Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
641 views
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că prin acţiunea dedusă judecăţii reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Institutul Naţional al Magistraturii, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor Publice, cu participarea Consiliului Naţional al Combaterii Discriminării, a solicitat, în esenţă, obligarea acestora la recalcularea bursei de auditor de justiţie pentru perioada 09.01.2017-31.12.2018, precum şi la plata diferenţelor dintre bursa efectiv încasată şi cea cuvenită, sume care urmează a fi actualizate cu indicele de inflaţie şi la care se adăugă dobânda penalizatoare aferentă până la plata efectivă.
Potrivit art. 17 din Legea nr. 303/2004, „(1) Auditorii de justiţie beneficiază de o bursă având caracterul unei indemnizaţii lunare corespunzătoare funcţiei de judecător stagiar şi procuror stagiar, în raport cu vechimea pe care o au ca auditori. (2) Bursa auditorilor de justiţie prevăzută la alin. (1) are natura şi regimul juridic al unui drept salarial şi se stabileşte pe baza indemnizaţiei brute prevăzute de lege pentru judecătorii şi procurorii stagiari, la care se vor calcula reţinerile pentru obţinerea indemnizaţiei nete, urmând a se vira obligaţia angajatorului şi a asiguraţilor la asigurările sociale de stat, precum şi obligaţia angajatorului şi a asiguraţilor privind contribuţia la asigurările sociale de sănătate. Auditorii de justiţie beneficiază de indemnizaţie şi în perioada vacanţelor. (3) Indemnizaţiile auditorilor de justiţie se plătesc din fondul prevăzut în bugetul anual aprobat al Consiliului Superior al Magistraturii. (…)”.
Prin urmare, cum bursa auditorilor de justiţie are natura şi regimul juridic al unui drept salarial, obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă în mod incontestabil un drept salarial, litigiul fiind asimilat unui conflict de muncă. Or, potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul, prevederi din care rezultă că legiuitorul a reglementat în mod imperativ competenţa teritorială pentru soluţionarea unor astfel de cauze.
Totodată, conform art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, care completează art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.
Rezultă, aşadar, că textele de lege, prin termenii imperativi pe care îi utilizează, au instituit, în domeniul conflictelor de muncă, un caz de competenţă exclusivă, respectiv instanţa în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa, locul de muncă ori, după caz, sediul. Astfel, reclamantul persoană fizică are un drept de opţiune între instanţa competentă material de la domiciliul sau reşedinţa sa şi cea competentă material de la locul de muncă sau asimilat acestuia.
Din interpretarea art. 210 din Legea nr. 62/2011 reiese că prin tribunalul de la locul de muncă al reclamantului, sau asimilat acestui loc de muncă, se înţelege tribunalul pe raza căruia se află angajatorul chemat în judecată, respectiv angajatorul de la care se solicită plata diferenţelor de drepturi băneşti.
Împrejurarea că reclamantul are calitatea de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila nu prezintă relevanţă în speţa dedusă judecăţii, în condiţiile în care prezenta cauză reprezintă un litigiu asimilat unui litigiu de muncă, iar reclamantul a înţeles să învestească instanţa de la locul asimilat locului său de muncă, respectiv Institutul Naţional al Magistraturii, care are sediul în Bucureşti şi unde, de altfel, s-au desfăşurat raporturile asimilate unor raporturi de muncă cu acest pârât.
Faţă de dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, coroborate cu cele din art. 210 din Legea nr. 62/2011, Tribunalul Bucureşti este instanţa competentă să soluţioneze pricina.
Aşa fiind, pentru motivele mai sus arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, văzând şi prevederile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Sursa informației: www.scj.ro.
