Cerere în vederea constatării încălcării de către angajator a dispoziţiilor legale privind condiţiile de muncă ce trebuie asigurate personalului angajat și obligarea acestuia la plata către fiecare reclamant a sumei de 500 euro/lună reprezentând daune morale

• C. muncii: art. 269 alin. (2)
• NCPC: art. 127 alin. (1)
• NCPC: art. 133 alin. (2)
• NCPC: art. 135

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 18.01.2021, sub nr. x/2021, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., au chemat în judecată pârâții Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate încălcarea de către angajator a dispozițiilor legale privind condițiile de muncă ce trebuie asigurate personalului angajat și să dispună obligarea angajatorului la plata către fiecare reclamant a sumei de 500 euro/lună, reprezentând daune morale pentru prejudiciul cauzat prin încălcarea acestor norme legale, calculată pentru ultimii 3 ani anterior depunerii acțiunii și până la asigurarea efectivă a condițiilor de muncă de către acesta.

În drept, au invocat dispozițiile art. 2 din H.G. nr. 866/1996, pct. 15.1 și 15.2 din Anexa la H.G. nr. 1091/2006, art. 6 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. f) din Codul Muncii, art. 6 alin. (1) și (2), art. 7 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 319/2006.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 2217 din 20 octombrie 2021)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, pentru următoarele considerente:

Acțiunea introductivă are ca obiect angajarea răspunderii patrimoniale a angajatorului, prin care reclamanții, în calitate de grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, constatarea nerespectării de către angajator a dispozițiilor legale privind condițiile de muncă ce trebuie asigurate personalului angajat și obligarea angajatorului la plata către fiecare reclamant a sumei de 500 de euro/lună, reprezentând daune morale pentru prejudiciul cauzat prin nerespectarea acestor norme legale, calculată pentru ultimii 3 ani anterior introducerii acțiunii și până la asigurarea condițiilor corespunzătoare de muncă.

Față de obiectul acțiunii, potrivit art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011, a dialogului social, competența materială revine în primă instanță tribunalului.

În determinarea competenței teritoriale, Înalta Curte reține că potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, „dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea”, iar conform alin. (3), aceste dispoziții se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor și grefierilor.

Prin decizia nr. 7/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul Competent să judece recursul în interesul legii, a stabilit că art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noțiunii de „grefier”, în sensul că este aplicabil și în cazul personalului auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești.

În speță, reclamanții dețin funcția de grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, însă, cum cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți nu este de competența judecătoriei, competența teritorială nu poate fi determinată în condițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, se reține că aceasta nu poate fi determinată nici în conformitate cu art. 127 alin. (2^1) C. proc. civ., instanța de judecată competentă să soluționeze cauza neavând calitate de pârâtă în dosar.

Așa fiind, competența teritorială trebuie stabilită conform dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, potrivit cărora competența de soluționare a conflictelor de muncă aparține instanței de la domiciliul sau, după caz, sediul reclamantului și ale art. 210 din Legea nr. 62/2011, conform cărora „cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul”.

Din această perspectivă, soluția preconizată de Tribunalul București este apreciată ca fiind legală, întrucât, această instanță a fost sesizată cu încălcarea dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011, în condițiile în care dispozițiile art. 127 C. proc. civ. nu sunt aplicabile în cauză.

Prin urmare, având în vedere că locul de muncă al reclamanților este în județul Dolj, iar majoritatea acestora au domiciliul în același județ, rezultă că Tribunalul Dolj este competent teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011, raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Sursa informației: www.scj.ro.