Specificitatea publicităţii în dreptul familiei

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

I. Publicitatea căsătoriei

Căsătoria, ca instituție juridică, este în prezent reglementată în Titlul II din Cartea a II‑a Codului civil – Despre familie. Înainte de intrarea în vigoare a actualului Cod civil normele juridice privind căsătoria erau reglementate în Codul familiei.

Atât actuala reglementare, cât și Codul familiei cuprind norme privitoare la forma­litățile pentru încheierea căsătoriei, care sunt premergătoare, concomitente și ulterioare încheierii acesteia. De asemenea, legislația reglementează proceduri de publicitate pentru încetarea căsătoriei cu efecte între soți și față de terți.

A. FORMALITĂȚILE DE PUBLICITATE PREMERGĂTOARE ÎNCHEIERII CĂSĂ­TORIEI. Importanța social‑juridică a căsătoriei impune derularea unor formalități ale unor acte și fapte juridice care trebuie cunoscute de viitorii soți și de către terți. Astfel, în declarația de căsătorie viitorii soți trebuie să precizeze că și‑au comunicat reciproc starea de sănătate. Rațiunea legii este în sensul că, pe de o parte, aceasta interzice căsătoria unor persoane care suferă de anumite boli, iar, pe de altă parte, soții trebuie să cunoască reciproc starea sănătății celuilalt pentru a se evita în viitor posibilitatea invocării unor vicii de consimțământ, în special a dolului, care să conducă la anularea căsătoriei.

Necesitatea comunicării stării de sănătate este reglementată expres de art. 278 C. civ.

Conform art. 283 C. civ., în aceeași zi cu primirea declarației de căsătorie, ofițerul de stare civilă dispune publicarea acesteia, prin afișarea în extras, într‑un loc special ame­najat la sediul primăriei și pe pagina de internet a acesteia unde urmează să se încheie căsătoria și, după caz, la sediul primăriei unde celălalt soț își are domiciliul sau reședința. Extrasul din declarația de căsătorie cuprinde, în mod obligatoriu: data afișării, datele de stare civilă ale viitorilor soți și, după caz, încuviințarea părinților sau a tuto­relui, precum și înștiințarea că orice persoană poate face opoziție la căsătorie, în termen de 10 zile de la data afișării. Căsătoria se încheie după 10 zile de la afișarea declarației de căsătorie, termen în care se cuprind atât data afișării, cât și data încheierii căsătoriei. Primarul municipiului, al sectorului municipiului București, al orașului sau al comunei unde urmează a se încheia căsătoria poate să încuviințeze, pentru motive temeinice, încheierea căsătoriei înainte de împlinirea termenului prevăzut la alin. (3). În cazul în care căsătoria nu s‑a încheiat în termen de 30 de zile de la data afișării declarației de căsătorie sau dacă viitorii soți doresc să modifice declarația inițială, trebuie să se facă o nouă declarație de căsătorie și să se dispună publicarea acesteia (art. 284 C. civ.). Orice persoană poate face opoziție la căsătorie, dacă există un impediment legal sau dacă alte cerințe ale legii nu sunt îndeplinite. Opoziția la căsătorie se face numai în scris, cu ară­tarea dovezilor pe care se întemeiază (art. 285 C. civ.).

B. FORMALITĂȚILE CONCOMITENTE ÎNCHEIERII CĂSĂTORIEI. Legiuitorul se preocupă foarte atent de asigurarea publicității căsătoriei la momentul încheierii actului căsătoriei^[1]. Sub sancțiunea nulității absolute, Codul civil reglementează în art. 287 pro­cedura celebrării căsătoriei, care presupune prezența concomitentă la sediul primă­riei a viitorilor soți, pentru a‑și da consimțământul la căsătorie în mod public, în prezența a doi martori, în fața ofițerului de stare civilă. Conform art. 287 alin. (2) C. civ., în cazurile prevăzute de lege, ofițerul de stare civilă poate celebra căsătoria și în afara sediului serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor, cu respectarea celorlalte condiții.

Persoanele care aparțin minorităților naționale pot solicita celebrarea căsătoriei în limba lor maternă, cu condiția ca ofițerul de stare civilă sau cel care oficiază căsătoria să cunoască această limbă.

Prezența celor doi martori este suficientă pentru asigurarea publicității căsătoriei, iar rațiunea instituției martorilor la căsătorie este aceea de a atesta faptul că soții și‑au exprimat consimțământul potrivit art. 287 C. civ. În doctrină^[2] s‑a susținut că prin cei doi martori este asigurată publicitatea efectivă a căsătoriei.

Există și o publicitate virtuală, care se realizează prin dreptul oricărei persoane de a participa la oficierea încheierii căsătoriei.

Momentul încheierii căsătoriei este momentul în care, după ce ia consimțământul fiecărui viitor soț, ofițerul de stare civilă îi declară căsătoriți.

