Reportul, tehnică arhaică de creditare

Nicolae Cîrstea: 30 martie 2018, Timișoara, o nouă ediție a Conferinței de Drept bancar – suntem împreună cu dl Sergiu Golub, o prezență…

Sergiu Golub: De la prima ediție.

Nicolae Cîrstea: Când a fost prima ediție, apropo, dle profesor?

Sergiu Golub: În anul 2007.

Nicolae Cîrstea: Cum a evoluat această conferință, în acești 11 ani, de la prima ediție până acum?

Sergiu Golub: O evoluție frumoasă, naturală și firească. E adevărat, îmi aduc aminte, la prima ediție, în 2007, în sală erau probabil vreo 300 de persoane, lucru interesant dintr-o perspectivă, dar, întrucât acum au fost cca. 50, probabil sunt cei care apreciază la nivelul adecvat problemele de Drept bancar.

Nicolae Cîrstea: Cât de mult a evoluat Dreptul bancar în acești 11 ani?

Sergiu Golub: O, asta mi-e greu să mă pronunț, fiind doar așa, un incursionist în Dreptul bancar. Nu sunt angajatul băncii, sunt client de bancă, dar nu sunt consumator protejat agresiv de legiuitor în ultima perioadă; sunt un bun platnic și așa vreau să rămân. Dar, întrucât nu există ramuri de drept pure, există doar niște separații ușor didactice sau chiar schematice. Dreptul bancar este Drept civil, Drept comercial, și atunci găsim destul de multe puncte de convergență, în care și un civilist sau un comercialist poate veni, din când în când, la o conferință de bancar.

Nicolae Cîrstea: Ca spectator la această ediție a conferinței, am observat o asumare a unor puncte de vedere din partea reprezentanților, în special a direcțiilor juridice din bănci – practic, vin cu puncte de vedere, își asumă că banca trebuie să fie mai responsabilă, își asumă că și acest titlu pe care l-a avut conferința din acest an – alternativele la litigii sunt importante, și consolidează, până la urmă, business-ul și încrederea consumatorului.

Sergiu Golub: Omul, cât trăiește, învață. La fel și banca. Evident, au fost comise o serie de abuzuri; evident, există un dezechilibru, dar nu poți corecta un dezechilibru prin alt dezechilibru. Corectarea unui dezechilibru înseamnă găsirea punctului de echilibru. Și băncile, probabil, se îndreaptă spre acel punct, e adevărat, unii cu pași mai repezi, alții cu pași mai înceți, dar, cu siguranță, din punctul meu de vedere, se merge în direcția bună.

Nicolae Cîrstea: V-ați obișnuit publicul și auditoriul cu teme interesante, pe care le abordați la conferințele și prelegerile pe care le susțineți. Nici de această dată n-ați făcut o excepție – iată o temă interesantă: Reportul, tehnică arhaică de creditare. Ce concluzii ați tras în urma acestei analize?

Sergiu Golub: Nimic nou sub soare, e greu de inventat dreptul, mai ales dreptul contractual, după roman. A fost un pic de blam, să-i spunem, la adresa legiuitorului, care, având la dispoziție mecanisme de-a dreptul arhaice – avem reportul de la 1888, 1 mai, intrat în vigoare, și, pe lângă faptul că n-a fost fructificat adecvat, a și fost maltratat legislativ, să spunem – asta a fost, în principiu, tema intervenției. Pentru că, în realitate, după cum am discutat cu colegii de la bancă, n-aș putea afirma că nu este niciun contract de report, că mi s-a spus că au cunoscut ei două, dar este o operațiune cvasi-inexistentă. Și e păcat – consumă loc, măcar 5 articole din Codul civil, și e păcat, consumă locul inutil.

Nicolae Cîrstea: Cu ce idei plecați la Cluj de la această conferință și de la această ediție de la Timișoara?

Sergiu Golub: Cu ideea și obligația asumată că o vom reitera în vară, la Cluj.

Nicolae Cîrstea: Vă mulțumesc!

Sergiu Golub: N-am putut scăpa și am promis, așa că foarte probabil ne vedem în luna iunie, la Cluj, la următoarea ediție și la o viitoare abordare a unei alte teme, nu mă îndoiesc, destul de interesante, din zona Dreptului bancar.

Nicolae Cîrstea: Vă mulțumesc!

Sergiu Golub: Și eu!