Cerere privind obligarea pârâtei la încadrarea salariaţilor, având calitatea de personal silvic, ce ocupă funcții care potrivit atribuţiilor din fișa postului presupun condiţii speciale de muncă și obligarea la încheierea actelor adiţionale la contractele individuale de muncă ale salariaţilor

• C. muncii: art. 269 alin. (2)
• NCC: art. 135 alin. (1)

Prin cererea înregistrată la 3 noiembrie 2022 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2022, A., în numele membrilor B., afiliat la federație, în contradictoriu cu pârâții Regia Națională a Pădurilor-Romsilva și Regia Națională a Pădurilor Romsilva- Direcția Silvică Buzău, a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună:

– obligarea pârâtelor la încadrarea salariaților, având calitatea de personal silvic, ce ocupă locuri de muncă care potrivit atribuțiilor din fisa postului presupun desfășurarea a cel puțin uneia dintre următoarele activități: paza fondului forestier, a fondurilor cinegetice și piscicole și a ariilor naturale protejate, control silvic și cinegetic, exploatări forestiere, construcții forestiere, lucrări specifice de teren în activitatea de fond forestier și împăduriri, în condiții speciale de muncă, începând cu data de 16.12.2019 sau pentru salariații angajați ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă respectiv;

– obligarea pârâtei Regia Națională a Pădurilor-Romsilva (pentru salariații ce ocupa funcția de director, director tehnic si director comercial), respectiv a pârâtei Regia Națională a Pădurilor-Romsilva-Direcția Silvică Buzău (pentru ceilalți salariați) la încheierea actelor adiționale la contractele individuale de muncă ale salariaților, având calitatea de personal silvic, încadrați în condiții speciale de muncă, în sensul modificării condițiilor de muncă, din condiții normale de muncă în condiții speciale de muncă, începând cu data de 16.12.2019 sau pentru salariații angajați ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă respectiv;

– obligarea pârâtelor la plata contribuției suplimentare de asigurări sociale, în cuantum de 8%, pentru condiții speciale de muncă, pentru salariații, având calitatea de personal silvic, încadrați în condiții speciale de muncă, conform prevederilor art. 20 alin. (2) – (4) din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, coroborat cu art. 138 lit. c) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, începând cu data de 16.12.2019 sau pentru salariații angajați ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă respectiv și în continuare, pe toată durata existenței contractelor individuale de muncă ale respectivilor angajați, în condiții speciale de muncă.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1965 din 5 octombrie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul București și Tribunalul Buzău, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, pentru următoarele considerente:

În cauză, obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței teritoriale de soluționare a cauzei.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta A., în numele membrilor B., afiliat la federație, a solicitat obligarea pârâtelor la încadrarea membrilor de sindicat în condiții speciale de muncă, încheierea unor acte adiționale în acest sens și plata contribuțiilor suplimentare de asigurări sociale.

Prin urmare, pentru a determina competența teritorială de soluționare a conflictului de muncă, instanța supremă va avea în vedere dispozițiile legale specifice jurisdicției muncii, respectiv cele prevăzute la art. 269 alin. (2) din Codul muncii, art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, în vigoare la data formulării acțiunii și statuările din Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Potrivit prevederilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 61/2011 a dialogului social, organizațiile sindicale au calitate procesuală activă, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2) ale aceluiași articol, printre care se numără și dreptul de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora.

De asemenea, organizațiile sindicale au fost definite prin art. 1 lit. u) din Legea nr. 62/2011, ca fiind o denumire generică pentru sindicate, federații sau confederații sindicale.

Art. 269 alin. (2) din Codul muncii prevede că cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

Totodată, prin Decizia dată în interesul legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011), referitor la calitatea procesuală activă a organizațiilor sindicale în acțiuni promovate în numele membrilor de sindicat, precum și a dispozițiilor art. 269 alin. (2) [fost 284 alin. (2)] din Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 01 martie 2013, s-a statuat că „instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant”.

Cât privește calitatea procesuală activă a federațiilor, confederațiilor sau uniunilor sindicale, ca forme de asociere a sindicatelor/organizațiilor sindicale, Înalta Curte formulează observația că și acestea au aceleași drepturi ca ale sindicatelor/organizațiilor sindicale care le constituie, având în vedere scopul pentru care s-a realizat această asociere, respectiv apărarea drepturilor și intereselor salariaților, membri ai unui sindicat dintr-un anumit domeniu ori sector de activitate.

Față de împrejurarea că sediul A. se află în Municipiul București, Înalta Curte constată competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

În considerarea celor expuse, și prin raportare la dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ. stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII conflicte de muncă și asigurări sociale.

Sursa informației: www.scj.ro.