Suplinirea acordului proprietarului imobilului vecin pentru autorizare punct de lucru. Expertiza sonometrică. Depășirea nivelului de zgomot permis. Efectuarea lucrărilor de antifonare în regie proprie

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Cuvinte cheie/Etichete:

– autorizație funcționare punct lucru;

– expertiză sonometrică;

– raport de încercare nivel zgomot;

– suplinire acord;

– obligația de a face;

Norme relevante: O.G. nr. 99/2000; art. 555 C. civ.;

Prin cererea de chemare în judecată, având ca obiect „obligația de a a face”, reclamanta societatea X, în contradictoriu cu pârâții – Unitatea Administrativ Teritorială Vaslui – prin primar și Y (n.n. persoană fizică, proprietar al unui imobil situat deasupra imobilului reclamantei), a solicitat suplinirea acordului pârâtului Y în vederea vizării autorizației de funcționare pentru anul 2019 pentru activitatea desfășurată de către reclamantă la punctul de lucru și obligarea celei de-a doua pârâtă la vizarea autorizației de funcționare.

Tribunalul Vaslui, s. civ., decizia nr. 289A din 14 martie 2022 (speță trimisă, în rezumat)

I. Obiectul cererii

Prin cererea de chemare în judecată, având ca obiect „obligația de a a face”, reclamanta societatea X, în contradictoriu cu pârâții – Unitatea Administrativ Teritorială Vaslui – prin primar și Y (n.n. persoană fizică, proprietar al unui imobil situat deasupra imobilului reclamantei), a solicitat suplinirea acordului pârâtului Y în vederea vizării autorizației de funcționare pentru anul 2019 pentru activitatea desfășurată de către reclamantă la punctul de lucru și obligarea celei de-a doua pârâtă la vizarea autorizației de funcționare.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că își desfășoară activitatea de recreere pentru public la punctul de lucru …, situat la parter, unde, în mod obișnuit nu se înregistrează zgomot, fapt atestat de către Direcția de Sănătate Publică prin raportul de încercare nivel de zgomot din data de 13.02.2019 în care s-a arătat că „valorile parametrilor determinate la locurile stabilite de către beneficiar se încadrează în limitele admisibile pentru nivelul de presiune acustică continuu echivalent.”

Pârâtul Y a formulat mai multe sesizări împotriva reclamantei prin care a invocat disconfortul cauzat de nivelul de zgomot produs în punctul de lucru, motiv pentru care Primăria a refuzat să vizeze autorizația de funcționare până la prezentarea acordului Asociației de proprietari și acordul pârâtului Y, precum și până la efectuarea lucrărilor de antifonare.

Mai arată reclamanta că a efectuat lucrări de antifonare printr-o firmă specializată, dar pârâtul Y refuză în continuare să-și dea acordul.

II. Soluția primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 466/28.02.2020, Judecătoria Vaslui a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut faptul că reclamanta deține punctul de lucru …, pentru care deține autorizația de funcționare din anul 2018, cu programul de funcționare 08:00 – 22:00 și programul de aprovizionare 08:00 – 12:00. Potrivit mențiunilor din autorizație, se impune vizarea anuală a acesteia, data limită pentru vizare fiind 31 martie a anului pentru care se solicită viza. Punctul de lucru este situat la parter, iar pârâtul Y locuiește la etajul 1, împreună cu soția sa.

Prin adresa emisă de Primăria Vaslui, i s-a pus în vedere reclamantei faptul că a fost formulată o sesizare cu privire la modalitatea de funcționare a barului, că are obligația de a efectua lucrări de izolare/antifonare a spațiului și că, în urma constatărilor la fața locului, s-a dispus că, pentru vizarea autorizației de funcționare pentru anul 2019, este necesar acordul Asociației de proprietari și a proprietarului direct afectat.

Instanța de fond reține că, deși reclamanta susține că a făcut lucrări de antifonare a spațiului, nu a depus la dosar nicio dovadă, ci doar un document intitulat „fișă tehnică“ a unui produs denumit … (pentru fabricarea spumei poliuretanice semi-rigide cu celule deschise cu producție de densitate redusă în procesul de pulverizare), recomandat pentru izolarea termică și fonică.

