Aplicabilitatea cu prioritate a dreptului european. Principiul supremaţiei dreptului european. Examinarea compatibilității reglementărilor interne cu dispoziţiile europene relevante

• Constituția României: art. 148 alin. (2)
• H.G. nr. 1680/2008: art. 8
• NCPC: art. 4
• NCPC: art. 451 alin. (2)
• NCPC: art. 488 alin. (1) pct. 5
• O.U.G. nr. 69/2020: art. VIII alin. (2) lit. d)
• O.U.G. nr. 77/2011: art. 2 lit. f)
• O.U.G. nr. 77/2014: art. 33 alin. (2)
• TFUE: art. 108 alin. (3)

Prin acțiunea înregistrată la data de 02.07.2021 pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, sub nt. 421/42/2021, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice -Direcția de Ajutor de Stat – Unitatea de Implementare a Schemei de Ajutor de Stat instituție prin H.G. nr. 1680/2008 și Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Buzău, a solicitat:

– anularea în integralitate a Deciziei de soluționare nr. 582902 din data de 20.04.2021 emisă de către MFP-DGAS și comunicată Societății la data de 27.04.2021 (denumită în continuare „Decizia de soluționare”, atașată în Anexa nr. 2) privind soluția de respingere a Contestației nr. x formulată de A. (atașată în Anexa nr. 3);

– anularea în integralitate a Deciziei nr. 582313/18.02.2021 (denumită în continuare „Decizia de respingere”, atașată în Anexa nr. 4) prin care a fost respinsă Cererea nr. x/14.12.2020 privind anularea obligațiilor accesorii formulată de Societate în temeiul O.U.G. nr. 69/2020 (denumită în continuare „Cererea de amnistie”, atașată în Anexa nr. 5);

– obligarea MFP-DGAS la emiterea unei Decizii prin care să dispună anularea obligațiilor accesorii în sumă totală de 9.394.801,26 RON reprezentând obligații accesorii aferente ajutorului de stat de recuperat în cuantum total de 43.634.726 RON stabilit potrivit Deciziei de recuperare nr. 9211/28.07.2020 (în continuare „Decizia de recuperare” atașată în Anexa nr. 6), constând în: suma de 7.994.174,26 RON stabilită cu titlu de dobândă prin Decizia de recuperare și suma de 1.400.627 RON reprezentând dobânzi și penalități de întârziere stabilite prin Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. x/26.10.2020 (denumită în continuare „Decizia de accesorii”, atașată în Anexa nr. 7).

Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la restituirea sumelor achitate de societate cu titlu de obligații accesorii reprezentând dobânzi în sumă totală de 9.394.801,26 RON, astfel cum rezultă din dovezile de plată atașate în Anexa nr. 8, în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (11) din Ordinul nr. 2100/2020 coroborat cu art. 168 din Codul de procedură fiscală.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 345 din 25 ianuarie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va admite recursul, pentru următoarele considerente:

6.1. Înalta Curte apreciază că este nefondat primul motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., deoarece nu a fost încălcat principiul contradictorialității prin aplicarea normelor de drept comunitare și a jurisprudenței CJUE.

Așa cum rezultă din considerentele sentinței recurate, prima instanțță a analizat atât argumentele de fapt, cât și dispozițiile legale invocate de părți, arătând motivele pentru care a respins susținerile reclamantei și a fundamentat soluția pronunțată pe dispozițiile legislației interne și europene cu aplicabilitate în speță, respectiv O.U.G. nr. 69/2020, Ordinul nr. 2100/2020, H.G. nr. 1680/2008 și O.U.G. nr. 77/2014.

Este nefondată afirmația recurentei-reclamante potrivit căreia instanța de fond ar fi trebuit să pună în discuția părților aplicabilitatea cu prioritate a dreptului european, dată fiind existența principiului supremației dreptului european, principiu consacrat de dispozițiile art. 148 alin. (2) din Constituția României și art. 4 din C. proc. civ.. Instanța de judecată este obligată să examineze din oficiu compatibilitatea reglementărilor interne cu dispozițiile europene relevante.

