Unele reflecții cu privire la infracțiunea de spălarea banilor și criminalitatea organizată

12 feb. 2024
Vizualizari: 187
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

I. Considerații generale

În prezent, fenomenul de spălare a banilor a devenit o realitate de neignorat, cu evoluție semnificativă și o proiecție de dezvoltare îngrijorătoare în cel mai înalt grad pentru instituțiile de aplicare a legii.

Viața, integritatea fizică, libertatea, patrimoniul, liniștea și încrederea în propria siguranță personală și a familiei fiecărui cetățean, precum și pacea socială sunt în pericol cât timp fenomenul de criminalitate organizată și spălarea banilor persistă și se multiplică, viața economică și socială a comunităților este perturbată, individul și societatea în ansamblu sunt ținte permanente ale acestui flagel. De aceea, acest fapt trebuie confruntat frontal, sever și cu toate mijloacele, până la diminuarea și anihilarea ca fenomen infracțional.

Consider că este important abordarea acestei teme în contextual juridic actual determinat de amploarea pe care fenomenul o înregistrează în zilele noastre, deoarece combaterea acestuia, nu mai constituie apanajul exclusiv al fiecărui stat în parte, ci reprezintă o problemă comună a statelor lumii, bazată pe valori universale.

Dintre toate activitățile de criminalitate organizată, cea mai cunoscută operațiune indispensabilă oricăror activități de reinserție a fondurilor financiare ilicite obținute de organizațiile de criminalitate organizată este activitatea de spălare a banilor.

Funcția sa principală constă în orientarea banilor din ecomonia ilegală bazându-se pe capacitatea și performața sistemului financiar de a transfera capital și active în cantități mari și în scurt timp.

Spălarea banilor reprezintă etapa finală în cadrul ciclului infracțional al grupurilor de criminalitate organizată, dar totodată, și punctul de plecare pentru un nou ciclu infracțional. Prin această activitate ilegală, membri grupurilor umăresc: a) sustragerea de la plata impozitelor și taxelor datorate statelor; b) legalizarea unor venituri care provin din surse ilegale; c) reluarea activității infracționale la niveluri superioare, prin investirea sumelor în cumpărarea altor cantități de droguri, arme, mijloace de transport, construirea de depozite și alte asemenea activități.

II. Etapele procesului de spălare a banilor

Spălarea banilor este o activitate complexă, care prin natura actelor ce trebuie să fie executate, conferă o aparență de legalitate unor funduri financiare obținute ilegal de către personae care au o apartenență la grupuri de criminalitate organizată și care doresc să beneficieze ulterior de veniturile respective.

În literature de specialitate s-a demonstrat că procedeele folosite în vederea spălării banilor și a punerii în circulație a valorii așa-zis curate, parcurg trei etape[1]:

1. Plasarea valorilor – presupune deplasarea fizică a fondurilor financiare ilicite. Necesitatea utilizării acestei etape este dată de faptul că deținerea de bani în numerar, ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni, ca de exemplu traficul de droguri sau contrabanda, poate avea un grad de risc pentru grupurile de criminalitate organizată, deoarece există posibilitatea că organele de aplicare a legii să-i supravegheze, pentru că s-au sesizat ca urmare a săvârșirii infracțiunii principale;

2. Stratificarea – este metoda propriu-zisă de spălare a banilor, ce presupune ascunderea originii ilicite a resursele financiare, realizându-se prin separarea veniturilor ilicite de sursa lor, prin crearea unor complexe tranzacții financiare, concepute spre a ascunde orice control asupra bunurilor illegal dobândite;

3. Integrarea: prin această operațiune”spălătorii de bani„ caută să dea aparență de ligitimitate asupra resurselor financiare dobândite în mod illegal.

Mereu trebuie avut în vedere faptul că infracțiunea de spălare a banilor este alcătuită dintr-un complex de activități, metode și tehnici, prin care produsele provenite din această faptă de natură penală sunt supuse unui proces de modificare pentru a dobândi o aparență de legalitate și pentru a putea fi mai ușor introduse în circulație spre a se pierde urma infracțiunii.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

III. Spălarea banilor în legislația României

În România, primele norme în materia prevenirii și combaterii spălării banilor au fost adoptate prin Legea nr. 21/1999[2], ulterior însă a fost adoptată Legea nr. 656 din 7 decembrie 2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului[3].

Fapta ilegală de spălarea banilor este prevăzută la art. 29 din Legea nr. 656/2002, conform căruia: „(1) Constituie infracțiunea de spălare a banilor și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani:

a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;

b) ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni;

c) dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni”.

Obiectul juridic: infracțiunea de spălare a banilor este o formă specială a infracțiunii de tăinuire, prin urmare, are un obiect juridic complex: în principal, obiectul juridic constă în relațiile sociale referitoare la protecția patrimoniului, iar în subsidiar în relațiile sociale referitoare la desfășurarea activității de justiție[4].

1. Obiectul material: constă în bunul asupra căruia se îndreaptă infracțiunea incriminată, sumele de bani și bunurile ce provin din tranzacții ilicite sau suspecte și care sunt introduse în mod ilegal în circuitul bancar.

