Critici privind încălcarea autorităţii de lucru judecat cu privire la cadrul procesual. Respingerea contestaţiei în anulare ca fiind nefondată

• Legea nr. 554/2004: art. 24
• Legea nr. 554/2004: art. 25
• NCPC: art. 488
• NCPC: art. 503 alin. (2) pct. 2

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 17.09.2020, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale – Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman, B. – Director OI Pocu Men și Ministerul Fondurilor Europene, a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună:

– aplicarea unei amenzi Directorului OI POCU MEN, de 20% din salariul minim pe economie, pe zi de întârziere, începând din data de 27.07.2020 și până la executarea efectivă a sentinței nr. 953/05.03.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ si Fiscal, rămasă definitivă prin Decizia nr. 2855/25.06.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016;

– obligarea Ministerului Educației Naționale – Direcția OI POCU și a Ministerului Fondurilor Europene la plata:

• în principal, a unei penalități în valoare de 10.904,53 RON pe zi de întârziere,

• în subsidiar, a unei penalități în valoare de 1.000 RON pe zi de întârziere, pentru aceeași perioada (27.07.2020 – executarea efectiva a obligațiilor).

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1347 din 8 martie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Înalta Curte analizând contestația în anulare, în raport cu motivele invocate și cu dispozițiile procedurale aplicabile, o va respinge pentru considerentele în continuare arătate:

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare și nesuspensivă de executare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătorești definitive date cu încălcarea anumitor norme de procedură, sau greșite din cauza unor inadvertențe de ordin formal.

Potrivit primului motiv invocat, respectiv, conform dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când „dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale”.

Semnificația conceputului de „eroare materială” a fost dezvoltată doctrinar și jurisprudențial, păstrându-și actualitatea și în urma modificărilor survenite prin noul din C. proc. civ., prin opoziție cu eroarea de judecată, subliniindu-se că vizează greșeli evidente în legătură cu aspectele formale ale judecății, în principal cu caracter procedural.

În speța dedusă judecății, contestatorii reclamă împrejurarea că Directorul O.I. P.O.C.U. M.E. si O.I. P.O.C.U. M.E. reprezintă doar o structură de control, monitorizare, constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare/corecțiilor financiare, care niciodată nu a primit delegare pentru a face plăti, așa cum din eroare a reținut instanța de recurs și că prin deciziile Directorului B., de la data receptării Deciziei Î.C.C.J. nr. 2855/2020, a întreprins în termenul legal, în mod voluntar, toate măsurile legitime si legale, conform atributelor legale, care reies din Instrucțiunea D.G.P.E.C.U. nr. 58197/2017, Ordinul MFE nr. 4409/2015 și acordul de delegare a anumitor atribuții privind implementarea programului.

Reține Înalta Curte că în jurisprudența CEDO s-a statuat că securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești (Ryabykh contra Rusiei). De asemenea, s-a arătat că puterea de revizuire a instanțelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare și nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei.

În realitate, ceea ce urmăresc contestatorii prin exercitarea căii de atac extraordinare de față este tocmai repunerea în discuție a soluției adoptate în ceea ce privește neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004, ceea ce are semnificația unui recurs la recurs.

Aceste erori invocate de contestatori nu pot forma obiectul remedierii pe calea contestației în anulare pentru că excedează prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., care a conceput contestația în anulare ca pe o cale extraordinară de atac, de retractare și nu de reformare.

Din perspectiva analizei efectuate în prezenta decizie, se constată că motivele invocate de contestatori nu se circumscriu noțiunii de greșeală materială, astfel cum este reglementată în cuprinsul art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Conchizând, Înalta Curte reține că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, doar erorile de fapt care nu au devenit vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare pot justifica o derogare de la principiul securității juridice, pe motiv că nu a fost posibilă îndreptarea lor prin exercitarea căilor ordinare de atac (concluzie afirmată, de exemplu, în: Mitrea c România/2008, Stanca Popescu c România/2009).

În lipsa unor circumstanțe substanțiale și imperative de natură să justifice redeschiderea procesului judecat irevocabil, prezenta contestație în anulare nu poate fi admisă, în contextul în care chestiunile invocate au fost analizate de ambele instanțe de judecată (fond și recurs).

În ceea ce privește contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când instanța de recurs, respingând recursul, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.

Dispozițiile legale menționate au un câmp limitat de aplicare, astfel că ele trebuie să fie interpretate, în toate cazurile, în mod restrictiv.

Fiind o cale de retractare, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond ce au fost soluționate de instanță, care s-a pronunțat asupra motivelor de casare invocate de parte.

Pentru o apreciere completă a motivului de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., este necesar să se facă distincție între motivele de nelegalitate și argumente, căci textul legal are în vedere numai omisiunea de a examina unul dintre motivele de casare invocate de recurent – dintre cele prevăzute expres și limitativ de art. 488 din C. proc. civ., iar nu argumentele de fapt sau de drept indicate de parte, care, oricât de amplu ar fi dezvoltate, sunt subsumate întotdeauna motivului de casare pe care îl sprijină.

Aspectele invocate de către contestatori, expuse în cadrul subpunctului 2.1. al prezentei hotărâri, respectiv, criticile privind încălcarea autorității de lucru judecat cu privire la cadrul procesual, criticile privind constatarea executării obligației stabilite prin decizia nr. 2855/25.06.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016, anterior înregistrării dosarului nr. x/2020 și cele privind efectele adresei nr. x/28.09.2020 prin prisma prevederilor art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004, nu reprezintă decât apărări formulate în calitate de pârâți și care nu ar fi fost analizate de către instanța de recurs, prin hotărârea atacată.

Înalta Curte nu poate accepta această teză pentru că adaugă nepermis la lege, într-o materie în care abordarea judecătorului nu poate fi decât restrictivă, adică limitată la motivele care îngăduie anularea unei hotărâri judecătorești trecute în puterea lucrului judecat.

După cum rezultă din hotărârea atacată, considerentele pentru care instanța de control judiciar, învestită cu un recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a adoptat această soluție, sunt clar explicate în decizia atacată, care răspunde tuturor exigențelor de motivare a unei hotărâri judecătorești, atât prin prisma dispozițiilor 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., dar și a art. 6 § 1 C.E.D.O.

Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de către intimata A., Înalta Curte reține, față de dispozițiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cu care: „Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”, și față de factura depusă la dosar, care face dovada acestora, caracterul întemeiat al cererii, urmând a încuviința cererea de acordare a acestora.

Temeiul legal al soluției adoptate.

Față de cele de mai sus, cum în speță, motivele formulate nu se circumscriu dispozițiilor art. 503 alin. (1) pct. 2 sau 3 din C. proc. civ., contestatorii urmărind, în realitate, o rejudecare a recursului pentru motive nepermise de lege, Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca nefondată.

Sursa informației: www.scj.ro.