Actele de executare efectuate în ziua soluţionării cererii având ca obiect suspendarea, fie şi provizorie, a executării silite. Desfiinţarea de drept prin efectul admiterii cererii de suspendare şi a contestaţiei la executare

• C. proc. fisc.: art. 233 alin. (3) şi (4)
• Legea nr. 207/2015: art. 236 alin. (17)
• NCP: art. 287 alin. (1) lit. b)
• NCP: art. 297 alin. (1)
• NCPC: art. 638 alin. (1) pct. 4
• NCPC: art. 665
• NCPC: art. 666
• NCPP: art. 16 alin. (1) lit. a)
• NCPP: art. 318
• NCPP: art. 396 alin. (5)
• NCPP: art. 64 alin. (1) lit. f)
• NCPP: art. 657 alin. (3)
• NCPP: art. 701
• NCPP: art. 703

Prin Sentința penală nr. 134 din 5 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori, și de familie, în baza art. 297 alin. (1) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului A., la pedeapsa principală a închisorii de 2 ani și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului dreptului de a ocupa funcția publică de executor judecătoresc pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu.

S-a interzis inculpatului exercițiul dreptului de a ocupa funcția publică de executor judecătoresc, pe durata și în condițiile art. 65 alin. (1) C. pen.

În baza art. 397 C. proc. pen., raportat la art. 19 alin. (1) C. proc. pen., s-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă B., ca inadmisibilă.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 22/A din 1 februarie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte constată apelul formulat de inculpatul A. este fondat, urmând a-l admite pentru următoarele considerente:

Inculpatul A. a criticat soluția primei instanțe atât pentru considerente de nelegalitate, cât și pentru considerente de netemeinicie.

În analiza aspectelor de nelegalitate, inculpatul A. a criticat sentința penală atacată, întrucât a fost pronunțată de un judecător incompatibil în sensul art. 64 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

În acest sens, a arătat că prin încheierea din data de 22.07.2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/2020, judecătorul fondului a respins ca neîntemeiată cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău de confirmare a renunțării la urmărirea penală dispusă prin Ordonanța nr. x/P/2019 din data de 15.01.2020, emisă de Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, cu privire la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută și pedepsită de art. 297 alin. (1) C. pen.

Astfel, inculpatul a apreciat că prin încheierea anterior menționată judecătorul fondului și-a exprimat opinia cu privire la fapte similare celor deduse judecății în prezenta cauză, în sensul că a considerat că după data publicării Deciziei nr. 11 din data de 16.04.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, executorul (inculpatul A.) avea obligația de a întreprinde toate măsurile pentru ca sumele de bani poprite să nu mai fie indisponibilizate de către terțul poprit.

Critica de nelegalitate a hotărârii pronunțate invocată de apelantul inculpat A., pe motiv de incompatibilitate nu îi este imputabilă judecătorului care a pronunțat hotărârea apelată.

În cadrul demersului obiectiv și tocmai pentru a înlătura orice dubiu de parțialitate, judecătorul care a fost învestit cu soluționarea cauzei pe fondul său a formulat în cauză cerere de abținere tocmai pentru motivul invocat, cerere care i-a fost respinsă apreciindu-se că poate păși într-un mod obiectiv și imparțial la soluționarea cauzei.

Chiar dacă, judecătorul de fond soluționând dosarul inculpatului A. pe fondul acuzației ca efect al trimiterii sale în judecată, s-a folosit la motivarea soluției adoptate în mod determinant de argumentele care au stat la baza respingerii, ca neîntemeiate, a cererii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău de confirmare a renunțării la urmărirea penală dispusă prin Ordonanța nr. x/P/2019 din 5.06.2020, emisă de Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, cu privire la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută și pedepsită de art. 297 alin. (1) C. pen., însă cu privire la un alt suspect, Înalta Curte apreciază că prin controlul de legalitate și temeinicie pe care îl realizează în calea de atac a apelului va realiza implicit și un control al unei eventuale lipse de parțialitate a instanței care a pronunțat hotărârea și care nu a mai avut posibilitatea să uzeze de niciun alt mijloc procedural pentru a nu mai participa la soluționarea, practic, a unei cauzei dar de data aceasta pe fondul său.