Pe de altă parte, intimatul-pârât Ministerul Finanțelor a invocat prevederile dreptului european, atât prin adresa de răspuns nr. x/18.02.2021, cât și prin apărările scrise formulate în fața primei instanțe. În acest sens, intimatul-pârât a arătat că pretențiile recurentei-reclamante nu intră sub incidența dispozițiilor art. VIII alin. (2) lit. d) din O.U.G. nr. 69/2020, de vreme ce, în contextul dispozițiilor speciale ale O.U.G. nr. 77/20144, care este armonizată cu reglementările europene în domeniu, anularea accesoriilor calculate la obligația principală echivalează cu acordarea de sprijin financiar, prin implementarea unui plan de plată mai avantajos, similar împrumutului cu dobândă preferențială, situație susceptibilă a constitui ea însăși, ajutor de stat.

6.2. Înalta Curte apreciază că motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este întemeiat.

Conform art. VIII alin. (6) din O.U.G. nr. 69/2020, accesoriile aferente unor obligații bugetare principale reprezentând ajutor de stat de recuperat sau fonduri ce se cuvin bugetului Uniunii Europene nu se amână la plată și nu se anulează, dacă instituția sau autoritatea publică care a transmis organului fiscal titlul executoriu în vederea recuperării trebuie să vireze la bugetul Uniunii Europene, conform legii, respectivele accesorii.

De asemenea, potrivit art. 2 alin. (3) din Ordinul nr. 2100/2020, „Nu se amână la plată și nu se anulează accesoriile aferente unor obligații bugetare principale reprezentând ajutor de stat de recuperat sau fonduri ce se cuvin bugetului Uniunii Europene, dacă instituția sau autoritatea publică care a transmis organului fiscal titlul executoriu în vederea recuperării trebuie să vireze la bugetul Uniunii Europene, conform legii, respectivele accesorii. În acest caz organul fiscal competent solicită instituției/autorității publice care a transmis titlul executoriu să confirme dacă sumele respective sunt de natura celor pentru care nu se amână la plată și nu se anulează accesoriile”.

Din interpretarea logică a acestor texte de lege, cu aplicarea argumentului de interpretare logică per a contrario, rezultă că accesoriile aferente unor obligații bugetare principale reprezentând ajutor de stat de recuperat se pot anula conform O.U.G. nr. 69/2020, dacă instituția sau autoritatea publică care a transmis organului fiscal titlul executoriu în vederea recuperării nu trebuie să vireze la bugetul Uniunii Europene aceste accesorii.

În speță suntem în prezența unui ajutor de minimis acordat de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Economiei și Finanțelor – Acțiuni generale, a unor sume nerambursabile, astfel cum prevăd disp. art. 8 din H.G. nr. 1680/2008 pentru instituirea unei scheme de ajutor de stat privind asigurarea dezvoltării economice durabile.

De aceea, în temeiul art. VIII alin. (6) din O.U.G. nr. 69/2020 și art. 2 alin. (3) din Ordinul nr. 2100/2020, recurenta-reclamantă beneficiază de anularea obligațiilor accesorii aferente ajutorului de stat de recuperat.

În al doilea rând, este adevărat că dispozițiile art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2014 prevăd că ajutorul de stat sau de minimis, care trebuie rambursat sau recuperat, include și dobânda aferentă, datorată de la data plății acestuia până la data recuperării sau a rambursării integrale.

De aceea, conform acestor dispoziții legale, recurenta-reclamantă ar fi avut obligația plății dobânzii aferente ajutorului de stat rambursat de la data plății acestuia până la data rambursării integrale, obligație care ar fi trebuit executată numai dacă ulterior nu ar fi intrat în vigoare O.U.G. nr. 69/2020, care a prevăzut posibilitatea anulării obligației de plată a dobânzii aferente ajutorului de stat de restituit, cu îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de art. IX din acest act normativ.

În consecință, nu există o contradicție între dispozițiile celor două acte normative menționate, ci ele se completează, din moment ce O.U.G. nr. 69/2020 presupune existența unei obligații accesorii de plată (precum dobânda aferentă ajutorului de stat de restituit), obligație care se naște în baza art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2014.

Chiar dacă ar fi existat o neconcordanță sau contradicție între dispozițiile din cele două acte normative menționate, s-ar fi aplicat cu prioritate dispozițiile art. VIII alin. (6) din O.U.G. nr. 69/2020, acestea având caracter special față de dispozițiile art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2014, deoarece vizează situația anulării unei obligații accesorii de plată (în speță, problema în discuție fiind tocmai cea a anulării unei asemenea obligații), în timp ce dispozițiile art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2014 se referă la sfera mai largă a ajutorului de stat.