Așa cum rezultă din examinarea acestor prevederi legale, căsătoria este un act juridic solemn, însă solemnitatea ei nu se referă la întocmirea actului de căsătorie în registrul de stare civilă și nici la eliberarea certificatului de căsătorie. Solemnitatea actului de căsătorie se referă la: exprimarea consimțământului de către viitorii soți la momentul celebrării căsătoriei; exprimarea consimțământului în fața ofițerului de stare civilă; exprimarea consimțământului într‑un anumit loc, ca regulă, la sediul primăriei; exprimarea consimțământului în mod direct și personal; constatarea de către ofițerul de stare civilă a exprimării consimțământului și declararea de către el a viitorilor soți ca fiind căsătoriți. Se impune sublinierea că neîndeplinirea acestor formalități atrage nuli­tatea absolută, conform art. 287 alin. (1) și art. 293 C. civ., însă neîntocmirea înscrisului în registrul actelor de stare civilă sau a certificatului de căsătorie nu afectează valabi­litatea căsătoriei.

Întocmirea actului de căsătorie și a certificatului de căsătorie sunt doar mijloace de dovadă a căsătoriei, conform art. 292 C. civ. Acestea sunt principalele modalități de probă a căsătoriei, căsătoria însă putând fi dovedită, în situațiile prevăzute de lege, cu orice mijloc de probă.

Trebuie menționate și prevederile art. 102 C. civ. privitoare la actele întocmite de un ofițer de stare civilă necompetent. Potrivit textului legal, actele de stare civilă întoc­mite de o persoană care a exercitat în mod public atribuțiile de ofițer de stare civilă, cu respectarea tuturor prevederilor legale, sunt valabile, chiar dacă acea persoană nu avea această calitate, afară de cazul în care beneficiarii acestor acte au cunoscut, la momentul întocmirii lor, lipsa acestei calități.

Textul art. 102 C. civ. este o aplicație a principiului efectului constitutiv de drepturi subiective al aparenței în drept (error communis facit ius).

Precizăm însă că, în cazul în care celebrarea căsătoriei s‑a realizat fără asigurarea publicității căsătoriei, chiar dacă ofițerul de stare civilă este competent (ratione materiae, ratione loci, ratione personae), intervine tot sancțiunea nulității căsătoriei, căsă­toria fiind clandestină^[3][3].

C. FORMALITĂȚILE ULTERIOARE ÎNCHEIERII CĂSĂTORIEI. Conform art. 290 C. civ., după încheierea căsătoriei, ofițerul de stare civilă întocmește, de îndată, în registrul actelor de stare civilă, actul de căsătorie, care se semnează de către soți, de cei doi martori și de către ofițerul de stare civilă.

Conform art. 291 C. civ., ofițerul de stare civilă face mențiune pe actul de căsătorie despre regimul matrimonial ales. El are obligația ca, din oficiu și de îndată, să comunice la Registrul național notarial al regimurilor matrimoniale, precum și, după caz, notarului public care a autentificat convenția matrimonială o copie de pe actul de căsătorie.

Conform prevederilor Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă și ale Metodologiei cu privire la aplicarea unitară a dispozițiilor în materie de stare civilă, delegatul de stare civilă este obligat să comunice la autoritatea publică unde s‑a întocmit actul de naștere al fiecărui soț mențiune despre încheierea căsătoriei, numărul actului de căsătorie și data întocmirii căsătoriei.

II. Formalități de publicitate privitoare la regimul matrimonial

Regimul matrimonial poate fi definit ca fiind ansamblul drepturilor și obligațiilor juridice dintre soți și dintre soți și terți cu privire la bunurile soților.

Codul civil actual clasifică regimurile matrimoniale în regimul comunității legale, regimul comunității convenționale și regimul separației de bunuri. Cele trei regimuri juridice se bazează pe principii juridice diferite și, de aceea, legiuitorul, în considerarea atât a interesului privat, cât și a interesului public, a reglementat formalități de publi­citate diferite. Ca regulă, viitori soți pot alege ca regim matrimonial: comunitatea legală, separația de bunuri sau comunitatea convențională. Indiferent de regimul matrimonial ales, nu se poate deroga de la prevederile legale ce constituie principii aplicabile tuturor regimurilor matrimoniale decât dacă legea admite în mod expres acest lucru.

Între soți, regimul matrimonial produce efecte numai din ziua încheierii căsătoriei [art. 313 alin. (1) C. civ.].

Față de terți, regimul matrimonial este opozabil de la data îndeplinirii formalităților de publicitate prevăzute de lege, afară de cazul în care aceștia l‑au cunoscut pe altă cale [art. 313 alin. (2) C. civ.]. Textul alin. (2) este în consonanță cu prevederile art. 20 C. civ., din materia publicității drepturilor, actelor și faptelor juridice.

Neîndeplinirea formalităților de publicitate face ca soții să fie considerați, în raport cu terții de bună‑credință, ca fiind căsătoriți sub regimul comunității legale.

A. ALEGEREA REGIMULUI MATRIMONIAL. În conformitate cu prevederile art. 329 C. civ., alegerea unui alt regim matrimonial decât cel al comunității legale se face prin încheierea unei convenții matrimoniale.