Judecătorul care a analizat cererea de abținere formulată de judecătorul fondului și implicit cea de recuzare a acestuia nu avea cum să anticipeze că pe coordonatele date ale speței cu care a fost învestit va folosi la pronunțarea soluției în mod determinant argumentele pe care le-a avut în vedere la momentul în care a fost învestit cu Ordonanța nr. x/P/2019 din 5.06.2020, emisă de Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău și care viza o altă persoană.

Așadar, Înalta Curte apreciază că, atât timp cât s-a statuat că același judecător poate îndeplini funcția de judecată pe aceeași situație juridică cu privire la care anterior își exprimase opinia, nu se poate admite că soluționarea cauzei a fost realizată de un judecător incompatibil și mai mult decât atât în virtutea efectului devolutiv integral al apelului vor fi verificate toate aspectele învederate de inculpat, precum și din oficiu eventuale nelegalități, astfel încât solicitarea de desființare a sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare este una neîntemeiată.

În analiza criticii de netemeinicie, Înalta Curte, apreciază că aceasta este întemeiată pentru considerentele ce vor fi expuse:

În cauza ce face obiectul prezentului dosar, inculpatul A. a mai fost cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu, prevăzută și pedepsită de art. 297 alin. (1) C. pen. și nerespectarea hotărârilor judecătorești, prevăzută și pedepsită de art. 287 alin. (1) lit. b) C. pen., pe aceeași situație de fapt, iar prin Ordonanța nr. x/P/2019 din data de 15.01.2020, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a dispus renunțarea la urmărirea penală cu privire la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută și pedepsită de art. 297 alin. (1) C. pen.

Ca efect al acestei soluții, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a solicitat instanței competente confirmarea renunțării la urmărirea penală dispusă prin Ordonanța nr. x/P/2019 din data de 15.01.2020, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, prin care s-a dispus renunțarea la urmărirea penală cu privire la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută și pedepsită de art. 297 alin. (1) C. pen.

Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară a constatat, în conformitate cu dispozițiile art. 318 C. proc. pen., că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru confirmarea renunțării la urmărirea penală dispusă prin Ordonanța nr. x/P/2019 din data de 15.01.2020, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, prin care s-a dispus renunțarea la urmărirea penală cu privire la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută și pedepsită de art. 297 alin. (1) C. pen.

S-a constatat că, în mod eronat s-a reținut de către procuror că nu există un interes public în urmărirea faptelor comise de executorul judecătoresc. Chiar dacă s-a constatat că, în urma rămânerii definitive și irevocabile a Sentinței civile nr. 993/6.06.2019, toate actele de executare ulterioare datei de 9.07.2018 au fost anulate, fapt ce a presupus reintrarea sumelor poprite în perioada iulie 2018 – iulie 2019 în proprietatea persoanei vătămate B., fapta săvârșită de executorul judecătoresc, deși constatată de procuror, a rămas nepedepsită.

Curtea de apel a constatat că este inechitabil și totodată insuficient ca, pentru faptul că, în urma infracțiunii comise de executorul judecătoresc, prin care persoanei vătămate i-au fost indisponibilizate timp de mai bine de un an, în mod ilegal, singurele venituri pe care le obținea, din pensie, singura sancțiune aplicabilă acestuia să fie scuzele publice adresate persoanei vătămate.

În baza argumentelor expuse, s-a respins ca neîntemeiată cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău de confirmare a renunțării la urmărirea penală, iar în baza art. 318 alin. (15) lit. a) C. proc. pen. a fost desființată Ordonanța nr. x/P/2019 din data de 15.01.2020, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, prin care s-a dispus renunțarea la urmărirea penală cu privire la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută și pedepsită de art. 297 alin. (1) C. pen. și s-a dispus trimiterea cauzei la procuror pentru a pune în mișcare acțiunea penală și a completa urmărirea penală, în cauză întocmindu-se rechizitoriul ce face obiectul analizei în prezentul dosar.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte apreciază că se impune a se prezenta situația premisă care a dat naștere prezentului dosar penal și care a dus la acuzarea inculpatului A. și totodată trimiterea acestuia în judecată cu privire la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută și pedepsită de art. 297 alin. (1) C. pen.

