Solicitare privind plata diurnelor în valută şi a alocaţiilor pentru facilitarea legăturii cu familia, ca urmare a participării la misiuni internaţionale de menţinere a păcii şi obligarea pârâtului la plata dobânzii legale şi repunerea în termenul de prescripţie

• Legea nr. 188/1999: art. 109
• Legea nr. 188/1999: art. 2 alin. (2) teza întâi
• Legea nr. 550/2004: art. 23 alin. (3)
• Legea nr. 550/2004: art. 27 alin. (1)
• Legea nr. 80/1995: art. 1
• Legea nr. 80/1995: art. 4-6
• NCPC: art. 111
• NCPC: art. 133 pct. 2
• NCPC: art. 135 alin. (4)
• O.G. nr. 88/2001: art. 15 alin. (2) si (3)
• O.G. nr. 88/2001: art. 16
• O.G. nr. 88/2001: art. 17
• O.G. nr. 88/2001: art. 18
• O.U.G. nr. 57/2019: art. 536

Prin cerea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 25 noiembrie 2020 sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, a solicitat obligarea acestuia la plata diurnelor în valută și a alocațiilor pentru facilitarea legăturii cu familia care ar fi trebuit plătite de stat în perioada 28.03.2010-29.03.2011, ca urmare a participării la misiuni internaționale de menținere a păcii conform H.G. nr. 1086/2004, precum și obligarea pârâtului la plata dobânzii legale și repunerea în termenul de prescripției.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 177 din 27 ianuarie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate, Înalta Curte constată că obiectul acțiunii deduse judecății îl constituie obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naționale la plata diurnei în valuta și a alocațiilor pentru facilitarea legăturii cu familia care ar fi trebuit plătite de stat în perioada 28.03.2010 – 29.03.2011 ca urmare a participării la misiuni internaționale de menținere a păcii, conform H.G. nr. 1086/2004 și obligarea paratului la plata dobânzii legale aferente.

În acest context, se reține că reclamantul și-a desfășurat activitatea în cadrul Ministerului Apărării Naționale, în calitate de ofițer, iar drepturile bănești pretinse se referă la participarea sa la misiunea ONU/MONUC – MONUSCO, misiune efectuată sub egida ONU în baza Legii nr. 121/2011 privind participarea forțelor armate la misiuni și operații în afara teritoriului statului roman, astfel că, din această perspectivă se constată că reclamantul intră în categoria funcționarilor publici cu statut special, iar pretențiile sale derivă din raporturile de serviciu care au existat între părți.

Față de această situație, se reține că potrivit art. 109 din Legea nr. 188 din 8 decembrie 1999, privind Statutul funcționarilor publici, în forma în vigoare la data la care raporturile de serviciu dintre părți erau în ființă, prevedea următoarele:

„cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe”, această din urmă dispoziție legală fiind abrogată prin intrarea în vigoare a Codului administrativ, adoptat prin O.U.G. nr. 57/2019.

Așadar, din interpretarea dispozițiilor legale evocate, rezultă că instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze cauzele ca și cea de față, această concluzie sprijinindu-se și pe considerentele Deciziei nr. 10 din 16 aprilie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, pronunțată în dosar nr. x/2017, prin care s-a statuat că:

În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 23 alin. (3) si art. 27 alin. (1) din Legea nr. 550/2004 privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române, cu modificările și completările ulterioare, art. 20 din Legea nr. 121/1996 privind organizarea și funcționarea Corpului Pompierilor Militari, cu modificările ulterioare, art. 15 alin. (2) si (3), art. 16, art. 17 si art. 18 din Ordonanța Guvernului nr. 88/2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare pentru situații de urgență, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 363/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 2 alin. (2) teza întâi, art. 5 alin. (1) lit. f) si g) și art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicata, cu modificările și completările ulterioare și art. 1, art. 4-6 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, sunt de competenta instanțelor de contencios administrativ litigiile având ca obiect drepturile bănești solicitate de jandarmii din cadrul inspectoratului de jandarmi județean și pompierii din cadrul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, personal militar având statutul de cadre militare (ofițeri, maiștri militari și subofițeri) care își desfășoară activitatea în baza unor raporturi de serviciu, specifice funcționarilor publici cu statut special.

Prin urmare, în raport de această statuare, se reține că, potrivit dispozițiilor art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019, „cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe”.

Tot în același context, se rețin și dispozițiile art. 111 C. proc. civ., potrivit cărora, „cererile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța de la sediul pârâtului”.

În speță, se constată că sediul pârâtului Ministerului Apărării Naționale este în municipiul București, iar reședința reclamantului A. este de asemenea în București, potrivit înscrisului depus la dosar .

În acest sens sunt și considerentele Deciziei nr. 51 din 11 ianuarie 2011 pronunțată de secția civilă și de proprietate intelectuală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, având ca obiect soluționare conflict de competență, potrivit cărora, la stabilirea competenței teritoriale legiuitorul a avut în vedere locul unde reclamantul locuiește efectiv, textul legii făcând referire atât la domiciliu, cât și reședință, în acest sens, precizându-se că prin „domiciliu” în sens procesual se înțelege acela pe care o persoană și l-a stabilit în fapt, în localitatea unde trăiește, deoarece scopul dispozițiilor legale referitoare la domiciliu este ca părțile aflate în litigiu să poată fi înștiințate de existența procesului, pentru a da eficiență dreptului la apărare.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Sursa informației: www.scj.ro.