Asocierea în participație. De la fiducia romană la struțo-cămila română…(Partea I)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

1.7. Concluzii intermediare

Analizând global reglementarea asocierii în participație, am încercat să arătăm diferențele notabile față de ceea ce a fost considerat genul proxim până acum – societatea și să arătăm asemănările (deseori duse până la o suprapunere deplină sau o confuziune) cu fiducia (privită din perspectiva mecanismului roman, nu neapărat a reglementării române).

Am putea reprezenta grafic, un mecanism de asociere în participație comparativ cu unul de fiducie în felul următor:

Fig. 1. Mecanism de asociere în participație.

Legendă:

–   Săgețile pline de la asociați către Asociant (T0), marchează aporturile inițiale – transferul imperativ de proprietate (sau alte drepturi)
–   Săgețile punctate de la Asociant către asociați (T1), marchează distribuirea „emolumentului” (profit sau pierdere) la finalul operațiunii
–   Săgețile cu două capete între Asociant și „terți” marchează relațiile contractuale diverse (activitatea pentru care s-a dat participație asociaților)
–   Săgețile dinspre „terți” spre asociați marchează potențiala acțiune în răspundere, săgeata punctată după „paravanul” dublu continuu îngroșat reprezintă o situație imaginară, dorită de „terți” (motiv pentru care este punctată), iar săgețile pline reprezintă ricoșeul legal imperativ – „terții” nu se pot îndrepta decât împotriva Asociantului.

Fig. 2. Mecanism de fiducie administrare.

Legendă:

–   Săgețile pline de la Constituitor către Fiduciar (T0), marchează aporturile inițiale – transferul de proprietate (sau alte drepturi)

–   Săgețile punctate de la Fiduciar către Constituitorii/Beneficiari (T1), marchează distribuirea „emolumentului” (potențialului profit) la finalul operațiunii

–   Săgețile cu două capete între Fiduciar și „terți” marchează relațiile contractuale diverse (activitatea pentru care s-a constituit Fiducia administrare)

–   Săgețile dinspre „terți” spre Constituitorii/Beneficiari marchează potențiala acțiune în răspundere, săgeata punctată după „paravanul” dublu continuu îngroșat reprezintă o situație imaginară, dorită de „terți” (motiv pentru care este punctată), iar săgețile pline reprezintă ricoșeul legal imperativ – „terții” nu se pot îndrepta decât împotriva „patrimoniul fiduciar” (diviziunea patrimonială creată în cadrul patrimoniului Fiduciarului).

După cum se poate remarca cu ușurință, comparând cele două reprezentări schematice, că în afară de denumirea părților (și mutatis mutandis a operațiunilor efectuate între ele) nu există nici o diferență de principiu, de fond.

În schimb, dacă reprezentăm o operațiune similară, încheiate între aceleași trei personaje inițiale, dar îmbrăcate în haină societară, lucrurile vor fi cât se poate de diferite.

Fig. 3. Mecanismul de funcționare a societății simple.

Legendă:

–   Cei trei asociați au un statut juridic identic (și sunt denumiți generic asociați)

–   Ovalul plin reprezintă starea de coproprietate, care afectează simultan patrimoniile tuturor celor 3 asociați, fiind parte componentă din acestea

–   Oricare dintre cei 3 asociați n-ar angaja juridic societatea (direct sau printr-un administrator), „terții” (care nici măcar metaforic nu mai sunt terți, ci cocontractanți) au acces direct la „fondul social” (coproprietatea societară), iar întrucât acesta se află simultan în patrimoniile tuturor asociaților, au acces și la acestea (săgețile îngroșate, directe de la „terți” spre „coproprietate”, indirecte de la „coproprietate” spre patrimoniile asociaților).

Astfel, realizând o elementară comparație grafică, se poate remarca la fel de facil că primele două figuri (asocierea în participație și fiducia) nu au nicio legătură (fiind de altă specie) cu cea de-a treia – societatea simplă. Nici societatea comercială^[45] nu se comportă diferit, doar că în loc de coproprietatea care se află simultan în patrimoniile tuturor celor trei asociați, apare un cerc nou, al 4-lea, aparținând persoanei juridice nou-create (dacă aceasta este un SNC, spre exemplu, răspunderea asociaților față de datoriile sociale va fi subsidiară, solidară și nelimitată).

Prin urmare, în ipoteza societății simple (și a versiunilor cu răspundere nelimitată a celor comerciale) este exclusă ab initio ipoteza în care vreun asociat să nu răspundă cu întreg patrimoniul său față de datoriile „sociale” (așa cum am văzut, indiferent dacă societatea are sau nu personalitate juridică). Pentru aceste forme, răspunderea (subsidiară) solidară și nelimitată (față de terți) este firească și decurge rațional din ideea de coproprietate, fiind un reflex natural al acesteia. Răspunderea limitată a vreunui personaj din cadrul acestor topuri de asociere este imposibil de realizat, fără intervenția legiuitorului [și legiuitorul a intervenit, reglementând expres forme societare cu răspundere limitată: societățile pe acțiuni (SA) și apoi societățile cu răspundere limitată (SRL), culminând cu așa-zisul SRL cu asociat unic sau societăți mixte, în care doar o categorie de asociați răspunde nelimitat, cealaltă răspunzând limitat: societățile în comandită, simplă sau pe acțiuni, comanditații răspund nelimitat, comanditarii limitat]. Legiuitorul comercial a reușit să „resusciteze” un mecanism roman care nu a presupus niciun fel de intervenție legislativă cu privire la limitarea expresă a răspunderii să obțină un efect similar. Legiuitorul civil actual a reușit să anihileze acest mecanism prin intervențiile sale, așa cum vom încerca să demonstrăm în cele ce urmează.

Dar, înainte de acest lucru, vom explica în câteva cuvinte ce înțelegem prin fiducia romană.