Discursul doamnei Corina-Alina Corbu cu ocazia Zilei Justiției 2023

Domnule președinte al Uniunii Juriștilor din România,

Onorati invitați,

În primul rând, aș dori să mulțumesc Uniunii Juriștilor din România pentru că își urmează în fiecare an tradiția de a celebra Ziua Justiției prin organizarea unei dezbateri de o deosebită relevanță privind prezentul și viitorul profesiilor juridice și, pe cale de consecință, a sistemului judiciar însuși.

Apreciez în mod deosebit ideea de a dezbate Provocările dreptului în lumea contemporană, însă cred că în contextul actual sunt nevoită să mă refer mai mult la provocările imediate ale acestor zile.

Ne aflăm într-o perioadă complicată și cred că niciuna dintre profesiile juridice reprezentate astăzi aici nu poate aprecia că nu ar fi afectată și, probabil, îngrijorată de situația actuală.

Există o intensă stare de tensiune în interiorul corpului judecătorilor, legată de repunerea în discuție a unor aspecte ținând de elementele esențiale ale statutului acestora, și aceasta, practic, imediat după reconfirmarea acestor coordonate prin noile Legi ale justiției adoptate la finalul anului trecut. Așa cum o evidențiază hotărârile luate de adunările generale în ultimele 2 săptămâni, aceeași situație extrem de tensionată se regăsește în rândul procurorilor, dar și a grefierilor și a celorlalte categorii de personal ale sistemului judiciar.

În același timp, sunt sigură că toți colegii avocați prezenți astăzi, precum și consilierii juridici privesc cu îngrijorare evoluțiile din ultimele zile în ceea ce privește, spre exemplu, posibila prelungire a duratei de soluționare a cauzelor, aspect care reprezenta oricum o problemă cronică a sistemului nostru judiciar.

Pentru juriști în ansamblu situația actuală generează neliniște în ceea ce privește cursivitatea procesului de modernizare a justiției ca serviciu public sau de creștere a gradului de coerență și de previzibilitate al jurisprudenței.

Pentru publicul larg, ceea ce se întâmplă în aceste zile sporește gradul de circumspecție și de neîncredere cu care privea deja justiția.

Probabil că unul dintre cele mai grave lucruri care s-au întâmplat în aceste zile a fost dispariția nuanțelor în abordarea chestiunilor legate de statutul judecătorului (de altfel, și cel al procurorului) și contrapunerea sistemului judiciar societății, uitând rolul constituțional al acestuia într-o democrație, și anume acela de garant al libertății. Parafrazând un articol recent al domnului profesor Valeriu Stoica, a proceda astfel înseamnă să deschizi larg pentru viitor calea abuzului și a nedreptății, întrucât istoria a dovedit că și cele mai avansate sisteme de organizare socială au tendința de a derapa de la regulile democratice în lipsa unei magistraturi eficiente, corecte și profesioniste.

Nu o să afirm în fața dumneavoastră că avem o magistratură fără pată, dar pot afirma că este cert că nu vom obține o astfel de magistratură contestând-o permanent și făcându-ne chiar un titlu de glorie din a contesta statutul judecătorului, care, ne place sau nu, este o garanție a independenței acestuia, iar pentru a aprecia importanța practică a acestei valori și influența ei directă asupra vieții oricărui cetățean este suficient să privim spre orice exemplu din lumea civilizată din care facem astăzi parte.

Și pot, de asemenea, să afirm cu certitudine, din ambele perspective pe care mi le oferă legea, de la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii, dar și al Înaltei Curți, că, de ceva vreme, magistratura privește cu tot mai multă atenție și cu tot mai multă severitate, așa cum se și cuvine, spre aceia din rândurile ei care nu răspund standardelor de integritate și de competență profesională.

În concluzie, cel puțin în opinia mea, avem puține lucruri de sărbătorit cu ocazia Zilei Justiției din acest an, însă avem cu atât mai multe lucruri la care să reflectăm și să le dezbatem, cu echilibru, cu onestitate și cu deschidere spre a asculta și părerea celuilalt, în special a aceluia care este de fapt destinatarul, obiectul deciziei noastre.

În ceea ce mă privește, cred că avem nevoie, în primul rând, de un dialog mai deschis și mai consistent, de mai multă atenție față de opiniile și de nevoile celuilalt și mai ales de mai multă atenție la modul în care afectăm viața celui pe care îl „judecăm” într-o formă sau alta, dar și pe cei a căror viață, ale căror drepturi fundamentale, sunt legate de existența garanțiilor pentru o judecată dreaptă și imparțială. Și cred că acest ultim principiu ar trebui să fie aplicabil și judecătorului, și procurorului, și unui parlamentar sau ministru și, în general, oricărei persoane chemate să îndeplinească un serviciu public, destinat membrilor societății din care face parte.

Alte lucruri de care avem nevoie, cu toții, cei indicați în cele ce preced, sunt echilibrul, modestia și puterea de a renunța la tentația deciziilor facile și populare în favoarea celor durabile și eficiente.

