O întrebare retorică: de ce avem nevoie de o Justiţie independentă?

O societate democratică, în teorie și practică, nu poate fi concepută în absența independenței justiției. Documentele internaționale o proclamă, organismele europene o reafirmă și o potențează, legile naționale o reglementează ferm, voci din interiorul și din afara sistemului judiciar pledează, în termeni înalți sau pe înțelesul tuturor, pentru respectarea ei, Consiliul Superior al Magistraturii este chemat să fie garantul acestei independențe. Suntem de acord cu toții, profesioniști și nespecialiști ai dreptului, că o justiție lipsită de independență nu există, oricâte false elogii i-am aduce. 

Dar care este, de fapt, nucleul acestui concept? Consecința vizibilă a aplicării lui? Cu siguranță, putem spune că justiția nu se definește prin maldăre de documente în format pe hârtie sau digital, ci este despre oameni și pentru oameni. O asemenea abordare nu atenuează, nicidecum, rolul judecătorului, ca epicentru al independenței justiției.  

Președintele Asociației Internaționale a Judecătorilor spunea într-o conferință online, în luna ianuarie 2021, că oamenii trebuie să știe că se pot raporta la o justiție înfăptuită fără teamă, președintele Asociației Europene a Judecătorilor sublinia că, atunci când judecătorii se tem, niciun cetățean nu poate dormi liniștit, iar președinta Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni puncta că a controla judecătorii înseamnă a le controla hotărârile. 

Esența competențelor Consiliului Superior al Magistraturii este să se asigure că judecătorii au condiții care să le garanteze adecvat exercițiul independenței, iar esența acestei independențe este, pe de o parte, că trebuie asumată, iar, pe de altă parte, că dă consistență și valoare actului de justiție, pe fundamentul științei și al responsabilității.   

Pentru a citi articolul integral, click aici.