s-au împlinit 15 ani de la prima mea lucrare publicată în domeniul juridic, 15 ani de cercetare dedicați celei mai frumoase ramuri a dreptului, respectiv dreptului familiei, un drept tumultos, dar fascinant. Porțile acestui univers mi-au fost deschise în anul 2008, când, student fiind la prima facultate, doamna judecător dr. Gabriela Cristina Frențiu, cadru universitar la acel moment, mi-a îndrumat pașii spre scrierea academică, oferindu-mi șansa, imediat după finalizarea cursurilor universitare, să fiu coautor împreună cu dânsa al unui curs universitar care, bineînțeles, a fost dedicat dreptului familiei, și totodată, mi-a sugerat să-mi public și lucrarea de licență (lucrare care a văzut lumina tiparului la Editura Universul Juridic în anul 2009). Îi mulțumesc pe această cale pentru că, voit sau nu, mi-a sădit în inima pasiunea pentru dreptul familiei, pasiune ce s-a dezvoltat odată cu momentul în care am devenit student și al Facultății de Drept a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, iar profesor la disciplina dreptul familiei mi-a fost distinsa doamnă profesor Emese Florian, un templu al cunoașterii, bunătății, un adevărat mentor, în fața căreia mă înclin.

Însă, acum nu este vorba despre traiectul meu profesional, ci despre lucrarea Codul civil. Cartea a II-a. Despre familie. Art. 258-534. Comentarii, explicații și jurisprudență, ediția a II-a, revăzută și adăugită, ce a apărut în luna ianuarie a anului 2022, sub egida Editurii Universul Juridic.

Actualizarea și revizuirea primei ediții a durat aproximativ 3 ani, timp în care, mânat de dorința de a oferii publicului larg o lucrare care să reunească doctrina și jurisprudența, un instrument de lucru în efortul de aprofundare a spectaculosului drept al familiei, m-am aplecat, din nou, asupra acelor dispoziții legale care conturează dreptul familiei și guvernează relațiile de familie.

La acel moment, credeam, inocent fiind, că a actualiza o lucrare de 880 de pagini este o muncă ușoară și nu va dura mult timp până la trimiterea la editură; însă, de la zi la zi, revizuind fiecare articol în parte, consultând noile apariții doctrinare, căutând jurisprudență relevantă, apelând și la opiniile exprimate în dreptul comparat tocmai pentru a putea crea un adevărat puzzle, mi-am dat seama că mă aflam într-un mare impas; numărul de pagini era în continuă creștere, iar punctul final al lucrării se lăsa așteptat. Cum bine știm cu toții, chiar și atunci când punem punctul final la o carte sau la un articol, tot considerăm faptul că am mai avea ceva de completat și credem că, tot ceea ce am scris până la acel moment, poate fi îmbunătățit modificat, sau șters chiar în integralitate. Însă, într-un final, acel moment a apărut; de la 880 de pagini, cât avea inițial lucrarea, s-a ajuns la un număr de 1.508 pagini. Astfel, pot spune, așa cum a reliefat și Doamna profesor Marieta Avram, a luat naștere o nouă lucrare, care, fără urmă de îndoială, nu cred ca se poate pune pe același piedestal alături de marile lucrări dedicate dreptului familiei semnate de doamnele profesor în fața cărora mă înclin.

Devenind treptat curajos în exprimarea propriilor opinii, ridicându-mi întrebări atunci când disecam normele legale, aprobând sau, după caz, analizând cu ochi critic viziunea legiuitorului, optica instanțelor judecătorești sau unele viziuni exprimate în doctrină, chiar dacă mă simțeam uneori pe un teren alunecos, am încercat să ofer celor pasionați de dreptul familiei un instrument util. Multe dintre opiniile exprimate în cuprinsul acestei lucrări mi le-am schimbat ulterior în articolele publicate în Revista de Dreptul Familiei, altele mi le-am consolidat, însă, cu siguranță, multe dintre acestea, chiar dacă nu vor fi îmbrățișate la unison, vor ridica semne de întrebare și vor suscita dezbateri intense.

Cartea începe cu un motto, respectiv cu o descriere perfectă a familiei, cu un citat preluat dintr-un studiu publicat de colegul și prietenul meu, domnul judecător Ioan Ilieș Neamț, în Revista de Dreptul Familiei, respectiv: „Familia presupune o structură complexă de interese convergente și divergente cu o dinamică centripetă sau centrifugă, în funcție de sentimentele care animă relațiile dintre membrii ce o compun”.