Dacă e să mă refer la interiorul sistemului judiciar, cred că lucrurile de care avem cel mai mult nevoie sunt stabilitatea, unitatea și solidaritatea. Un judecător, chiar dacă nu trebuie să fie izolat de viața societății din care face parte, trebuie să se poată concentra asupra pregătirii sale profesionale, asupra procesului științific de identificare a celei mai bune aplicări și interpretări a normei de drept, asupra procesului atent și impartial de aflare a adevărului în cauzele ce îi sunt repartizate; atunci când judecătorul este obligat să se orienteze spre ceea ce se întâmplă în spațiul din afara activității sale profesionale directe se pierde deja o parte din calitatea actului de justiție.

Am spus-o și la recentul Congres al Avocaților și o repet astăzi – trebuie să acționăm împreună pentru a reduce deficitul de dezvoltare și de modernizare al sistemului judiciar în raport cu cel din alte state ale Uniunii Europene; cetățenii români trebuie să aibă aceleași drepturi și oportunități din perspectiva acestui serviciu public precum toți ceilalți cetățeni europeni și subscriu cu totul perspectivei actualului ministru al Justiției privind faptul că serviciul public al justiției trebuie să fie unul „prietenos” cu beneficiarii săi, în sensul că trebuie să răspundă cât mai bine așteptărilor acestora.

Însă, așa cum spus-o și cu acea ocazie, în timp ce ne racordăm la discuțiile colegilor noștri europeni despre digitalizare și folosirea inteligenței artificiale, despre justiție ca promotor al evoluției sociale sau despre modalități inovative de asigurare a diseminării și unității jurisprudenței, trebuie să nu uităm că în România avem încă igrasie în multe săli de judecată sau în spațiile de lucru, avem încă munți de dosare cărate la sălile de judecată cu cărucioare de supermarket și avem un deficit major de judecători pe care continuăm să-l adâncim în fiecare zi.

Fie vorba între noi, am văzut în ultimii ani, și mă refer la o perioadă lungă de timp, multe proiecte de lege care își propuneau să corecteze probleme, uneori reale, uneori poate mai puțin, ale sistemului judiciar, dar niciunul care să aibă ca scop să o corecteze pe aceasta.

Or, printre declarații de principiu și obiective strategice, dacă ne uităm la datele statistice privind examenele INM din ultimii ani vom vedea că începem să avem o problemă care va deveni, peste nu foarte mult timp, la fel de mare ca aceea pe care o generează acum ieșirile din sistem – scăderea apetenței absolvenților de drept sau a juriștilor cu o experiență de cel puțin 5 ani către o carieră în cadrul sistemului judiciar.

Am citit zilele trecute un interviu al unui student la drept cu rezultate excepționale, un student care a început Facultatea de Drept cu gândul de a da la INM și, acum, la sfârșit, exclude o carieră în magistratură pentru că, așa cum spune chiar el, „nu merită”, nu merită mai ales din perspectiva atitudinii pe care o manifestă acum statul cu privire la această componentă a puterii sale.

Or, cred că datoria noastră, acum în primul rând în calitate de cetățeni, este să luăm, atât cât mai putem, acele măsuri, necesare și inteligente, pentru a nu ajunge în situația în care această concluzie că „nu merită”, în același timp tristă, dar și greu de susținut că ar fi lipsită de fundament, va fi însușită de tot mai mulți.

Aș vrea să mai menționez un singur aspect. Se spune deseori că sistemul judiciar este unul elitist, care își face propriile reguli. Din nou, nu o să spun că nu există o justificare pentru această evaluare, însă dacă priviți cu atenție ce au făcut mecanismele interne de reglare a magistraturii în ultimii ani, dar și avalanșa de măsuri legislative care au fost adoptate pentru a exclude arbitrariul în această profesie, cred că putem concluziona că s-au făcut lucruri pentru a corecta aspectele deficitare. Remarc cu tristețe că nu am văzut același avânt în a lua măsuri care să păstreze sau să transforme (faceți dumneavoastră propria apreciere cu privire la care verb este mai potrivit) magistratura ca un corp de elită. Or, dincolo de micile înțepături și ironii dintre profesiile noastre, cred că orice avocat din această sală va putea confirma că efortul său profesional în sprijinul clientului va rămâne inutil dacă judecătorul care va soluționa dosarul nu este la rândul său un profesionist adevărat, care să aibă cunoștințele adecvate, echilibrul necesar și să fie independent și imparțial.

Toate aceste cerințe indispensabile sunt asigurate doar prin calitatea procesului de recrutare, formare inițială și continuă, motivare și responsabilizare a judecătorului și, ne place sau nu, în toate aceste etape elementele de statut joacă un rol esențial.

Îmi exprim regretul dacă intervenția mea nu a fost în spiritul unui moment festiv, precum Ziua Justiției 2023.

Din perspectiva instanței supreme, nu există îndoială că performanța profesională a tuturor profesiilor reprezentate aici merită întregul nostru respect și cea mai înaltă apreciere și aș dori să primiți expresia acestora, alături de cele mai bune urări pentru viitor.

Am ales însă să spun în acest context și lucrurile mai puțin plăcute, tocmai pentru că ne aflăm într-un spațiu neutru, dedicat tuturor profesiilor juridice și pentru că aspectele la care m-am referit au impact asupra noastră, a tuturor, dar, mai ales, pentru că este cert că vor avea un impact major asupra cetățenilor pe care, prin jurământul depus, suntem chemați să îi servim.

Vă mulțumesc tuturor pentru atenția acordată și vă urez un eveniment de succes!