Solicitare privind exonerarea de la plata amenzii aplicate de pârât, constatarea greşitei individualizări a amenzii și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Admiterea recursului declarat de pârâtă, casarea în tot a hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă

• Legea nr. 21/1996: art. 6 alin. (1)
• Legea nr. 554/2004: art. 20 alin. (3) teza a II-a
• NCPC: art. 254 alin. (5)
• NCPC: art. 425 alin. (1) lit. b)
• NCPC: art. 488 alin. (1) pct. 6
• NCPC: art. 497

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016 la data de 26.02.2016, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantele A. (România) S.R.L. și A. Inc România S.R.L. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței anularea deciziei nr. 62/02.12.2015, cu consecința exonerării A. România de la plata amenzii aplicate de pârât în cuantum de 2.966.516 RON, iar în subsidiar, reducerea amenzii sub nivelul aplicat de Consiliul Concurenței, acesta din urmă procedând la o greșită individualizare a amenzii. De asemenea, au solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1700 din 23 martie 2020)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința atacată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantele A. S.R.L. și A. INC ROMANIA S.R.L. este fondat, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., considerentele hotărârii judecătorești vor cuprinde obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

În jurisprudență și doctrină s-a reținut, în mod constant, că motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este incident și în situația în care motivarea hotărârii este insuficientă sau superficială.

Motivarea este de esența hotărârilor judecătorești deoarece astfel se înlătură arbitrariul judecătorilor și se face posibil controlul judiciar în urma exercitării de către părți a căilor de atac.

În considerentele hotărârii, instanța trebuie să arate obligatoriu fiecare capăt de cerere și apărările părților, probele care au fost administrate și normele juridice aplicabile la situația de fapt stabilită. De asemenea, instanța trebuie să arate motivele pentru care anumite probe au fost reținute, iar altele înlăturate, precum și excepțiile invocate și modul în care acestea au fost soluționate.

În cauza dedusă judecății, instanța de fond trebuia să stabilească, în concret, în raport de probele dosarului, situația de fapt reținută și să demonstreze aplicarea normelor de drept incidente, cu arătarea motivelor pentru care au fost înlăturate susținerile reclamantelor din cuprinsul cererii de chemare în judecată și răspunsului la întâmpinare.

Înalta Curte constată că ansamblul considerentelor instanței de fond reflectă punctul de vedere al pârâtei exprimat prin decizia nr. 62/02.12.2015. În același timp, instanța de fond nu răspunde la susținerile invocate prin cererea de chemare în judecată formulate de către cele două reclamante, deși aceste susțineri erau punctuale și urmăreau raționamentul părții adverse din decizia a cărei anulare se solicită.

Deși instanța de judecată are posibilitatea de a-și însuși punctul de vedere al unei părți și argumentația care îl însoțește, în jurisprudența Înaltei Curți s-a reținut, în mod constant, că o abordare echilibrată a cauzei, în acord cu principiile fundamentale ale procesului civil, impune cu necesitate analiza și respingerea motivată a susținerilor celeilalte părți.

Înalta Curte constată că motivarea sentința atacate este insuficientă cu privire la definirea pieței relevante în materia imprimantelor și la divizarea acesteia în funcție de tehnologie și consumatori.

Astfel, instanța de fond reține că nu există o opinie unitară la nivelul Comisiei Europene cu privire la definirea pieței relevante și că există și unele decizii invocate de reclamante care nu confirmă poziția pârâtei cu privire la piața relevantă, dar deciziile care au confirmat segmentarea pieței imprimantelor sunt mai numeroase și mai relevante.

Având în vedere că nu există o opinie unitară cu privire la faptul că piața relevantă este susceptibilă de o segmentare în funcție de tehnologie, ink și laser, și nici cu privire la caracterul substituibil sau nesubstituibil al imprimantelor ink și laser, instanța de fond trebuia să motiveze, cu argumente proprii, reținerea unei segmentări a pieței în funcție de tehnologie și consumatori.

De asemenea, instanța de fond nu a motivat de ce a reținut că substituibilitatea la nivelul cererii (clienților) nu este relevantă, în timp ce a considerat relevantă inexistența substituibilității între imprimantele ink și laser la nivelul ofertei (concurenților A.).

Instanța de fond a mai reținut că singura societate care identifică o singură piață a imprimantelor este E., dar această opinie este singulară și nu poate fi reținută, în condițiile în care toate celelalte societăți, concurente ale reclamantelor, care au comunicat un punct de vedere către Consiliul Concurenței, au făcut o delimitare a pieței relevante în funcție de tehnologie și utilizatori.

În consecință, instanța de fond a concluzionat, fără o analiză a punctelor de vedere exprimate, că nu poate fi reținută o opinie singulară în condițiile în care celelalte opinii sunt în sensul unei delimitări a pieței relevante a imprimantelor, chiar dacă această delimitare nu este una rigidă.

Înalta Curte mai constată că motivarea sentința atacate este insuficientă și cu privire la definirea pieței relevante în materia consumabilelor.

Astfel, instanța de fond reține că piața consumabilelor este o piață strâns legată de piața principală a imprimantelor și că impactul pe piața secundară depinde în mod esențial de poziția reclamantelor pe piața principală.

Instanța de fond mai reține că piața secundară a consumabilelor este definită corespunzător de către Consiliul Concurenței și că există substituibilitate între consumabilele pentru imprimantele ink și cele pentru imprimantele laser.

În consecință, după ce instanța de fond reține că cele două piețe sunt interconectate și că nu există substituibilitate din perspectiva ofertei între imprimantele ink și laser, aceasta concluzionează, fără motivare, că există substituibilitate între consumabilele pentru cele două categorii de imprimante.

În ceea ce motivul de recurs referitor la împrejurarea că sentința atacată nu conține motivele pe care se întemeiază cu privire la afectarea concurenței intra-marcă la nivelul programelor CSP și clientului D., Înalta Curte constată că instanța de fond a analizat susținerile reclamantelor și a reținut, în mod corect, că afectarea concurenței intra-marcă nu este condiționată de afectarea concurenței inter-marcă.

Având în vedere că definirea piețelor relevante în materia imprimantelor și consumabilelor este esențială pentru existența elementelor constitutive ale abaterii prevăzute de dispozițiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, Înalta Curte constată că analiza efectuată de instanța de fond cu privire la aceste aspecte este insuficientă pentru a satisface standardele normei juridice prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., a căror încălcare va conduce la desființarea hotărârii deoarece echivalează cu o lipsă a motivării.

În concluzie, Înalta Curte constată că instanța de fond nu a examinat toate susținerile reclamantelor din cuprinsul cererii de chemare în judecată și răspunsului la întâmpinare, împrejurare care echivalează cu soluționarea procesului fără a intra în judecata fondului.

Pentru aceste considerente, reținând că sentința nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza dispozițiilor art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. și dispozițiilor art. 20 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, va admite recursul declarat de pârâtă, va casa în tot hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va avea în vedere toate motivele invocate de reclamantă în cererea de chemare în judecată și apărările invocate prin întâmpinarea și răspunsul la întâmpinare formulate, celelalte motive de recurs invocate care se referă la încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, precum și susținerile din întâmpinarea și răspunsul la întâmpinare depuse în instanța de recurs.

Instanța de fond va avea posibilitatea, în baza dispozițiilor art. 254 alin. (5) C. proc. civ., să pună în discuția părților necesitatea administrării probelor pe care le apreciază ca fiind concludente și utile soluționării cauzei.

Sursa informației: www.scj.ro.