Solicitare privind plata drepturilor salariale începând cu data trecerii în rezervă până la reîncadrarea în rândul cadrelor active ale Serviciului de Protecţie şi Pază. Respingerea recursului

• Legea nr. 554/2004: art. 18 alin. (2)
• Legea nr. 554/2004: art. 2 alin. (1) lit. c)
• Legea nr. 80/1995: art. 109 alin. (2)
• Legea nr. 80/1995: art. 43 alin. (1) lit. b)
• Legea nr. 80/1995: art. 85 alin. 1 lit. j) şi alin. (2)
• NCPC: art. 496

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal la data de 09.05.2017. sub nr. x/2017, reclamanta A. a solicitat instanței de judecată următoarele:

1. Anularea în tot a Hotărârii Consiliului de Judecata constituit la nivelul Serviciului de Protecție și Pază, hotărâre care i-a fost adusă la cunoștință sub semnătură la data de 30.03.2017, definitivă prin Hotărârea Consiliului de soluționare a contestației pe care a formulat-o împotriva hotărârii menționată anterior și care, i-a fost adusă la cunoștință sub semnătură la data de 13.04.2017;

2. Plata drepturilor sale salariale începând cu data trecerii sale în rezervă, și până la reîncadrarea sa în rândul cadrelor active ale Serviciului de Protecție și Pază;

3. Actualizarea sumelor solicitate la punctul 2 din cerere cu indicele de inflație la care se adaugă și dobânda legală aferentă până la data efectuării plății;

4. Cheltuieli de judecată.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1689 din 19 martie 2020)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor formulate de intimat și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Reclamanta A. a solicitat anularea în tot a Hotărârii Consiliului de Judecata constituit la nivelul Serviciului de Protecție și Pază, definitivă prin Hotărârea Consiliului de soluționare a contestației pe care a formulat-o împotriva hotărârii menționate anterior și care, i-a fost adusă la cunoștință sub semnătură la data de 13.04.2017; plata drepturilor sale salariale începând cu data trecerii sale în rezervă, și până la reîncadrarea sa în rândul cadrelor active ale Serviciului de Protecție și Pază; actualizarea sumelor solicitate la punctul 2 din cerere cu indicele de inflație la care se adaugă și dobânda legală aferentă până la data efectuării plății.

Prin Hotărârea Consiliului de Judecata constituit la nivelul Serviciului de Protecție și Pază, definitivă prin Hotărârea Consiliului de soluționare a contestației al Serviciului de Protecție și Pază din data de 13.04.2017 s-a constatat că doamna colonel A. se face vinovată de săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 4, alin. (1) lit. o), art. 15 alin 1 lit. s), art. 15 alin. (2) lit. h), art. 15 alin. (1) lit. i), art. 15 alin. (1) lit. k) din Normele privind conduita cadrelor militare din Serviciul de Protecție și Pază, aprobat prin Ordinul Directorului nr 15/2015, cu modificările și completările ulterioare, drept pentru care, cu unanimitate de voturi,în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) lit. b) ii) din Regulamentul Consiliilor de Judecată care se constituie în Serviciului de Protecție și Pază, aprobat prin Ordinul Directorului nr48/2015, Consiliul de judecată a stabilit vinovăția doamnei colonel A. și a propus trecerea în rezervă a acesteia.

Prin Ordinul Directorului Serviciului de Protecție și Pază nr. 170/14.04.2017 s-a dispus, la propunerea Consiliului de judecată din cadrul Serviciului de Protecție și Pază, în baza prevederilor art. 43 alin. (1) lit. b), art. 109 alin. (2), art. 85 alin 1 lit. j) și alin. (2) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, trecerea în rezervă a doamnei colonel A. pentru comiterea unor abateri grave de la prevederile regulamentelor militare.

Soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată formulată de recurenta-reclamantă este împărtășită de instanța de control judiciar, după efectuarea propriei evaluări asupra elementelor de fapt și de drept ale cauzei.

Contrar susținerilor recurentei, Înalta Curte constată că în cauză, nu se impunea unirea excepției inadmisibilității acțiunii cu discutarea fondului cererii, având în vedere că în urma constatării faptului că Hotărârea Consiliului de soluționare a contestației al Serviciului de Protecție și Pază din data de 13.04.2017 nu are caracterul unui act administrativ, prima instanță a apreciat corect că cererea reclamantei este inadmisibilă, fără a intra în cercetarea chestiunilor de fond, referitoare la stabilirea faptei/faptelor și vinovăției reclamantei.

Înalta Curte constată că problema de drept care se impune a fi dezlegată este aceea a examinării caracterului de act administrativ al Hotărârii Consiliului de Judecata constituit la nivelul Serviciului de Protecție și Pază, definitivă prin Hotărârea Consiliului de soluționare a contestației al Serviciului de Protecție și Pază din data de 13.04.2017, prin prisma dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ”.

Înalta Curte retine că pentru a fi considerat act administrativ, condițiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv să fie vorba de un act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, în scopul de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații.

Potrivit doctrinei și jurisprudenței, nu toate actele unilaterale emise de autoritățile publice sunt acte administrative, ci numai cele care sunt emise în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării acesteia.

De asemenea, Înalta Curte constată că, în cauză, prin conținutul concret al hotărârii contestate nu s-a dat naștere la niciun drept și la nicio obligație din sfera dreptului administrativ, fiind vorba despre un simplu act premergător emiterii ordinului de eliberare din funcție, care constituie actul administrativ ce produce efecte juridice susceptibil de a fi contestat.

Împrejurarea că, în baza acestui act s-a emis Ordinul Directorului Serviciului de Protecție și Pază nr. 170/14.04.2017 prin care s-a dispus trecerea în rezervă a doamnei colonel A., nu îi conferă hotărârii caracterele juridice ale actului administrativ, întrucât această hotărâre nu produce efecte juridice prin ea însăși, ci dovedește doar faptul că Hotărârea Consiliului de soluționare a contestației al Serviciului de Protecție și Pază din data de 13.04.2017 este un act premergător emiterii Ordinului Directorului Serviciului de Protecție și Pază nr. 170/14.04.2017, ce poate fi contestat în baza art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, numai odată cu actul administrativ pe care îl precedă.

Referitor la susținerile potrivit cărora hotărârea în discuție produce efecte juridice, se constată că prima instanță în mod judicios, a stabilit că această hotărâre reprezintă o operațiunea administrativă care concretizează o anumită situație de fapt, respectiv stabilirea vinovăției doamnei colonel A. și propunerea de trecere în rezervă a acesteia,iar nu o manifestare expresă de voință de a da naștere, a modifica sau de a stinge drepturi și obligații și a fost emisă în legătură cu emiterea altui act administrativ al organelor administrației publice.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar dezlegarea dată fondului cauzei reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, iar susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare.

Sursa informației: www.scj.ro.