Subiectul activ: poate fi orice persoană care răspunde penal, iar numai în modalitatea prevăzută de art. 23 din Legea nr. 656/2002, subiectul activ este întotdeauna altul decât subiectul activ al infracțiunii din care provin al infracțiunii ori bunurilor respective. Participația penală poate fi săvârșită sub orice formă, fiind totuși exclusă complicitatea materială care constituie un act de coautorat.

Subiectul pasiv: cel principal este statul român ale cărui interese sunt puse în pericol prin faptele incriminate. Subiectul pasiv secundar variază în funcție de natura infracțiunii.

2. Latura obiectivă

Elementul material se poate realiza sub forma a șapte modalități alternative:

1) Schimbarea de bunuri, cunoscând că privin din săvârșirea de infracțiuni;

2) Transferul de bunuri, cunoscând că privin din săvârșirea de infracțiuni;

3) Ascunderea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora;

4) Disimularea adevăratei naturii a provenienței;

5) Dobândirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni;

6) Deținerea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni;

7) Folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni.

Comiterea oricărei dintre aceste modalități alternative presupune, însă, existența unei situații premise: preexistența săvârșirii altei infracțiuni din care să provină bunul care constituie obbiectul spălării banilor[5].

Urmarea imediată constă în crearea unei stări periculoase pentru interesele patrimoniale ale statului sau ale persoanelor fizice sau juridice, stare determinată de ascunderea provenienței produselor dobândite ilicit și crearea aparenței de legalitate a bunurilor provenite din săvârșirea de infracțiuni.

Raportul de cauzalitate este prezumat, nefiind necesar a fi dovedit. Latura subiectivă constă în vinovăția sub forma intenției directe, întrucât subiectul activ înfăptuiește acțiunile concrete cunoscând că bunurile provin din săvârșirea unei infracțiuni. Forme: Tentativa este posibilă sub forma imperfectă, a întreruperii executării elementului material. Consumarea are loc în momentul în care s-a executat oricare dintre modalitățile alternative.

Sancțiune: constă în închisoare de la 3 la 12 ani. Legea specială menține active obligativitatea că hotărârile judecătorești definitive privind această infracțiune să se comunice din Oficiu[6].

IV. Măsuri de prevenire și combatere a spălării banilor

Spălarea banilor are o influență clară asupra dezvoltării criminalității organizate, în general, și a traficului de stupefiante în particular. Astfel primul instrument international care s-a ocupat de combaterea spălării banilor a fost Convenția Națiunilor Unite împotriva traficului ilicit cu stupefiante și cu substanțe psihotrope, adoptată în 1988 la Viena. Lupta împotriva spălării banilor are la bază două obiective: combaterea criminalității organizate și conservarea integrității piețelor financiare, a economiei de piață.

În scopul combaterii acestei infracțiuni este necesar să se ia niște măsuri în ceea ce privește instituțiile de credit și cele financiare, astfel de măsuri se referă la:

– identificarea clienților, printr-un act doveditor, atunci când se stabilesc relații de afaceri, în special atunci când se deschide un cont bancar;

– păstrarea, în scopul de a servi drept element probatoriu în cadrul oircărei anchete referitoare la spălarea banilor a unor categorii de documente, precum cu privire la identificare, cu privire la tranzacții;

– să se informeze, din proprie inițiativă, autoritățile naționale asupra oricărui fapt ce ar putea fi indiciu pentru o spălare a banilor;

– adoptarea unor măsuri împotriva spălării banilor prin intermediul internetului;

– adoptarea unor măsuri cu scopul evitării plăților excesive în numerar.

Toate aceste măsuri de prevenire și combatere sunt necesare pentru combaterea criminalității organizate, însă nu cea transnațională, care urmărește scopuri lucrative, iar pentru a combate eficient acest tip de criminalitate eforturile trebuie concentrate pe dipistarea, sechestrarea și confiscarea produselor având legătură cu infracțiunea.

Necesitatea de a avea reglementată o unitate financiară de analiză relaționată deziteratului de prevenire și combatere a fenomenului de spălarea banilor a condus la inființarea Grupului Egmont (FIU) de unități de informații financiare, inființată în anul 1995, fiind o organizație internațională care facilitează cooperarea și schimbul de informații între unitățile naționale de informații financiare pentru a investiga și a preveni spălarea de bani și finanțarea terorismului[7].

V. Tipologii de spălare a banilor constate în practica judiciară

1. Spălarea banilor proveniți din contrafacerea și comercializarea băuturilor alcoolice[8]:

În acest caz, administratorii unei societăți comerciale care ca obiect de activitate construcția de obiective civile și industriale, pentru a obține suma de bani necesară mituirii unui funcționar AVAS în scopul achiziționării, la un preț mic, a pachetului majoritar de acțiuni al unei societăți cu capital integral de stat, care are în patrimoniu mai multe active formate din clădiri și terenuri cu o valoare de piață foarte mare, au inițiat și derulat o schema de spălare a banilor bazată pe obținerea unui credit pe societate care a fost retras ulterior din contul societăți, prin intermediul unui grup infracțional organizat.