Astfel, acuzațiile aduse inculpatului au la bază Dosarul de executare nr. x/2017, deschis la cererea creditorului C. SA Polonia prin SC C. SRL și prin care a solicitat BEJ A. să încuviințeze executare silită împotrivă debitorului B. în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. x/27.03.2007 emis de D. SA.

Prin Contractul de credit nr. x din 27.03.2007 emis de D. SA, debitorul B. a obținut un împrumut de la creditoarea D. SA.

Prin cerere, BEJ A. a solicitat încuviințarea executării silite pentru realizarea creanței în suma de 15.477,49 RON cu titlu de debit, deoarece debitoarea nu și-a executat de bunăvoie obligațiile stabilite în titlul executoriu.

Prin încheierea din data de 15.06.2017 pronunțată în Dosarul nr. x/2017 de către Judecătoria Moinești, s-a constatat că potrivit art. 652 alin. (1) din Noul C. proc. civ., hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripția Curții de Apel în care se află imobilul, în cazul urmăririi silite a bunurilor imobile, al urmăririi silite a fructelor prinse de rădăcini, din circumscripția Curții de Apel unde se află domiciliul debitorului, în cazul urmăririi silite a bunurilor mobile, din circumscripția Curții de Apel unde urmează să se facă executarea, în cazul executării silite a obligațiilor de a face și a obligațiilor de a nu face, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Conform art. 664 din Noul C. proc. civ., a constatat instanța că cererea de executare silită s-a depus, așa cum prevăd dispozițiile legale în materie, respectiv, personal sau prin reprezentant legal sau convențional, la biroul executorului judecătoresc competent ori prin poștă, curier, telefax, poștă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului și confirmarea primirii cererii de executare cu toate documentele justificative.

La cererea de executare silită a fost atașat titlul executoriu în original sau în copie legalizată, după caz, și dovada achitării taxei de timbru, inclusiv timbru judiciar, precum și, dacă este cazul, înscrisurile anume prevăzute de lege.

S-au constatat îndeplinite dispozițiile art. 665 din Noul C. proc. civ., care prevăd că de îndată ce primește cererea de executare, executorul judecătoresc, prin încheiere, va dispune înregistrarea acesteia și deschiderea dosarului de executare sau, după caz, va refuza deschiderea procedurii de executare, încheierea comunicându-se de îndată creditorului și a dispozițiilor art. 666 din Noul C. proc. civ. care prevede că în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita să se dispună încuviințarea executării de către instanța de executare, căreia îi va înainta în copie certificată de executorul judecătoresc, pentru conformitate cu originalul, titlul executoriu, încheierea de înregistrare a cererii creditorului și de deschidere a dosarului de executare și dovada taxei de timbru.

Și s-a luat act că potrivit art. 638 alin. (1) pct. 4 Noul C. proc. civ. raportat la art. 120 O.U.G. nr. 99/2006, contractul de credit constituie titlu executoriu, în speța de față reprezentat de Contract de credit nr. x din 27.03.2007 emis de D. SA și că întrunește exigențele prescrise de lege sub aspect formal, raportat la calitatea de creditor a petentei, calitatea de debitor a persoanei care a contractat creditul și însușirea clauzelor contractuale prin semnătura părților.

A rezultat din actele atașate la dosarul cauzei că titularul cererii de executare deține împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă având ca obiect suma de 15.477,49 RON întemeiată pe contractul de credit menționat și că organul de executare este competent general și teritorial potrivit art. 652 C. proc. civ., că debitorul nu beneficiază de imunitate de executare, iar dispozițiile titlului executoriu sunt susceptibile a fi aduse la îndeplinire prin executare silită, neexistând alte impedimente legale la executare.

În raport de considerentele expuse, instanța, respectiv Judecătoria Moinești a constatat că cererea de încuviințare a executării silite este întemeiată, motiv pentru care a admis-o și a autorizat creditorul să treacă la executarea silită împotriva debitorului cu privire la obligația cuprinsă în titlul executoriu menționat, prin toate modalitățile de executare prevăzute de lege.