Indubitabil, așa cum a reliefat doamna profesor (Marieta Avram, n.n.) fiecare carte în parte, pentru noi, autorii, reprezintă un „copil”, chiar dacă munca depusă depășește de cele mai multe ori nouă luni; pentru mine, această lucrare a reprezentat și reprezintă semnătura în sfera dreptului familiei. Considerându-mă un „părinte” grijuliu, mi-am dorit acest „copil” încă din anul 2011, și indiferent de de vremurile tenebroase ce pot exista în viața unui părinte, mi-am depus toate diligențele să îl îngrijesc și să îl cresc pentru a deveni mare. Important este ca atunci când apare acea mișcare centrifugă să avem puterea să o convertim într-una centripetă.

Cea mai importantă piesă al puzzle-ul vieții o reprezintă, fără urmă de îndoială, recunoștința.

Țin să adresez mulțumiri și să îmi exprim gratitudinea față de doamnele profesor, membrii comisiei, marcante cadre didactice și cercetători în domeniul dreptului familiei, pentru că s-au oprit la cartea mea atunci când au hotărât să-mi acorde Premiul „Ioan Albu” pentru cea mai bună carte publicată în ultimii doi ani în domeniul dreptului familiei. Mă onorează acest premiu, al cărui denumire este a marelui profesor clujean de dreptul familiei, un titan al acestei frumoase ramuri a dreptului și ale cărui valoroase lucrări încă sunt citite și citate.

În ceea ce mă privește, mereu am fost un visător; însă, am fost conștient de faptul că, a visa cu ochii deschiși, poate fi cel mai frumos mod de a desena un viitor posibil.

În acest periplu spre realizarea visurilor, în momente în care credeam că vocea mea în dreptul familiei va fi o flacără ce se stinge, am avut norocul ca Providența să-mi ofere șansa de a avea lângă de mine o persoană specială. Ori de câte ori voi avea ocazia, public sau nu, am să mulțumesc acelei persoane care a avut o influență valoroasă asupra mea. Îmi exprim, așadar, profunda recunoștință față de bunul meu prieten, Ioan Ilieș Neamț, care ocupă un loc aparte, în aceste rânduri. Fiecare aprobare sau, cel mai important, acele critici aduse chestiunilor pe care pe ridicam când lecturam și analizam textele legale au reprezentat, fără urmă de îndoială, nestemate așezate pe soclul dezvoltării mele ca persoană dedicată cercetării juridice.

Amprenta sa a reprezentat cea mai importantă piesă de puzzle al vieții nu doar în chestiunile profesionale, ci și în dezvoltarea mea, în primul rând, ca om, și pentru asta, îi mulțumesc.

Nu pot, de asemenea, să nu amintesc în aceste momente ceea ce a relatat în urmă cu ceva timp despre scris; cuvintele sale mi-au rămas întipărite încă din momentul în care le-a rostit. Citez: „Scrisul reprezintă un loc de refugiu intelectual în care, liberat de încorsetajul altor condiționalități, pot să întorc instituțiile juridice pe toate fețele, să mă las cucerit de misterele lor având, totodată, satisfacția, că pot contribui puțin la minunata știință a dreptului”. Greutatea și profunzimea acestor cuvinte sunt imposibil de uitat.

Încă din anul 2008, scrisul a fost pentru mine un refugiu, fiind cucerit totodată de misterele dreptului familiei, însă, uneori, din neputința de a mă elibera dintr-un încorsetaj, simțeam că niciodată nu o să pot contribui la această minunată știință a dreptului. Însă, eliberându-mă, prinzând aripi tot mai mari, sper că, prin comentariile și explicațiile aduse Cărții a II-a a Codului civil să reușit acest lucru. Vreau să aduc mulțumiri Editurii Universul Juridic pentru editarea lucrării în condiții grafice excepționale și pentru pentru frumoasa colaborare care a început în anul 2009.

În încheiere, vreau să dedic acest premiu mamei mele care, chiar dacă acum se află dincolo de porțile universului, mi-a fost aproape în tot acest periplu dorindu-și ca această carte să nu fie uitată într-un colț prăfuit al vreunei biblioteci.

Vă mulțumesc!