Astfel, după obținerea creditului, administratorii societății au solicitat sprijinul membrilor acestui grup care dețineau și controlau mai multe firme fantomă ce aveau deschide conturi la mai multe unități bancare. Prin înregistrarea în evidențele contabile a unor facturi emise în numele societăților fantomă și care atestau, în mod nereal, achiziționarea unor materiale de construcții, reprezentanții societății au transferat succesiv în conturile acestor firme, întreaga sumă de bani rezultată din obținerea creditului.

Din conturile firmelor fantomă, sumele respective erau retrase în numerar de către membrii grupului infracțional organizat și predate, în schimbul unui commission, reprezentanților firmei de construcții. Sumele obținute în acest mod au fost date drept mită unui funcționar AVAS care a facilitat achiziționarea pachetului majoritar de acțiuni al companiei de stat, la un preț modic.

2. Venituri sustrase de la impozitare sub acoperirea vânzărilor, cumpărărilor și încheierilor de immobile mascate de contracte fals urmate de spălarea banilor obținuți prin transferarea lor în paradisuri fiscale[9]:

Doi cetățeni străini asociați la patru societăți comerciale din România au vândut un imobil al firmei lor X altei firme Y care, de asemenea, le aparține cu suma de 1,7 miliarde de lei. Câteva luni mai târziu, imobilul au fost vândute de firma cumpărătoare Y unei firme off-shore dintr-o țară paradis fiscal, cu suma de 3.223.150.000 lei. La scurt timp, firma off-shore a închiriat imobilul firmei românești Z, ai cărei patroni sunt cei doi cetățeni străini, patronii firmelor X și Y, pe o perioadă de 5 ani, cu o chirie anulă de 300,000 USD, reprezentând echivalentul a peste 7 miliarde de lei.

De remarcat că numai chiria încasată pe un an de zile de firma off-shore este de peste 2 ori mai mare decât prețul vânzării-cumpărării imobilului. În baza contractului de închiriere, numai în primele 4 luni de la data închirierii, firma Z a transferat în țara de origine a firmei off-shore, prin intermediul sucursalei unei bănci străine din România, suma totală de 81,250 USD, declarând în fața funcționarilor băncii că operațiunea nu se supune O.G. nr. 89/1998 privind supunerea veniturilor realizate în România de către nerezidenți.

În același scop, reprezentanții firmei Z nu au declarat organelor financiar-fiscale competente, transferal extern al valutei și nu au depus copia contractului de închiriere încheiat cu firma off-shore. Nedeclararea adevăratului titlu a transferului valutar în străinătate s-a efectuat de către reprezentanții firmei chiriașe în scopul sustragerii de la plata impozitului pe veniturile realizate în România de către nerezidenții în suma de 201,102,000 lei.

VI. Concluzii

Analiza instrumentelor juridice internaționale, dar și a celor adoptate la nivel european relevă faptul că fenomenul splălării banilor nu poate fi definit și lipsa unei definiții acreditate juridic poate fi eventual explicată prin dinamica fenomenului în ansamblu, dar și a formelor sale de manifestare.

După parcurgerea literaturii de specialitate în domeniul de referință pot afirma că problematica acestui fenome la nivel national și international demonstrează, de asemenea, că pentru a stăvili valul de amenințări la adresa statului de drept, a ordinii și siguranței publice, produse de criminalitatea organizată și splălarea banilor, precum și de criminalitatea transnațională, toate asociate cu birocrația și o puternică corupție endemică, este necesară o nouă abordare, mult mai complexă și flexibilă, în sistem integrat, cu participarea tuturor factorilor responsabili naționali și international.


[1] Cășuneanu F. D., Criminalitatea organizată în legislațiile penale europene, Ed. Universul Juridic, București, 2013.

[2] Legea nr. 21 din 1999 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 18 din 21 ianuarie 1999.

[3] Legea 656 din 7 decembrie 2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 702 din 2012.

[4] K. Gruiu, Spălarea banilor, în revista Dreptul nr. 3/2006, pp. 177-181.

[5] Cășuneanu F. D., Criminalitatea organizată în legislațiile penale europene, Ed. Universul Juridic, București, 2013.

[6] C. Olaru, Particularitățile criminalității organizate în România, ed. a 2-a, Ed. Hamangiu, București, 2015.

[7] Voicu C.(Coord.), Bucur D., Bica A., Pontea M., Securitatea financiară a Uniunii Europene în viziunea tratatului de la Lisabona: curs universitar pentru masterat, vol. 2, Ed. Pro Universitaria, București, 2010.

[8] C. Voicu (Coord.), ș.a., op.cit., p. 64.

[9] C. Voicu (Coord.), ș.a., op.cit., p. 67.

 

Unele reflecții cu privire la infracțiunea de spălarea banilor și criminalitatea organizată was last modified: februarie 9th, 2024 by Nicoleta Nucă

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice