Contestație în anulare împotriva deciziei de anulare a recursului declarat de reclamantă ca fiind insuficient timbrat. Respingerea contestației în anulare ca nefondată

• NCPC: art. 197
• NCPC: art. 503 alin. (1)
• O.U.G. nr. 80/2013: art. 24
• O.U.G. nr. 80/2013: art. 39

Prin Decizia nr. 2349 din 13 aprilie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2017, s-a anulat recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3805 din 19 octombrie 2017 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca insuficient timbrat.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1026 din 22 februarie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și decizia atacată, prin prisma prevederilor legale incidente, Înalta Curte constată că este nefondată contestația în anulare introdusă de contestatoarea S.C. A. S.R.L..

Potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (1) C. proc. civ. „Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecată”.

Motivul de contestație în anulare reglementat de dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. vizează o situație obiectivă, în care partea nu a fost legal citată și nici nu s-a prezentat în fața instanței de judecată, legiuitorul prezumând necunoașterea de către aceasta a termenului de judecată și, prin urmare, vătămarea adusă drepturilor sale procesuale.

În cauza de față, contestatoarea a învederat că decizia contestată este nelegală întrucât a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor privind citarea părților, în condițiile în care obligația de plată a taxei judiciare de timbru nu le-a fost adusă la cunoștință, nefiindu-i comunicată o citație în acest sens.

Referitor la procedura de citare îndeplinită în cauză, contrar susținerilor contestatoarei, aceasta a fost legal citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară aferentă recursului promovat, astfel cum rezultă din dovada/procesul-verbal de înmânare a actului de procedură de la fila x.

În ceea ce privește obligația de plată a taxei judiciare de timbru stabilită în sarcina sa, Înalta Curte reține că, în cauză, reclamanta a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON – dosar recurs, iar prin citația emisă în data de 29 martie 2021 s-a dispus citarea acesteia cu mențiunea de a achita, în completare, taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON.

Totodată, deși conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate formula cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, recurenta nu a folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menționată.

Având în vedere toate aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că judecarea recursului declarat în dosarul nr. x/2017 s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale în ceea ce privește citarea părților.

De asemenea, art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când (…) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale”.

În cauză, în raport cu înscrisurile aflate la dosar la momentul analizei de către Înalta Curte a excepției insuficientei timbrări a recursului, invocată din oficiu, reiese că până la termenul de judecată acordat, deși a fost legal citată cu mențiunea de a achita (în completare) taxa judiciară aferentă recursului promovat, potrivit dovezii/procesului-verbal de înmânare a actului de procedură de la fila x, reclamanta nu a respectat cerința prevăzută de dispozițiile art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac extraordinare a recursului fiind prevăzută de dispozițiile art. 197 din C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte apreciază că, în momentul soluționării recursului, judecătorii nu au comis nicio eroare materială, având în vedere că la dosar nu exista dovada achitării, în completare, a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON.

Prin urmare, având în vedere că soluția pronunțată prin decizia ce face obiectul prezentei contestații în anulare nu este rezultatul unei erori materiale, în sensul acreditat de contestatoare, Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare, ca nefondată.

Sursa informației: www.scj.ro.