Discursul doamnei Smaranda Angheni cu ocazia Galei Premiilor Uniunii Juriștilor din România pe anul 2019

Premiul „I.L. Georgescu” în domeniul Dreptului civil pentru lucrări în legătură cu relațiile comerciale, pentru lucrarea „Drept comercial. Tratat”, Editura C.H. Beck

Dle președinte, dragi colegi și, evident, prieteni! Nu mă sfiesc să mă adresez în acest fel pentru că, uitându-mă în sală, îmi dau seama că, într-adevăr, de față sunt nu numai personalități distinse ale dreptului românesc, dar și prieteni, colegi de seamă pe care îi prețuiesc deosebit. Așa încât mărturisesc că emoțiile mă copleșesc, și este firesc – sunt obișnuită, de regulă, să-i prezint pe alții; să vorbesc despre alții, despre mine mai puțin, așa încât cuvântul dlui – tot profesor magister – Sorin Popescu m-a emoționat în mod deosebit. Și m-a emoționat mai cu seamă în momentul în care a rostit numele profesorului Stanciu D. Cărpenaru, a cărui memorie, fără doar și poate, toți trebuie să o evocăm. S-a stins în urmă cu doar o lună, la fel cum, de altfel, s-a stins un alt magister al dreptului comercial, de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, tot anul acesta, în 2019, respectiv profesorul Ion Turcu.

Amintesc numele domniilor lor – de ce – și mai cu seamă numele profesorului Cărpenaru, pentru că imediat după absorbirea dreptului comercial de către dreptul civil, prin abrogarea Codului comercial, am avut curajul, împreună cu dl profesor Cărpenaru – se pare, ca ordine în timp, articolul meu a apărut primul în Curierul judiciar, după care articolul profesorului Cărpenaru –, să argumentăm necesitatea dreptului comercial chiar în condițiile unificării dreptului privat. Și am adus argumente, și am spus: dreptul comercial este o realitate; o realitate de care nu trebuie să ne sfiim, nu trebuie să ne fie jenă, sau rușine să pronunțăm în continuare termenul de „comerț” sau „comercial”; nu trebuie să abandonăm termenul sau sintagma „societate comercială”.

M-au întrebat colegi, profesori de la universitățile din Franța, unde, din fericire, am mai predat, timp de 16 ani, la Universitatea din Orleans: „Ce ați avut cu societățile comerciale? V-a fost rușine de termenul «comercial», când în toată lumea există relațiile comerciale? În toată lumea, în toate legislațiile, chiar cele care se bazează pe unitatea dreptului privat, există în continuare dreptul comercial. Ce s-a întâmplat în România?” Așa încât am avut curajul să rostesc în continuare cuvinte – eu zic – argumentate științific cu privire la dreptul comercial. Așa încât, în timp, am adunat, am scris o serie întreagă de articole, de lucrări. Inițial, probabil că mulți știu, profesioniștii comercianți – că nici nu mai știam cum mai puteam să pun în lumină existența comercianților, în condițiile în care Codul civil definea profesionistul. Haideți, într-un fel – m-am gândit eu la vremea respectivă – să dau și satisfacție legiuitorului, pe de o parte, apropo de noțiunea de profesionist, dar în același timp să stabilesc diferența specifică. Și am spus-o clar: Dacă orice comerciant este un profesionist, în sensul Codului civil, nu orice profesionist este comerciant. Și am adus o serie întreagă de argumente, pentru a stabili genul proxim și diferența specifică. Mai mult decât atât, parcurgând Codul civil și legea de punere în aplicare, am observat că, renunțându-se de către legiuitor la faptele și actele de comerț, înlocuindu-le cu activități de producție, comerț, prestare de servicii, această înlocuire nu satisfăcea sub nicio formă realitatea economică.

Și am primit satisfacție de la Curtea Constituțională, când într-o decizie pronunțată anul acesta în iunie, dar publicată în septembrie, expressis verbis, Curtea Constituțională făcea referire la „fapte, acte de comerț”; fără, însă, a mai avea o definiție. Pentru că, așa cum știm, faptele, actele de comerț au fost abrogate din Codul comercial. Și am adus argumente, pe lângă cele de doctrină, pe lângă cele teoretice, argumente de jurisprudență; argumente prin care, împreună cu profesorul Cărpenaru și cu câțiva iluștri juriști ai Dreptului comercial, teoreticieni și practicieni – și îi văd în sală pe dl profesor Buta, d-na judecător Nicoleta Țăndăreanu și alții – care am avut curajul să elaborăm o nouă revistă de Drept comercial, primul număr a și fost lansat, e adevărat însă, pentru 2020, revistă în paginile căreia am pus problema necesității unui cod comercial. Nu se poate să nu avem o lege generală care să definească conceptele existente în toate legislațiile, în principal cele referitoare la faptele, actele de comerț.

Așadar, în această lucrare am căutat să repun dreptul comercial în adevărata sa matcă și prin premiul care mi se acordă, eu zic că este o recunoaștere a lumii juridice, a distinselor personalități care au făcut parte din juriu și, desigur, a forului despre care vorbim astăzi, o recunoaștere a existenței dreptului comercial. Sigur că lucrarea are părți, zic eu, bune și chiar foarte bune și, cu orice autor are preferințe, eu am preferințe pentru această parte – Faptele, actele de comerț, cum se regăsesc ele în Codul civil, care sunt limitele Codului civil cu privire la aceste fapte, acte de comerț; am preferințe, de asemenea, pentru Fondul de comerț. Foarte multe amănunte legate de fondul de comerț și de patrimoniul de afectațiune. Și eu merg pe ideea – și aici, chiar dacă m-am disociat de profesorul Cărpenaru, am spus nu putem confunda fondul de comerț cu patrimoniul de afectațiune. Nu este timp pentru o pledoarie, pentru o dezvoltare a subiectului, dar practica este cea care ne dovedește necesitatea acestei delimitări. De asemenea, partea mea și mai de suflet, Clauza penală – pentru că a fost și teza mea de doctorat – în Dreptul civil și comercial, sigur, susținută în 1991 la Facultatea de Drept a Universității din București, avându-l drept conducător  pentru dl profesor Francisc Deac, clauza penală cu aspectele noi și critice chiar, la adresa Codului civil român. Apropo, acea parte referitoare la supraviețuirea clauzei penale, în cazul încetării contractului prin rezoluțiune sau reziliere… În ce măsură se mai justifică acordarea penalităților de întârziere, în condițiile în care contractul a încetat tocmai prin neexecutarea, apropo de fapta culpabilă a debitorului. Sigur, sunt și alte părți, mai cu seamă cele legate de societățile comerciale, care se regăsesc în paginile tratatului. Putem să vorbim foarte mult, nu mai zic și de aspecte negative… Este frumos, aspectele negative constau în faptul că în permanență simt că mai trebuie să adaug ceva, și practica este cea care mă provoacă să gândesc asupra unor aspecte, fie că nu s-a scris cu privire la ele, fie că, iacătă, chiar dacă s-a scris, putem să împărtășim și un alt punct de vedere.

Vă mulțumesc încă o dată pentru onoarea pe care mi-ați făcut-o.