Sub sancțiunea nulității absolute, convenția matrimonială se încheie prin înscris autentificat de notarul public, cu consimțământul tuturor părților, exprimat personal sau prin mandatar cu procură autentică, specială și având conținut predeterminat. Convenția matrimonială încheiată înainte de căsătorie produce efecte numai de la data încheierii căsătoriei. Convenția încheiată în timpul căsătoriei produce efecte de la data prevăzută de părți sau, în lipsă, de la data încheierii ei.

Conform prevederilor art. 334 C. civ., pentru a fi opozabile terților, convențiile matri­moniale se înscriu în Registrul național notarial al regimurilor matrimoniale, organizat potrivit legii. Înscrierea în Registrul național notarial al regimurilor matri­moniale se face în urma expedierii de către notarul public a convenției matrimoniale autentificate. Notarul public expediază din oficiu un exemplar al convenției matri­moniale și la celelalte registre de publicitate – cartea funciară și registrul comerțului, precum și alte registre de publicitate prevăzute de lege.

Neîndeplinirea formalităților de publicitate speciale nu poate fi acoperită prin înscrierea făcută în Registrul național notarial al regimurilor matrimoniale^[4].

Potrivit art. 334 alin. (5) C. civ., în vederea asigurării opozabilității publicității în această materie, orice persoană, fără a fi ținută să justifice vreun interes, poate cerceta Registrul național notarial al regimurilor matrimoniale și poate solicita, în condițiile legii, eliberarea de extrase certificate.

Legea reglementează și o situație specială în materia simulației. Astfel, art. 331 C. civ. prevede că actul secret, prin care se alege un alt regim matrimonial sau se modifică regimul matrimonial pentru care sunt îndeplinite formalitățile de publicitate prevăzute de lege, produce efecte numai între soți și nu poate fi opus terților de bună‑credință.

Convenția matrimonială nu poate fi opusă terților cu privire la actele încheiate de aceștia cu unul dintre soți, decât dacă au fost îndeplinite formalitățile de publicitate prevă­zute de art. 334 C. civ. sau dacă terții au cunoscut‑o pe altă cale.

De asemenea, convenția matrimonială nu poate fi opusă terților cu privire la actele încheiate de aceștia cu oricare dintre soți înainte de încheierea căsătoriei.

În legătură cu bunurile soților, este de subliniat și prevederea din art. 344 C. civ., potrivit căreia oricare dintre soți poate cere să facă mențiune în cartea funciară ori, după caz, în alte registre de publicitate prevăzute de lege despre apartenența unui bun la comunitate.

B. REGIMUL SEPARAȚIEI DE BUNURI. În regimul separației de bunuri, fiecare dintre soți este proprietar exclusiv în privința bunurilor dobândite înainte de încheierea căsătoriei, precum și a celor pe care le dobândește în nume propriu după această dată.

Conform art. 361 C. civ., la adoptarea acestui regim, notarul public întocmește un inventar al bunurilor mobile proprii, indiferent de modul lor de dobândire. Se poate întocmi un inventar și pentru bunurile mobile dobândite în timpul separației de bunuri.

În toate cazurile, pentru opozabilitate față de terți, inventarul se anexează la con­venția matrimonială, supunându‑se acelorași formalități de publicitate ca și convenția matrimonială.

În lipsa inventarului se prezumă, până la proba contrară, că dreptul de proprietate exclusivă aparține soțului posesor.

În cazul în care bunul a fost dobândit printr‑un act supus, potrivit legii, unei condiții de formă pentru validitate ori unei cerințe de publicitate, dreptul de proprietate exclu­sivă nu se poate dovedi decât prin înscrisul care îndeplinește formele cerute de lege.

C. MODIFICAREA CONVENȚIONALĂ A REGIMULUI MATRIMONIAL. Regimul matrimonial ales poate fi modificat pe cale convențională după cel puțin un an de la încheierea căsătoriei. Soții pot, ori de câte ori doresc, să înlocuiască regimul matrimonial existent cu un alt regim matrimonial ori să îl modifice, cu respectarea condițiilor prevă­zute de lege pentru încheierea convențiilor matrimoniale. Sunt aplicabile, în toate cazu­rile, prevederile legale privind obligațiile ofițerului de stare civilă, publicitatea con­venției matrimoniale, inopozabilitatea convenției matrimoniale și inventarul bunurilor mobile.

Creditorii prejudiciați prin schimbarea sau lichidarea regimului matrimonial pot formula acțiunea revocatorie în termen de un an de la data la care au fost îndeplinite formalitățile de publicitate sau, după caz, de când au luat cunoștință de aceste împre­jurări pe altă cale.

Creditorii prejudiciați pot invoca oricând, pe cale de excepție, inopozabilitatea modi­ficării sau lichidării regimului matrimonial făcute în frauda intereselor lor.

D. MODIFICAREA JUDICIARĂ A REGIMULUI MATRIMONIAL. Intervine, în condi­țiile art. 370 C. civ., în cazul comunității legale sau convenționale, la cererea unuia dintre soți. Instanța va decide separația de bunuri atunci când celălalt soț încheie acte care pun în pericol interesele patrimoniale ale familiei.