Solicitare privind anularea formelor de executare efectuate şi suspendarea executării până la soluţionarea contestaţiei

• NCPC: art. 133 pct. 2
• NCPC: art. 135 alin. (1)
• NCPC: art. 651 alin. (1)
• NCPC: art. 711 alin. (1)
• O.G. nr. 22/2002: art. 6 alin. (1)
• O.U.G. nr. 114/2018: art. 39 alin. (1)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 09.02.2022, sub nr. x/2022, contestatoarea Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Buzău, în contradictoriu cu intimata A., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să anuleze formele de executare efectuate în dosarul de executare aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc B. nr. 122/2021 și să suspende executarea până la soluționarea contestației.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 180 din 17 ianuarie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Problema care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva competenței materiale de soluționare a cauzei.

Judecătoria Buzău, secția civilă, prima instanță sesizată, a apreciat că, față de precizările la acțiune formulate de reclamantă, sunt incidente în cauză dispozițiile art. 6 alin. (1) din O.G. nr. 22/2002 și art. 6 alin. (4) din aceeași ordonanță, conform cărora cererile privind eșalonarea plății și suspendarea procedurii execuționale se soluționează de instanța care a pronunțat hotărârea prin care a fost obligată instituția publică la plata sumelor respective, în speță titlul executoriu fiind reprezentat de sentința civilă nr. 5443/28.09.2017 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia Curții de Apel București nr. 2193/16.04.2018.

În schimb, Tribunalul București a apreciat că în prezenta cauză competența de soluționare a cererii reclamantei se stabilește în raport de prevederile art. 711 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului, în speță sediul reclamantei fiind situat în circumscripția Judecătoriei Buzău.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reține că delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială, și că pentru identificarea instanței competente după materie este esențial a se stabili obiectul cererii de chemare în judecată.

În speță, din actele și lucrările dosarului rezultă că, la solicitarea instanței inițial sesizate, reclamanta a precizat că obiectul acțiunii îl constituie eșalonarea la plată a obligației, potrivit art. 6 alin. (1) din O.G. nr. 22/2002 și suspendarea procedurii execuționale potrivit art. 6 alin. (4) din O.G. nr. 22/2002, menționând, totodată, că nu au fost efectuate plăți în temeiul titlului executoriu, conform art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 114/2018.

Cu alte cuvinte, a solicitat eșalonarea plății obligației ce este executată silit, în conformitate cu art. 6 alin. (1) din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, precum și suspendarea procedurii execuționale, potrivit art. 6 alin. (4) din același act normativ.

Art. 6 din O.G. nr. 22/2002 prevede:

„(1) În cazurile în care, din motive temeinice privind realizarea atribuțiilor prevăzute de lege, instituția debitoare nu își poate îndeplini obligația de plată în condițiile prevăzute la art. 1 alin. (1), art. 2 sau 4, aceasta va putea solicita instanței judecătorești care soluționează cauza acordarea, în condițiile legii, a unui termen de grație sau/și stabilirea unor termene de plată eșalonată a obligației respective.

(2) În cazurile în care obligația de plată este stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, instituția debitoare poate solicita instanței care a dat această hotărâre luarea măsurilor prevăzute la alin. (1), care se aplică în mod corespunzător.

(3) Dacă obligația de plată este stabilită printr-un titlu executoriu, altul decât o hotărâre judecătorească, cererea formulată potrivit alin. (1) se soluționează de către instanța de executare competentă.

(4) Instanța sesizată potrivit alin. (1) – (3), la cererea instituției debitoare, prin încheiere executorie, când este cazul, va putea suspenda începerea ori continuarea executării silite până la soluționarea prin hotărâre definitivă și irevocabilă a cererii privind acordarea termenului/termenelor de plată a sumei datorate. Suspendarea se dispune fără plata unei cauțiuni. Încheierea poate fi atacată cu recurs, în mod separat.

(5) În cazuri urgente, instanța prevăzută la alin. (4), la cererea instituției debitoare, poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare formulate potrivit alin. (4). Suspendarea se dispune fără plata unei cauțiuni. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac.

(6) Cererile introduse potrivit alin. (1) – (5) sunt scutite de taxa judiciară de timbru și se judecă cu precădere. Hotărârea dată în cauzele prevăzute la alin. (1) – (3) poate fi atacată numai cu recurs”.

Titlul executoriu ce stă la baza executării silite contestate este reprezentat de sentința civilă nr. 5443/28.09.2017 a Tribunalului București, pronunțată în dosarul nr. x/2016 și definitivă prin decizia nr. 2193/16.04.2018 a Curții de Apel București, care prevede îndeplinirea unei obligații de a da, constând în plata către creditoare a drepturilor salariale stabilite ca diferență între salariul de care ar fi trebuit să beneficieze și drepturile efectiv plătite, începând cu data de 09.04.2015 și până la data de 16.04.2018, contestatoarea întemeindu-și contestația pe dispozițiile O.U.G. nr. 114/2018 și ale O.G. nr. 22/2002.

În consecință, se constată că în cauză sunt incidente disp. art. 6 alin. (1) rap. la alin. (4) din O.G. nr. 22/2002, obligația de plată fiind stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă, astfel încât competența soluționării cererii întemeiate pe aceste dispoziții legale revine Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, instanță care a pronunțat hotărârea judecătorească ce se execută silit.

De altfel, în urma verificărilor efectuate în sistemul informatic Ecris, s-a constatat că pe rolul Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal au fost înregistrate, prin declinare de la Judecătoria Buzău, un număr de 24 de dosare, având același obiect ca în prezentul dosar, iar dintre acestea doar trei dosare au ajuns pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență creat între cele două instanțe mai sus menționate. Celelalte dosare fiind soluționate pe fond de către Tribunalul București, care a apreciat că este competent general, material și teritorial să judece cauza.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Sursa informației: www.scj.ro.