Ulterior la data de 19 iunie 2017 inculpatul A. a emis o încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare silită (în cuantum de 1.980 RON), suma totală de executat fiind 17.457,49 RON și a emis și somație către persoana vătămată și a dispus înființarea unei popriri, în cotă de 1/3 din venitul net lunar (pensie) al persoanei vătămate, poprirea fiind comunicată Casei Județene de Pensii Bacău, astfel că prima reținere din pensia persoanei vătămate s-a realizat în luna august 2017.

Prin încheierea din data 9 iulie 2018, Judecătoria Moinești a admis cererea de suspendare a executării silite în Dosarul execuțional nr. x/2017 aflat pe rolul Biroul Executorului Judecătoresc A. formulată de contestatoarea B. și a dispus suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației la executare.

Încheierea i-a fost comunicată inculpatului la data de 13 iulie 2018, fiind atașată la dosarul de executare și nu a fost apelată de părți. Ulterior, prin Sentința civilă nr. 700/16.07.2020 a Judecătoriei Moinești, definitivă la 16.09.2020 prin neapelare, a fost admisă și pe fond contestația la executare, iar actele de executare au fost desființate.

Practic pe fondul acestei situații se impută inculpatului A. că după ce instanțele civile au dispus suspendarea executării silite, acesta nu a efectuat niciun demers în acest sens, încălcând în mod flagrant dispozițiile art. 701 C. proc. pen. care prevăd, în alin. (1): „Executarea silită se suspendă în cazurile în care aceasta este prevăzută de lege ori a fost dispusă de instanță”, iar în alin. (3): „Pe perioada suspendării executării, actele de executare efectuate anterior, măsurile de executare dispuse de instanța de executare sau de executor, inclusiv cele de indisponibilizare a bunurilor, veniturilor și conturilor bancare, rămân în ființă, în afară de cazul în care prin lege sau prin hotărâre judecătorească se dispune altfel”, așa cum au fost lămurite și prin Decizia RIL nr. 11 din 16.04.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul competent să soluționeze recursul în interesul legii.

Și mai mult decât atât după ce primit la rândul său încheierea instanței civile, partea civilă B. i-a transmis-o prin poșta electronică inculpatului, cu mențiunea „vă rog urgent trimiteți sistarea popririi la Casa de Pensii Onești jud. Bacău”, pe care inculpatul a atașat-o la dosarul de executare, dar fără ca A. să ia vreo măsură.

Pe aceste coordonate faptice, revine Înaltei Curți, sarcina de a stabili dacă prin modul în care a adus la îndeplinire obligațiile ce îi incumbau din dosarul de executare nr. x/2017 inculpatul A. a încălcat dispozițiile art. 701 alin. (1) și (3) din C. proc. civ.

Analiza situației de fapt reținută în cauză reliefează în opinia Înaltei Curți că dincolo de faptul că instanța fondului a făcut confuzie între regulile ce se aplică în cazul executării silite a creanțelor bugetare și fiscale și cele aplicabile în cazul popririlor civile, cum este cazul celei de față; condamnarea în sine a inculpatului A. se bazează în esență pe o situație de fapt reținută în mod eronat când de fapt, în realitate, inculpatul A. nu a făcut altceva decât să respecte dispozițiile legii.

Referirea și motivarea condamnării inculpatului A. pe considerentele Deciziei nr. 11/2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul competent să soluționeze recursul în interesul legii, relevă faptul că instanța de fond nu a reușit să delimiteze și să stabilească în mod concret și aplicat regulile de procedură incidente pentru situația dată și care în opinia Înaltei Curți ar fi fost ușor de identificat dacă s-ar fi pornit de la analiza dosarului de executare și dispozițiile instanței civile prin care a încuviințat executarea silită a debitoarei B..

