Critici vizând fondul raporturilor juridice dintre părţi, respectiv îndeplinirea condiţiilor pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâţilor. Anularea recursului

• NCPC: art. 248 alin. (1)
• NCPC: art. 476 alin. (2)
• NCPC: art. 486 alin. (1) lit. d)
• NCPC: art. 488
• NCPC: art. 489 alin. (1)
• NCPC: art. 493 alin. (5)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, la data de 02 mai 2018, sub nr. x/2018, reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București – Administrația Sectorului 5 a Finanțelor Publice a solicitat obligarea pârâților A. și B. la repararea prejudiciului în cuantum de 287.296 RON, arătând, în esență, că sunt întrunite cerințele răspunderii civile delictuale a pârâților, conform dispozițiilor art. 1349, art. 1357 și următoarele din C. civ., deoarece aceștia nu au încunoștințat administratorul judiciar și judecătorul sindic cu privire la existența obligațiilor vamale neachitate pentru mărfurile importate de societatea ai cărei reprezentanți erau, în conformitate cu dispozițiile art. 28 și art. 44 din Legea nr. 85/2006.

În drept, reclamanta a invocat art. 1349 și art. 1357 din C. civ., art. 28 și 44 din Legea nr. 85/2006, precum și art. 16 din O.G. nr. 92/2003.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 314 din 9 februarie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând recursul, în raport de excepția nulității recursului, invocată de intimații-pârâți, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În cauză, prin decizia nr. 259A din 23 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost respins apelul declarat de reclamanta Direcția Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Sector 5 a Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 2333 din 12 decembrie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, reținând, în esență, că reclamanta nu a dezvoltat niciun argument cu privire la soluția instanței de fond de respingere a cererii ca urmare a admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune, ci criticile apelantei-reclamante au vizat fondul raporturilor juridice dintre părți, respectiv îndeplinirea condițiilor pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților, sens în care instanța de apel a analizat cererea de apel, în temeiul dispozițiilor art. 476 alin. (2) C. proc. civ., și a reținut că cel mai târziu la data de 05 mai 2012, data definitivării tabelului creanțelor admise în procedura insolvenței, apelanta-reclamantă a cunoscut atât paguba, cât și persoanele răspunzătoare de producerea ei, iar acțiunea a fost formulată la data de 02 mai 2018, ulterior împlinirii termenului de prescripție a dreptului la acțiune.

Analizând cererea de recurs, Înalta Curte constată că recurenta s-a limitat la a expune aspecte pur teoretice cu privire la condițiile angajării răspunderii civile delictuale, fără a aduce argumente concrete cu privire la soluția instanței de apel, care a apreciat ca fiind legală și temeinică dezlegarea dată de instanța de fond asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune.

Astfel, recurenta a invocat generic dispozițiile art. 488 C. proc. civ., întrucât nu a formulat critici de nelegalitate care să combată raționamentul instanței de apel în pronunțarea deciziei recurate, în sensul că reclamanta a învestit instanța de judecată cu o acțiune în pretenții după împlinirea termenului de prescripție, care a început să curgă cel mai târziu la data de 02 mai 2012.

Or, dat fiind faptul că prima instanță a respins, ca prescrisă, acțiunea reclamantei, soluție ce a fost menținută și de către instanța de apel, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse prin decizia recurată.

În recurs, recurenta nu a opus niciun argument de nelegalitate cu privire la aceste aspecte, ci a prezentat considerații teoretice cu privire la condițiile angajării răspunderii civile delictuale și la fondul raportului juridic litigios dedus judecății.

Având în vedere că recurenta nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale deciziei atacate și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din același act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Sector 5 a Finanțelor Publice, împotriva deciziei nr. 259A din 23 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2018.

Sursa informației: www.scj.ro.