În al treilea rând, aplicarea principiului supremației dreptului european nu înlătură aplicarea dispozițiilor art. VIII alin. (6) și art. IX din O.U.G. nr. 69/2020, deoarece dispozițiile dreptului european se referă la ajutoare de stat ilegale și incompatibile, ceea ce nu este cazul ajutorului de stat acordat recurentei-reclamante.

Astfel, potrivit art. 1 lit. f) din Regulamentul (CE) NR. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE: „(f) ajutor ilegal înseamnă un ajutor de stat nou, pus în aplicare cu încălcarea condițiilor prevăzute la articolul 93 alin. (3) din tratat (…)”;

Această definiție s-a menținut și în art. 1 lit. f) din Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene potrivit căreia:,,(f) ajutor ilegal înseamnă un ajutor de stat nou, pus în aplicare cu încălcarea condițiilor prevăzute la articolul 108 alin. (3) din TFUE (…).

De asemenea, art. 2 lit. f) din O.U.G. nr. 77/2011 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, precum și pentru modificarea și completarea Legii concurenței nr. 21/1996 definește ajutorul de stat ilegal drept „ajutorul acordat fără respectarea procedurilor naționale și ale Uniunii Europene în domeniul ajutorului de stat”.

Ajutorul de stat de care a beneficiat recurenta-reclamantă a fost acordat în temeiul H.G. nr. 1680/2008 pentru instituirea unei scheme de ajutor de stat privind asigurarea dezvoltării economice durabile, care instituie un ajutor de stat ce nu a fost considerat ilegal de către Comisia Europeană prin emiterea unei decizii în acest sens.

Nu se confundă ajutorul de stat ilegal, care este acordat fără respectarea procedurilor naționale și ale Uniunii Europene în domeniul ajutorului de stat cu ajutorul de stat ce a fost obținut de către recurenta-reclamantă în conformitate cu prevederile legale aplicabile, care nu a mai putut fi păstrat ca urmare a neîndeplinirii unei condiții asumate prin acordul de finanțare. Normele referitoare la ajutoarele de stat ilegale au caracter special și nu pot fi aplicate prin analogie la alte situații decât cele expres reglementate.

În consecință, normele comunitare (Regulamentul nr. 659/1999, Regulamentul nr. 2015/1589, Comunicarea Comisiei privind recuperarea ajutoarelor de stat ilegale și incompatibile (2007/C 272/05) și Comunicarea Comisiei privind recuperarea ajutoarelor de stat ilegale și incompatibile (2019/C 247/01) și jurisprudența CJUE (Cauza T-459/93, Siemens vechiul Comisia; Comisia/Spania Magefesa II; C-610/10, Hotărârea Curții de Justiție din 4 aprilie 1995, Comisia/Italia (Alfa Romeo); C-348/93, Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 8 iunie 1995, Siemens/Comisia, T-459/93) menționate de instanța de fond nu sunt aplicabile ajutorului de stat acordat recurentei-reclamante, ca urmare a faptului că acesta nu este un ajutor de stat ilegal.

Din aceste motive, în baza textelor de lege menționate, a art. 488 alin. (1) pct. 8 și art. 496 din C. proc. civ., precum și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea recurată și rejudecând, va admite cererea de chemare în judecată, va anula Decizia de soluționare nr. 582902 din data de 20.04.2021 emisă de către MFP-DGAS privind soluția de respingere a Contestației nr. x formulată de A. și Decizia nr. 582313/18.02.2021 prin care a fost respinsă Cererea nr. x/14.12.2020 privind anularea obligațiilor accesorii formulată de Societate în temeiul O.U.G. nr. 69/2020 și va obliga MFP-DGAS la emiterea unei Decizii prin care să dispună anularea obligațiilor accesorii în sumă totală de 9.394.801,26 RON, aferente ajutorului de stat de recuperat în cuantum total de 43.634.726 RON stabilit potrivit Deciziei de recuperare nr. 9211/28.07.2020.

Cu privire la cheltuielile de judecată, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., considerând că onorariul avocatului reclamantei este vădit disprorționat de mare atât în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei, cât și în raport cu activitatea desfășurată de avocat, astfel încât va obliga pe intimatul-pârât MFP-DGAS la plata sumei de 15.000 RON cheltuieli de judecată efectuate în recurs, către recurenta-reclamantă.

Sursa informației: www.scj.ro.