Practic, prin recursul în interesul legii adoptat și la care a făcut referire în mod constant în motivarea sa instanța de fond, Înalta Curte a constatat că în materia executării creanțelor bugetare și fiscale, legiuitorul a adoptat o soluție mai detaliată și extrem de clară cu privire la efectul suspendării executării silite prin poprire bancară prevăzând în cuprinsul art. 236 alin. (17) din Legea nr. 207/2015 obligația executorului judecătoresc de a înștiința în scris, aspect care însă nu este prevăzut în procedura de drept comun.

Astfel, se menționează în mod expres că în materie fiscală, suspendarea executării silite prin poprire bancară are ca efect încetarea indisponibilizării sumelor viitoare provenite din încasările zilnice în conturile în RON și în valută, începând cu data și ora comunicării către instituțiile de credit a adresei de suspendare a executării silite prin poprire [art. 233 alin. (3) și (4) din Codul de procedură fiscală].

Soluția adoptată pentru această situație specială este total diferită de cea din prezentă cauză și nu se impun a fi lămurite sau interpretate prin raportare la recursul în interesul legii invocat, dispozițiile art. 701 C. proc. civ. pentru această situație fiind extrem de clare.

Deși în argumentarea soluției judecătorul fondului a analizat încălcarea dispozițiilor art. 701 C. proc. civ. prin redarea doar a primelor trei alineate, Înalta Curte apreciază că în sarcina acestuia îi incumba obligația de a analiza și dispozițiile alin. (4) și (5) ale aceluiași articol și care analizate coroborat cu primele trei alineate ar fi lămurit pe deplin situația din prezenta cauză.

Astfel, în alin. (4) și (5) ale aceluiași articol se prevede că: „(4) Actele de executare efectuate în ziua soluționării cererii având ca obiect suspendarea, fie și provizorie, a executării silite sunt desființate de drept prin efectul admiterii cererii de suspendare și a contestației la executare.

(5) După încetarea suspendării, executorul, la cererea părții interesate, va dispune continuarea executării, în măsura în care actele de executare sau executarea silită însăși nu au fost desființate de instanța de judecată ori acestea nu au încetat prin efectul legii”.

Mai mult decât atât, Înalta Curte apreciază că instanța fondului nu a arătat și nu a explicitat cum și în ce circumstanțe mai putea executorul judecătoresc A., inculpat în prezenta cauză, după pronunțarea încheierii de suspendare să mai dea curs vreunei solicitări indiferent din partea cui venea sau să mai îndeplinească el însuși din oficiu vreun act de executare fără să încalce dispozițiile art. 701 din C. proc. civ., pentru că suspendarea executării civile astfel cum este ea reglementată de lege, reprezintă un incident procedural care se materializează în sistarea temporară a tuturor actelor de urmărire și determină în mod iremediabil sistarea oricărei activități de urmărire și a oricărui act de executare.

Aceasta înseamnă că, pe timpul suspendării nu se mai poate îndeplini niciun act de urmărire silită. Actele încheiate anterior își păstrează în principiu valabilitatea dacă nu sunt desființate și acestea, iar procedura va fi reluată după încetarea cauzei care a determinat suspendarea executării silite.

Continuarea executării se va dispune de executorul judecătoresc la cererea părții interesate. Reluarea executării se va face însă numai în măsura în care actele de executare sau executarea însăși nu au fost desființate de instanța de judecată ori acestea nu au încetat prin efectul legii.

Mai mult decât atât încheierea de suspendare se comunică din oficiu și de îndată de către instanță și executorului judecătoresc, tocmai pentru ca acesta să nu mai îndeplinească niciun act de executare.

Or, inculpatul A. s-a supus întru totul dispozițiilor legale dispuse în mod imperativ de către instanța civilă și care nu puteau fi supuse nici unei interpretări, iar dispozițiile pretins încălcate, reținute în sarcina inculpatului, respectiv art. 701 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., nu fac nicio referire la obligația executorului judecătoresc de a înștiința terțul poprit.

Practic, din momentul în care instanța civilă a dispus suspendarea executării silite orice demers ar mai fi inițiat inculpatul A. în acest dosar de executare ar fi echivalat cu faptul că s-ar fi substituit rolului instanței de judecată și abia în acest moment ar fi eludat dispozițiile legale în materia executării și i s-ar fi putut imputa încălcarea art. 701 alin. (1) și 3 din C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte constată că instanța de fond a interpretat în mod eronat faptul că inculpatul A. avea obligația să emită o adresă de sistare a executării și de ridicare a popririi când în realitate era vorba despre o simplă încunoștințare a terțului poprit cu privire la suspendarea executării și care nu mai era în sarcina executorului judecătoresc.

