Solicitarea constatării neconstituţionalităţii unei prevederi dintr-o lege. Respingerea recursului ca fiind nefondat

• Constituţia României: art. 61 alin. (1)
• Legea nr. 47/1992: art. 2 alin. (3)
• Legea nr. 47/1992: art. 29
• NCPP: art. 275 alin. (2)
• NCPP: art. 426

Prin sentința penală nr. 564/21.05.2021 a Judecătoriei Gherla, a fost respinsă contestația la executare formulată de condamnatul A. prin care a solicitat „constatarea prescrierii răspunderii penale pentru infracțiunile de amenințare pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 1857/2016 a Judecătoriei Brașov și aplicarea articolului 35 alin. (1) C. pen. și a deciziei Curții Constituționale nr. 368/2017 la pedepsele aplicate prin sentința penală” nr. 1857/2016 a Judecătoriei Brașov și înlăturarea sporului de 1/3 din pedeapsă.

Împotriva sentinței penale nr. 564 din 21.05.2021 a Judecătoriei Gherla, condamnatul A. a formulat contestație.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 111 din 23 februarie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând recursul declarat de condamnatul A. împotriva dispoziției din decizia penală nr. 1 din data de 17 ianuarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2021, privind respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 426 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele următoare:

Reglementând condițiile de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, prevede că aceasta trebuie să îndeplinească cumulativ anumite condiții: să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanță ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Analiza îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992 nu trebuie însă să se realizeze formal. Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, și corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege. Sub acest aspect, în mod constant, instanțele judecătorești au statuat că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii sau atunci când tinde la modificarea sau completarea unor dispoziții normative.

Fiind un incident apărut în cadrul unui litigiu, invocarea unei excepții de neconstituționalitate impune justificarea unui interes de către autorul cererii.

În analiza acestor condiții, Înalta Curte constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 426 din Codul de procedură a fost invocată de contestator cu privire la vicierea procedurii de citare și pe imposibilitatea luării legăturii cu apărătorul din oficiu.

Autorul excepție susține că art. 426 din Codul de procedură limitează cazurile în care poate fi exercitată calea de atac a contestației în anulare și că prin nerespectarea procedurilor, s-a dat dovadă de abuz de putere și erori privind aplicarea dreptului material.

Prin recursul de față condamnatul solicită o completare a cazurilor în care se poate formula contestație în anulare prin includerea:

„abuzului de putere, încălcări grave ale procedurii, erori vădite în aplicarea dreptului material sau orice alte motive puternice care decurg din interesele justiției” prin cazurile prevăzute de art. 426 Cod procedură.

Înalta Curte reamintește că, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale anterior menționate, rezultă că sesizarea Curții Constituționale este admisibilă numai în măsura în care, prin excepția invocată, se solicită constatarea neconstituționalității unei prevederi dintr-o lege, iar nu și atunci când se tinde la modificarea și completarea acesteia, aspect care este de competența exclusivă a Parlamentului, ca unică autoritate legiuitoare, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituția României.

Or, analizând termenii în care excepția a fost formulată, Înalta Curte apreciază că, în realitate, se tinde la extinderea, dincolo de litera și spiritul lor, a textelor de lege apreciate ca neconstituționale, ceea ce este în mod evident inadmisibil, excepția neavând legătură cu soluționarea cauzei în această etapă procesuală. Totodată, dacă s-ar proceda potrivit solicitării autorului excepției, Curtea Constituțională ar deveni legiuitor pozitiv, ceea ce este vădit inadmisibil.

Pentru considerentele expuse Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul formulat de condamnatul A. împotriva dispoziției din decizia penală nr. 1 din data de 17 ianuarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2021, privind respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 426 din C. proc. pen.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.