Solicitare privind anularea deciziilor de soluţionare a contestaţiei şi a proceselor-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare. Aspecte invocate prin cererea de recurs ce nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate. Recurs nefondat

• NCPP: art. 496
• O.U.G. nr. 66/2011: art. 21 alin. (23)
• O.U.G. nr. 66/2011: art. 47 alin. (1) lit. c) şi d)
• O.U.G. nr. 66/2011: art. 48 alin. (1)
• O.U.G. nr. 66/2011: art. 50 alin. (1)
• O.U.G. nr. 66/2011: art. 51 alin. (2)

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 16.11.2015, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale – Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, anularea Deciziilor nr. 202-a/30.04.2015 și nr. 202-b/04.05.2015 de soluționare a contestației, precum și a proceselor-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/28.01.2008 și nr. y/28.01.2008.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 619 din 3 februarie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale – Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, anularea Deciziei nr. 202-a/30.04.2015 de soluționare a contestației și a Deciziei nr. 202-b/04.05.2015 de soluționare a contestației, precum și a proceselor-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/28.01.2008 și nr. y/28.01.2008.

Prima instanță a admis acțiunea și a dispus anularea deciziilor nr. 202-a/30.04.2015 și 202-b/4.05.2015 emise de pârâtă privind soluționarea contestațiilor administrative, reținând în esență, că în contencios administrativ controlul de legalitate se exercită de către instanță asupra deciziilor emise de pârâtă în soluționarea contestației, și nu asupra actelor administrative împotriva cărora s-a formulat contestația, iar în speță, actele administrative supuse controlului jurisdicțional, respectiv deciziile de soluționare a contestațiilor, nu au la bază o minimă motivare a măsurilor dispuse prin acestea, astfel că prima instanță a apreciat că se impune anularea acestora și obligarea pârâtei la soluționarea contestației formulate împotriva proceselor-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/28.01.2015 și nr. y/28.01.2015.

Împotriva soluției de mai sus a declarat recurs pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, criticând considerentele sentinței recurate în ceea ce privește nemotivarea deciziilor de soluționare a contestațiilor, pentru motivul că în primele două file ale fiecărei decizii de soluționare a contestației, comisia a arătat care sunt motivele de fapt care au dus la respingerea contestației, iar în fila nr. x sunt enumerate actele normative care au stat la baza deciziilor luate, sens în care apreciază că deciziile de soluționare ale contestațiilor sunt motivate.

Instanța de recurs apreciază că această critică este nefondată, în condițiile în care potrivit art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011:

„Autoritatea emitentă a titlului de creanță în aplicarea prevederilor art. 21 se va pronunța prin decizie motivată cu privire la admiterea, în tot sau în parte, a contestației sau la respingerea ei, în termen de 30 de zile de la data înregistrării contestației sau a completării acesteia conform art. 48 alin. (1), după caz”.

Examinând deciziile de soluționare a contestațiilor nr. 202-a/30.04.2015 și 202-b/4.05.2015, emise de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Comisia de soluționare a contestațiilor, Înalta Curte observă că, astfel cum a recunoscut și recurenta-pârâtă prin cererea de recurs, primele două pagini din aceste decizii redau starea de fapt, iar pagina a 3-a redă o înșiruire de acte normative interne și europene.

Or, o asemenea modalitate de întocmire a actelor atacate în prezenta cauză nu este în măsură să răspundă exigențelor art. 47 alin. (1) lit. c) și d) din O.U.G. nr. 66/2011, având în vedere că starea de fapt nu se confundă cu argumentele logico-juridice ce se impun a fi redate în conținutul actului administrativ și care prezintă argumentele pentru care printr-o anumită stare de fapt s-au încălcat anumite prevederi legale.

Cu alte cuvinte, redarea stării de fapt din cauză nu suplinește motivarea deciziilor de soluționare a contestațiilor, în lipsa arătării considerentelor logico-juridice ale organului de soluționare a contestațiilor și a indicării în concret a textelor de lege încălcate, în condițiile în care motivarea reprezintă un element esențial al actului administrativ, o garanție a analizării aspectelor invocate prin contestația administrativă, precum și o premisă a analizării corespunzătoare de către instanță a deciziilor de soluționare a contestației.