După momentul suspendării executării silite, întreaga procedură ce se derulează, trasează obligații terțului poprit și nicidecum executorului judecătoresc.

Sumele care devin exigibile după momentul suspendării, precum și încasările viitoare care alimentează contul poprit după intervenirea suspendării nu vor fi indisponibilizate și respectiv nu vor fi plătite executorului creditorului, ci dimpotrivă rămân la dispoziția debitorului, care poate dispune liber de acestea, terțul poprit fiind obligat să le elibereze debitorului sau să le gestioneze conform dispoziției acestuia, în calitate de titular al contului.

Adresa de ridicare a popririi nu este un act prevăzut de dispozițiile legale, pentru că actul legal și normal pe care executorul trebuie să-l emită dacă intervine unul dintre cazurile de încetare prevăzute de art. 703 din C. proc. civ. este încheierea de încetare a executării silite, care, potrivit art. 703 alin. (2) coroborat cu art. 657 alin. (3) ale aceluiași cod se comunică de îndată creditorului și debitorului.

În cazul în care executarea silită a fost anulată de instanță, executarea încetează, iar „ridicarea popririi” apare ca un nonsens, pentru că nu se poate ridica o măsură care deja nu mai există, nici pentru trecut nici pentru viitor, fiind anulată de instanța de judecată, iar peste dispozițiile instanței nu se poate interveni în niciun mod.

Cu referire la situația concretă în care ne aflăm și a fost imputată inculpatului A. ca și nerespectare a legii, întrucât executarea silită a fost suspendată de instanță, având în vedere și efectele pe care le are suspendarea, cu delimitările prevăzute în mod expres pentru creanțele bugetare și fiscale și care au fost redate întocmai în paragrafele anterioare, executorul judecătoresc nu avea voie să mai emită nici un act, astfel, chiar și o simplă adresă precum că s-a suspendat executarea și care ar fi emanat de la executorul judecătoresc ar fi fost neavenită, susceptibilă de a genera confuzii, pentru că în realitate poprirea rămâne în ființă, fiind doar oprită temporar.

Faptul că instanța de fond nu s-a preocupat să diferențieze situația concretă în care ne aflăm și că nu a făcut distincția între efectele suspendării executării silite care este o procedură cu caracter temporar și care interzice expres inculpatului să mai întocmească vreun act de executare chiar și sub forma unei simple adrese și contestația la executare propriu-zisă care ar fi generat în sarcina inculpatului obligativitatea emiterii încheierii de încetarea executării silite, situație care însă nu este aplicabilă în prezenta speță, a determinat reținerea în sarcina sa și angajarea răspunderii penale a inculpatului A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen.

Înalta Curte apreciază așadar că nu poate fi angajată răspunderea penală a inculpatului, pentru că nu lui îi incumba obligația de a comunica terțului poprit încheierea de suspendare pronunțată de instanța civilă, comunicarea hotărârilor judecătorești este atributul instanței care a pronunțat hotărârea ce urmează a se executa sau prin care se trasează o anumită conduită de urmat, iar în cazul de față inculpatul A. s-a conformat întocmai acestei obligații care îi impunea în mod imperativ să mai îndeplinească sau să mai dispună vreo măsură ca efect al suspendării.

În acest context faptic, Înalta Curte apreciază că inculpatul A. nu avea nici un temei legal să mai îndeplinească vreun act de executare după suspendarea executării de către instanța civilă, modul în care și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în aducerea la îndeplinire a dosarului de executare relevă o aplicare corectă a legii în litera și spiritul ei.

Pentru toate considerentele de fapt și drept expuse, Înalta Curte, va admite apelul formulat, va desființa sentința apelată, va reține cauza spre rejudecare și în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., va dispune achitarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., întrucât fapta nu există.

Sursa informației: www.scj.ro.