Discursul doamnei Smaranda Angheni cu ocazia aniversării de 20 de ani a UNPIR Filiala București

20 de ani de profesionalism în profesie

Smaranda Angheni: Stimați sărbătoriți, onorați membri ai corpului profesoral, profesional – și, eu zic, n-am greșit când am spus „profesoral” – al practicienilor în insolvență, stimați invitați, doamnelor și domnilor, onorat prezidiu. În primul rând vreau să vă mulțumesc pentru onoarea pe care mi-ați făcut-o, de a mă invita la acest eveniment aniversar, deosebit de important pentru viața, pentru scena juriștilor, economiștilor din România – și, eu aș spune, nu numai din România.

Încep cu o paranteză.  Școala doctorală de la Facultatea de Drept a Universității Titu Maiorescu desfășoară acum, în parteneriat cu acea entitate europeană INSOL Europe, împreună cu încă două universități, din Irlanda și din Italia, un proiect de cercetare științifică în acest domeniu al insolvenței, unde cu bucurie, la Copenhaga, în urmă cu câteva luni, am întâlnit-o pe dna președinte, directoarea INPPI și unde, iacătă, corpul de profesioniști pe care dumneavoastră îl formați este deja prezent, este deja cunoscut. Și am spus că sunteți profesioniști și profesorali pentru că, în cadrul acestei filiale București există cadre didactice care ne onorează și care, cu dăruire, cu pricepere, cu profesionalism transmit studenților, masteranzilor și doctoranzilor cunoștințele pe care le-au dobândit în activitatea practică și în cea teoretică. Dar de ce spun în activitatea practică? Pentru că, știți foarte bine, educația studenților, a masteranzilor și a doctoranzilor în permanență este centrată pe aceste nevoi ale practicii, ale realităților social-economice și, iacătă, juridice. Și, de ce nu, vreau chiar să o evidențiez pe dna Carmen Pălăcean, aici prezentă, dna conferențiar, care, cu o deosebită măiestrie, transmite studenților anului III cunoștințele în materie și, de asemenea, transmite masteranzilor de la masterul de Dreptul afacerilor acest modul referitor la practica în insolvență.

Sigur, sunt puțin emoționată, pentru că îmi amintesc că eu însămi – și-l văd, de la ASE, pe dl profesor, cu care ne știm de ani de zile – am dat cursuri la CECCAR, dacă vă amintiți, cu mulți ani în urmă, legate nu de profesie, ci de Legea – era 64/1995 – Reorganizării și Lichidării Judiciare, așa s-a numit la vremea respectivă, pentru că, e adevărat, eu m-am aplecat asupra Dreptului comercial și în mod special, o anumită perioadă de timp, și asupra acestei dimensiuni care, evident, face parte, după părerea mea, din comercial, chiar dacă, în timp, iacătă că s-a dezvoltat. Dacă vorbim acum despre insolvența persoanelor fizice, am depășit granițele comercialului stricto sensu.

Vă spun că particip cu bucurie la acest eveniment aniversar, într-adevăr profesia a evoluat, într-adevăr ați răspuns tuturor provocărilor și în primul rând provocărilor de ordin legislativ. În permanență ați fost nevoiți să faceți față reglementărilor legale, care nu de puține ori v-au pus – și ne-au pus – în dificultate. V-au pus în dificultate ca practicieni; ne-au pus în dificultate ca teoreticieni. Sigur că din practică au izvorât acele propuneri de lege ferenda, pe care eu le consider deosebit de utile. Și acum, sigur, fac o altă paranteză, eu sunt și arbitru la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional și nu de puține ori am fost nevoită să interpretez dispoziții din reglementările referitoare la procedurile în insolvență, acel articol 36 care nu mai este acum – o să vorbească dna judecător Țăndăreanu –, legat de suspendarea acțiunilor judiciare și, desigur, de suspendarea executării silite, ori de câte ori se pune problema unei persoane aflate în stare de insolvență și care are o poziție militantă. Și noi, la Curtea de Arbitraj, ne-am confruntat și ne confruntăm cu aceste probleme și, sigur, am căutat să creăm o practică unitară în materie. Nu intru în aceste amănunte, pentru că aveți comunicări științifice, aveți lucrări, pe această temă, deosebit de importante, dar ce vreau să subliniez este faptul că ați făcut față provocărilor, ați reușit să fiți un corp profesional puternic, în așa fel încât eu țin să vă felicit, să vă urez mult, mult succes și, de ce nu, celor care au dovedit că într-adevăr pot conduce, pot să stăpânească domeniul, vă urez în continuare succes pentru a avea și a deține funcțiile respective, care sunt foarte importante pentru consolidarea, pentru dezvoltarea acestui organism.

Vă mulțumesc.