Discursul doamnei Andreea Ciucă în cadrul Congresului Avocaţilor 2018

Mulțumesc, dle președinte. Și pentru că aveți atât de multă dreptate că astăzi este vineri, și o vinere de după Paști, permiteți-mi să încep prin a vă spune tuturor „Hristos a înviat!” Vă mulțumesc în mod sincer, și nu doar din politețe, pentru invitația de a participa la acest eveniment important și pentru onoarea de a ne adresa, în numele Asociației Magistraților din România, Congresului Avocaților, în acest context. Nu vă voi reține mult, ci voi aplica modelul din sala de judecată, atunci când avocatul vine și spune: „Dna președintă, voi fi scurt”… și vorbește cel puțin 30 de minute. Eu am răbdare, asta este cunoscut. Și vă voi spune la sfârșit de ce am răbdare.

Cu toții știm și simțim, cu mintea și cu sufletul, că suntem la confluență de vremuri, de opinii și de legi. Mă refer mai cu seamă la cele trei legi ale justiției, pe care le cunoașteți foarte bine. După dezbateri și propuneri, după grupuri de lucru constituite și desfășurate, în anul 2015, în anul 2016, neasortate cu voința politică necesară de a pune în operă legislativă aceste propuneri, iacătă, a venit anul 2017, în care am avut forme știute ale proiectului de modificare ale legilor justiției, precum și forme noi, care, mai ales cu referire la cele din urmă, au declanșat, cu pasiune, reacții scrise și spuse, ba chiar în mod îndreptățit, cu referire la o serie din pretexte, astfel că am ajuns acolo, încât, legile justiției au fost mărul discordiei în interiorul sistemului și nu numai.

Ce s-a întâmplat în aceste condiții? Unii dintre noi am ales să mergem în fața organului legiuitor și să ne spunem punctul de vedere. Și s-a dovedit, în principiu, că n-am greșit, pentru că, printr-un efort deosebit, pe care cred că l-ați văzut cu toții, am reușit să eliminăm, să corectăm sau să completăm zeci de texte din acest proiect de modificare a legilor justiției, pe care le-am modificat ca fiind vătămătoare sau ca purtând potențial vătămător pentru sistemul judiciar, pentru statutul magistraților și pentru cei ce ni se adresează cu nădejdea că legea este dreaptă și că ea va fi aplicată ca atare.

Nici măcar n-am terminat saga acestor propuneri, dezbateri, votări, control de constituționalitate, reexaminări, că, în vâltoarea evenimentelor în centrul cărora se află autoritatea judecătorească și sistemul judiciar în sine, au apărut la suprafață, din niște adâncuri bine dosite, protocoale peste protocoale de colaborare, încheiate în combinații de trei luate câte două, care ne-au pus în mod firesc întrebări cu privire la felul în care acceptăm fiecare dintre noi să ne raportăm, să trăim, să concepem, în îndeplinirea atribuțiilor de zi cu zi, independența justiției, independența judecătorului, independența procurorului în dispunerea soluțiilor și luarea măsurilor, cu alte cuvinte, dreptul și realitatea la un proces echitabil. Nu vă ascund că în aceste zbateri, sau cel puțin în acestea, ne-am fi așteptat ca vocea dumneavoastră, a avocaților, să se facă auzită și reauzită de mai multe ori, cu mai multă putere, clar și argumentat, ca într-o pledoarie ce poate schimba destine. Nu pentru că voiam să fiți de acord cu noi în mod necondiționat sau să ne ridicați osanale. Nicidecum. Ci pentru că, în mod sincer, aveam nevoie, ca sistem, ca magistrați și ca oameni, ca dumneavoastră să spuneți binelui bine și răului rău, așa cum ne-am străduit și noi să o facem. Îmi veți replica, poate, că granița între cele două este fragilă și, prin urmare, este foarte greu de susținut. E adevărat atunci când vorbim de bine și de rău, de adevăr și de neadevăr ca termeni filosofici. S-a întrebat, el, și Pilat din Pont ce este adevărul; și era un om de vază al unui imperiu care părea, vezi Doamne, că unește cerul cu pământul. Și n-a găsit adevărul pentru că s-a raportat la adevăr în mod absolut și nu L-a recunoscut. Din fericire, nouă nu ni se cere așa ceva. Nu ni se cere decât să vedem binele din fața noastră și să-l cultivăm cu capacitățile pe care le avem la îndemână. Iar aceasta ne obligă pe toți, pe noi și pe dumneavoastră, să nu tăcem și să nu credem că stând sub masca neutralității putem rămâne liniștiți. Pentru că și noi, ca judecători și procurori, și dumneavoastră, ca avocați, nu suntem infailibili, nu suntem fără de păcat. Însă și dumneavoastră, și noi, cunoaștem cel mai bine culmile și vulnerabilitățile acestui sistem.

Citând o personalitate a secolului trecut, voi spune că avem nevoie, alături de noi, de avocați, nu pentru a ne spune ceea ce nu putem să facem, ci pentru a ne argumenta cum să facem ceea ce este nevoie să facem. Dincolo de toate, avem nevoie de avocați alături de noi ca semn al respectului ce li se cuvine.

Și ca să termin într-o notă optimistă, îmi fac o datorie de onoare din a mulțumi conducerii Baroului Mureș, doamnelor și domnilor avocați din acest barou, pentru felul în care au înțeles să colaboreze profesional cu judecătorii pe parcursul ultimilor ani. Mai ales în probleme disputate de drept, și mă refer aici la conferințe, la seminarii, la întâlniri deosebite, pe o seamă de teme – nici nu vreți să vi le spun –, de la Civil, Penal, Dreptul Uniunii, CEDO, aspecte civile, aspecte penale… sunt vreo 12 rânduri de teme. Au fost deosebite. Toate acestea au generat dialoguri cu efecte asupra practicii judiciare și asupra lămuririi unor aspecte. Sperăm din tot sufletul că această colaborare de bun augur s-a transformat în obicei.

În fine, vreau să vă spun că, dacă astăzi, după aproape 30 de ani de profesie, sunt un judecător pasionat, un judecător care are răbdare în sala de judecată și respect față de părți, un judecător căruia îi place să creadă că este curajos, această stare de lucruri se datorează, foarte clar și sincer, faptului că mi-am început profesia într-un mod foarte greu și dur, ca avocat în Baroul Sibiu, salutându-mi colegii cu drag și, deci, pe dumneavoastră, toți care sunteți aici. Vă felicit pentru toată activitatea, pentru tot ceea ce doriți să faceți bun, chiar dacă nu întotdeauna intențiile se transformă în finalitate, și vă doresc, și ne doresc, cu gândul la marele Blaga și la Centenarul Marii Uniri, să rămânem treji și limpezi ca la o Judecată de Apoi. Vă mulțumesc.