De altfel, astfel cum a și recunoscut prin cererea de recurs, în pagina 3 a deciziilor atacate, recurenta-pârâtă a enumerat mai multe acte normative interne și europene, fără a arăta în mod concret articolele pe care le apreciază a fi fost încălcate de către intimata-reclamantă, or, și din această perspectivă, nu se poate considera că deciziile atacate îndeplinesc cerința motivării.

Examinând contestația administrativă formulată de către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., Înalta Curte constată că aceasta a invocat, ca motive de nelegalitate a proceselor-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare atacate, printre altele, indicarea și aplicarea eronată a unor texte de lege din Regulamentul (CE) nr. 1122 din 2009, nerespectarea termenului de 90 de zile pentru efectuarea verificărilor și emiterea proceselor-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare de la data finalizării activității de organizare a verificării, conform art. 21 alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011, precum și critica referitoare la corecțiile de suprafață, în contextul în care organul constatator procedase la verificarea suprafeței de teren încă de la momentul aplicării intimatei-reclamante pentru obținerea sprijinului financiar.

Or, recurenta-pârâtă, prin deciziile de soluționare a contestațiilor nu a răspuns niciuneia dintre criticile formulate de către intimata-reclamantă prin contestația administrativă și, prin urmare, nu se poate aprecia că scopul contestației administrative, și anume acela de a examina, pe calea unei proceduri administrative, criticile entității ce face obiectul controlului, precum și conformitatea actelor atacate cu normele de drept, pentru a da posibilitatea emitentului să revină asupra actului emis, ar fi fost atins.

Astfel fiind, simpla prezentare a stării de fapt reținute prin procesele-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare atacate și enumerarea unor acte normative, fără trimitere directă la aspectele de fapt ce se impută societății beneficiare a fondurilor nerambursabile, nu poate conduce la concluzia că deciziile de soluționare a contestațiilor ar fi motivate.

Prin urmare, date fiind aspectele anterior reținute, Înalta Curte apreciază că prima instanță a reținut în mod corect că, întrucât controlul de legalitate în contencios administrativ este exercitat de instanță asupra deciziilor emise de pârâtă în soluționarea contestației, conform art. 51 alin. (2) O.U.G. nr. 66/2011, iar în speță acestea nu au la bază o minimă motivare a măsurilor dispuse sau a criticilor concrete formulate de către reclamantă prin contestația administrativă, soluția care se impunea era aceea de anulare a acestora și obligarea pârâtei la soluționarea contestației formulate împotriva proceselor-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/28.01.2015 și nr. y/28.01.2015.

În ceea ce privește critica din recurs conform căreia jurisprudența comunitară și cea națională au reținut în mod constant că amploarea și detalierea motivării depind de natura actului adoptat sau emis și de circumstanțele fiecărui caz, Înalta Curte constată că argumentul este întemeiat, dar în speță nu este vorba de o motivare lacunară, ci de lipsa acesteia, ceea ce face ca acest argument să nu poată fi reținut.

Referitor la critica potrivit căreia instanța nu a precizat cât ar fi trebuit comisia să detalieze motivele de fapt, aceasta nu poate fi reținută, în condițiile în care, pe de o parte, chiar recurenta a susținut că amploarea și detalierea motivării depind de natura actului adoptat sau emis și de circumstanțele fiecărui caz, iar pe de altă parte, nu starea de fapt era elementul ce se impunea a fi detaliat, ci se impuneau a fi prezentate elementele logico-juridice care să facă legătura între starea de fapt reținută și textele de lege încălcate, respectiv răspunsurile la criticile din contestația administrativă.

Deciziile invocate de recurentă cu titlu de jurisprudență, nu sunt de natură să conducă la o altă concluzie. Este de reținut că în sistemul de drept românesc jurisprudența nu constituie izvor de drept, efectele hotărârilor judecătorești neputând fi extinse la alte cauze, întrucât acestea au fost pronunțate ca urmare a aplicării normelor de drept material situației de fapt din cauza respectivă, în alte situații fiind pronunțate decizii ce pot avea soluții contrare.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurenta-pârâtă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva sentinței civile nr. 2465 din 28.10.2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Sursa informației: www.scj.ro.