De asemenea, reclamanta susține a efectuat măsurători ale nivelului de zgomot, fiind depus la dosar un raport de încercare nivel de zgomot efectuat de Direcția de Sănătate Publică. Din raportul menționat, reiese că măsurătorile au fost efectuate la data de 13.02.2019, între orele 09:40-10:20, în mijlocul sălii, timp în care a fost folosit un singur aparat de joc (din cele 5 existente), au fost preparate două cafele la aparatul de cafea, televizorul era setat cu sonorul la nivelul 35 și vitrinele frigorifice funcționau normal. Concluziile testării au fost în sensul că valorile parametrilor determinați la locurile stabilite de către beneficiar se încadrează în limitele admisibile pentru nivelul de presiune acustică continuu echivalent (Laeq).

Din înscrisurile depuse de pârâtul Y reiese că soția acestuia era însărcinată la data de …, fiind în concediu de risc maternal.

Din susținerile pârâtului Y, mai reiese că activitatea barului se prelungește și după ora 22.00, până dimineața la orele 04:00-05:00, fiind produs mult zgomot în incinta localului, ceea ce-i periclitează programul de odihnă.

Din înscrisurile depuse de pârât la dosar reiese că modalitatea de desfășurarea a activității barului parter a format obiectul unor sesizări. Din adresa emisă de Poliția Locală reiese că la data de 30.11.2019, ora 00:30, în urma sesizării pârâtului, s-a constatat că reclamanta desfășura activitate în afara orelor de program, fiind sancționată contravențional pentru nerespectarea prevederilor Legii nr. 61/1991. Totodată, pârâtul a formulat mai multe sesizări prin numărul unic de urgență 112, fiind sancționate mai multe persoane ce se aflau în bar după ora 22:00.

Coroborând ansamblul probator administrat în cauză, instanța a reținut că susținerile pârâtului se confirmă, reclamanta desfășurând activitate după ora 22:00, ora până la care este autorizată să funcționeze, precum și că activitatea acesteia afectează programul de odihnă al pârâtului.

În ceea ce privește raportul de monitorizare a zgomotului menționat anterior, instanța a apreciat că concluziile acestuia sunt nerelevante, având în vedere că măsurarea zgomotului s-a făcut la orele dimineții, respectiv în intervalul 09:40-10:20 când, ca regulă, activitatea unei asemenea locații este redusă la minim, fiind în funcțiune un număr redus de aparate, doar un aparat de joc din cele 5 existente în locație și funcționale, astfel că valorile măsurate nu sunt relevante.

Instanța a mai reținut că reclamanta și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe prevederile art. 551 și art. 555 Cod civil, care reglementează dreptul de proprietate privată, precum și pe prevederile art. 6 din Norma metodologică de aplicare a OG nr. 99/2000.

Potrivit art. 6 alin. 2 din Norma metodologică de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață din 20.03.2003: „Exercitarea activității de comercializare în zone publice este supusă acordului autorităților administrațiilor publice locale (…)”.

Conform art. 13 din Anexa 1 la HCL nr. 125/2017 Regulament privind autorizarea și desfășurarea activităților comerciale, de alimentație publică și servicii pe raza municipiului … reiese că, pentru activitățile desfășurate la parterul/mezaninul/demisolul clădirilor individuale sau colective prevăzute inițial cu spații comerciale/servicii din proiect este necesar „acordul vecinilor limitrofi direct afectați (cu ziduri și planșee comune) sau vecini de hotar, în cazul schimbării destinației spațiului comercial în spațiu de producție, unităților nou înființate care pot produce poluare fonică, chimică sau de altă natură, după caz“. Lipsa acordului unuia dintre vecini poate fi suplinită prin hotărâre judecătorească.

Analizând dispozițiile legale invocate de reclamantă, instanța a constatat că dreptul de proprietate privată invocat de către reclamantă este un drept care conferă titularului prerogativele de folosință, culegere a fructelor și dispoziție, însă este un drept care trebuie exercitat de către titular cu respectarea limitelor legale, convenționale și juridice, cu respectarea drepturilor de proprietate ale proprietarilor vecini.

Instanța a constatat că, în circumstanțele cauzei (nu s-a făcut dovada realizării lucrărilor de antifonare, reclamanta nu respectă programul de funcționare până la ora 22:00, măsurătorile de zgomot nu sunt relevante prin raportare la ora la care au fost făcute și aparatele producătoare de zgomot utilizate la măsurare, sarcina soției pârâtului și nașterea ulterioară), refuzul pârâtului de exprimare a consimțământului pentru prelungirea autorizației de funcționare a reclamantei nu poate fi apreciat ca fiind unul neîntemeiat și abuziv.

III. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinței a formulat apel reclamanta. Prin cererea de apel, reclamanta a arătat că pârâta UAT Vaslui, prin primar, refuză, în mod nelegal, vizarea autorizației, solicitând acordul proprietarului – pârâtul Y. Apreciază că sentința instanței de fond este nelegală deoarece, potrivit art. 13 din Regulamentul Anexă la HCL125/2017, nu este necesar acordul proprietarilor vecini pentru unitățile ce au program până la ora 22:00.

În mod nelegal și netemeinic a reținut prima instanță că nu s-a făcut dovada lucrărilor de antifonare la punctul de lucru, și consideră că, în baza rolului activ, se impunea ca instanța să solicite înscrisuri suplimentare dacă cele de la dosarul cauzei nu formau convingerea cu privire la existența sau inexistența lucrării. Reclamanta critică pasivitatea instanței și atașează cererii de apel documente doveditoare pentru lucrările de antifonare si solicită să se constate îndeplinită obligația impusă de pârâta U.A.T.

Reclamanta mai arată, prin cererea de apel, că prima instanță și-a depășit atribuțiile și a avut o atitudine părtinitoare, bazându-se pe presupuneri, fără a solicita detalii suplimentare, trăgând concluzia nedovedită cum că măsurătorile efectuate de reclamantă nu sunt relevante pentru că nu au fost efectuate la orele de vârf, fără a arăta care sunt criteriile sau dovezile referitoare la asemenea susțineri, presupunerile nefiind suficiente pentru pronunțarea unei hotărâri. Precizează că nu este posibil ca din cinci aparate să funcționeze doar unul singur, întrucât cele 5 aparate sunt legate între ele și conectate. De asemenea, nu există dovezi că, în mod obișnuit, între orele 09:40 -10:20 nu există clienți în bar sau că zgomotul nu ar fi comparabil cu cel din tot cursul zilei.

De asemenea, prima instanța dovedește atitudinea părtinitoare prin aceea că, deși se constată că doar o singură dată în cursul anului 2019 societatea a funcționat și după ora 22, face mențiunea că „susținerile pârâtului se confirmă, reclamanta desfășurând activitate după ora 22”, ceea ce contrazice tocmai actul emis de Poliția Locală conform căruia societatea a fost monitorizată în tot cursul anului 2019, și în plus, la fiecare sesizare a pârâtului, constatându-se că „în restul perioadelor de monitorizare, aspectele sesizate nu s-au confirmat cu ocazia verificărilor efectuate la fata locului”.

IV. Soluția instanței de apel

Tribunalul Vaslui a respins cererea de apel ca neîntemeiată. Totodată a respins ca inadmisibile motivele de apel constând în lipsa obligației de a viza anual autorizația, cât timp, prin cererea introductivă, reclamanta a solicitat tocmai suplinirea acordului pârâtului Y în vederea vizării autorizației, precum și să se constate îndeplinită obligația aceasta în raport cu cea de-a doua pârâtă.

Limitele efectului devolutiv sunt determinate de ceea ce s-a supus judecății în primă instanță, prevăzute de dispozițiile art. 478 alin. 3 Cod procedură civilă, iar în apel nu se poate schimba obiectul cererii. În contextul în care prima instanța nu a fost învestită cu verificarea legalității măsurilor impuse apelantei-reclamante de Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului V., este inadmisibil a invoca aceste aspecte pentru prima dată în calea de atac.

În apel s-a administrat proba cu raportul de expertiză în specialitatea sonometrie, prin care s-a concluzionat că apelanta nu are un proiect per se pentru antifonarea spațiului, întrucât doar a efectuat lucrări de antifonare, în regie proprie, cu placa de rigips cartor și spumă poliuretanică dedicată de antifonare. Prin raportul de expertiză s-a mai concluzionat că, atunci când se purtau conversații în încăpere, la o distanță de 1 m de microfon suprapuse peste sunetul de la TV din incinta deținută de apelantă, la valoarea maximă (gradația 100), nivelul maxim este de 53,2 dB, deci în limite normale, fără a fi depășit pragul de 80 dB. Valoarea maximă înregistrată, în condiții de funcționare aparate de joc și volum maxim de 100 de unități la televizor este de 79,8 dB. În concluzie, dacă în punctul de lucru nu se depășește pragul legal de sunet, cu atât mai puțin, în apartamentul proprietatea pârâtului Y, valorile sunetului nu au cum să depășească această valoare. În concluzie, valorile nivelului acustic înregistrate nu depășeșc limitele impuse de stasuri, respectiv, valori admise.

