Analiza îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate ale cererii de revizuire. Impunerea verificării autorității de lucru judecat din prima hotărâre în raport cu cea de-a doua hotărâre pronunţată

• NCPC: art. 488 alin. (1) pct. 5
• NCPC: art. 496
• NCPC: art. 509 alin. (1) pct. 8
• NCPC: art. 527
• NCPC: art. 535
• NCPC: art. 666 alin. (6)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alexandria la 30 mai 2017, sub nr. x/2017, petentul Biroul Executorilor Judecătorești A. a solicitat, la cererea creditoarei SC B. SRL, încuviințarea executării silite a debitoarei SC C. SA, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de execuție lucrări construcții montaj nr. 24315 din 7 mai 2015.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 578 din 14 martie 2019)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Conform prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocate de recurenta-revizuentă în susținerea recursului, casarea unei hotărâri se poate cere când, „prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității”.

Prin critica subsumată acestor prevederi legale, recurenta-revizuentă invocă, în esență, aplicarea greșită a dispozițiilor art. 666 alin. (6) C. proc. civ., deoarece hotărârea a cărei revizuire a solicitat-o nu este o încheiere, în înțelesul textului legal menționat, ci o decizie pronunțată în apel, astfel încât aceste norme legale, care se referă la „încheierea” prin care instanța de executare a admis cererea de încuviințare a executării silite, care nu este supusă vreunei căi de atac, nu sunt incidente în speță.

Critica, încadrabilă în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., este nefondată, pentru următoarele considerente:

Conform dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Fundamentul cererii de revizuire întemeiate pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este reprezentat de necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeași pricină, având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți.

În analiza îndeplinirii condițiilor de admisibilitate ale cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se impune să se verifice dacă prima hotărâre are autoritate de lucru de judecat în raport cu cea de-a doua hotărâre pronunțată.

Înalta Curte constată că, astfel cum corect a reținut și instanța de revizuire, condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire nu sunt îndeplinite.

În speță, se constată că, deși calea extraordinară de atac a revizuirii a fost promovată în contextul pronunțării a două hotărâri aparent potrivnice în dosare diferite, dar care privesc aceeași pricină, având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți, prima hotărâre, respectiv încheierea nr. 1657 din 6 iunie 2017, pronunțată de Judecătoria Alexandria în Dosarul nr. x/2017, definitivă prin Decizia nr. 667 din 17 august 2017 a Tribunalului Teleorman, secția civilă, nu are autoritate de lucru judecat în raport cu hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat.

Astfel, încheierea nr. 1657 din 6 iunie 2017 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin Decizia nr. 667 din 17 august 2017 a Tribunalului Teleorman, secția civilă, a fost pronunțată în procedura necontencioasă judiciară, reglementată în Titlul I al Cărții a III-a din C. proc. civ., care, la art. 527, stabilește domeniul de aplicare al acesteia, în sfera obiectului procedurii grațioase fiind incluse și cererile privind încuviințarea executării silite.

Potrivit art. 535 C. proc. civ., „Încheierile pronunțate în procedura necontencioasă nu au autoritatea lucrului judecat”, având caracter constitutiv, dând naștere unor situații juridice noi.

Ca atare, este corect argumentul reținut de instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire, în sensul că, indiferent de faza procesuală în care a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite, Decizia nr. 715 din 20 septembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția civilă, nu încalcă autoritatea de lucru judecat a încheierii nr. 1657 din 6 iunie 2017, pronunțate de Judecătoria Alexandria în Dosarul nr. x/2017, definitivă prin Decizia nr. 667 din 17 august 2017 a Tribunalului Teleorman, secția civilă, astfel cum a susținut recurenta-reclamantă, deoarece este o încheiere pronunțată în procedura necontencioasă, care nu se bucură de autoritate de lucru judecat.

Acest motiv de inadmisibilitate, corect reținut în considerentele deciziei recurate, nu formează obiect de critică în recurs, recurenta limitând criticile doar sub aspectul modului de aplicare a art. 666 alin. (6) C. proc. civ., susținând că revizuirea are ca obiect decizia pronunțată de instanța de apel, nu încheierea instanței de executare. Or, această susținere ignoră faptul că soluționarea apelului declarat de creditor împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de încuviințare a executării silite se face tot în cadrul unei proceduri necontencioase, conform art. 534 alin. (5) C. proc. civ., iar soluția pronunțată de instanța de apel, prin care se schimbă încheierea apelată și se admite cererea de încuviințare a executării silite, înlocuiește soluția primei instanțe, având caracter definitiv.

Indiferent de faza procesuală în care se admite cererea de încuviințare a executării silite (prin încheierea instanței de executare sau prin decizia instanței de apel), soluția normativă prevăzută de art. 666 alin. (6) C. proc. civ. este aplicabilă, întrucât intenția legiuitorului a fost în sensul ca debitorul, terții garanți sau alți terți să poată critica aspectele legate de încuviințarea executării silite doar pe calea contestației la executare.

Față de aceste considerente, nu se poate reține critica recurentei privind încălcarea normelor de procedură prevăzute de art. 666 alin. (6) C. proc. civ., motivul de recurs invocat fiind nefondat.

Pentru toate considerentele expuse, în baza art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta SC C. SA Alexandria împotriva Deciziei nr. 215 A din 23 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Sursa informației: www.scj.ro.