Prin suplimentul la raportul de expertiză, ca urmare a amplasării instrumentului de măsurare SVAN 979 precum și a sistemului audio …, prin reținerea valorilor de sunet pe praguri de volum din 10 în 10 la TV-ul din dotare și cu funcționarea aparatelor, în secvențele video și audio înregistrate pe pragurile de volum mai ridicate ale televizorului, s-au concluzionat următoarele: când poziția ușii este deschisă, atunci valoarea maximă a presiunii acustice este de 89,4 dB, iar când poziția ușii este închisă atunci contravaloarea este de 79 dB, în secvența următoarea de determinare a valorii presiunii acustice pentru maximul volumetrului, cu ușa incintei în poziția deschis și închis, dar și cu aparatale în funcțiune s-a înregistrat valoarea de 85,5 dB.

Referitor la refuzul intimatului Y, în mod judicios a apreciat prima instanța că acesta nu poate fi apreciat ca fiind unul abuziv. Contrar susținerilor apelantei, considerentele reținute de prima instanță sunt rezultatul aprecierii corecte a probatoriului administrat și nu urmarea propriilor presupuneri ale instanței.

În primul rând, Tribunalul reține și că, raportat la mențiunile din raportul de expertiză și la cele din suplimentul la raportul de expertiză, în situația în care zgomotul produs prezintă nivel mai ridicat, valorile nivelului acustic depășesc limita admisă de 80 dB.

Probele administrate dovedesc că nivelul de zgomot produs de barul deținut de apelanta-reclamantă nu se încadrează în cel avut în vedere de expert la întocmirea raportului de expertiză, ci este mai ridicat, fiind concludente măsurătorile efectuate cu ocazia întocmirii suplimentului la raportul de expertiză. Totodată, întreg materialul probator administrat confirmă susținerile intimatului în sensul că activitatea desfășurată în barul deținut de apelantă afectează viața de familie a intimatului prin zgomotul produs ce depășește valoarea maximă admisă.

Susținerile apelantei în sensul că, în mod greșit a apreciat prima instanță că nu s-a efectuat antifonarea spațiului sunt vădit nefondate, fiind contrazise de concluziile raportului de expertiză din care rezultă că apelanta nu are un proiect pentru antifonarea spațiului, ci doar că a efectuat lucrări de antifonare, în regie proprie, iar astfel de lucrări, în lipsa unui proiect întocmit de un specialist în domeniu nu dovedesc antifonarea spațului în care apelanta își desfășoară activitatea.

Raporturile de bună-vecinătate impun, pentru proprietari, îndatorirea de a-și exercita drepturile în așa fel încât să nu stânjenească exercițiul drepturilor celorlalți proprietari, abținerea de la a face ceva care ar putea produce o pagubă vecinilor săi. În condițiile în care, în cauză. există dovada certă că viața de familie a intimatului-pârât este direct afectată de desfășurarea activității societății apelante cu nerespectarea orarului de funcționare, existând în acest sens adresa … din care reiese că pârâtul a formulat mai multe sesizări prin numărul unic de urgență 112, fiind sancționate mai multe persoane în cadrul barului după ora 22:00 la datele … și adresa emisă de Poliția Locală din care reiese că la data de … ora 00.30, în urma sesizării telefonice a intimatului, apelanta a fost sancționată contravențional întrucât desfășura activitate în afara orelor de program, nu se poate reține susținerea apelantei în sensul că este nejustificat și abuziv refuzul intimatului de a-și da consimțământul.

Astfel, disconfortul invocat în nenumăratele sesizări adresate Primăriei și Poliției Municipiului, este confirmat atât de sancțiunea contravențională aplicată apelantei în baza Legii nr. 61/1991 cât și de cele aplicate persoanelor identificate în incinta barului ulterior orei 22:00.

Contrar criticilor apelantei, prima instanță a dat valoarea probatorie corectă raportului de încercare nivel de zgomot efectuat de Direcția de Sănătate Publică. Într-adevăr, față de obiectele avute în vedere și de momentul determinării valorilor, în mod judicios s-a apreciat că acestea nu sunt relevante, așa cum nici concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză nu dovedesc respectarea limitelor admise de zgomot.

În consens cu prima instanță, Tribunalul apreciază că refuzul intimatului-pârât este justificat de starea de fapt determinată de activitatea efectivă a barului, ce se prelungește după ora 22:00 și care depășește nivelul acustic admis, neputând fi interpretat ca un refuz nejustificat.

Sursa: https://www.rejust.ro/juris/de5g399g7