Solicitare în vederea obligării pârâtului la înaintarea deciziilor privind acordarea/neacordarea titlului ştiinţific de doctor reclamantului pentru a fi promovate prin ordin de ministru și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Admiterea recursului declarat, casarea sentinţei primei instanţe şi trimiterea cauzei spre rejudecare

• Legea nr. 1/2011: art. 168 alin. (8)
• NCPC: art. 22 alin. (6)
• NCPC: art. 397 alin. (1)
• NCPC: art. 488 alin. (1) pct. 5
• NCPC: art. 496

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Educației și Cercetării, prin Consiliul National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare și Ministerul Educației și Cercetării, prin Direcția Generală învățământ Universitar, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

(i) obligarea pârâtului Ministerul Educației și Cercetării, prin Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, la înaintarea deciziilor consiliului privind acordarea/neacordarea titlului științific de doctor reclamantului atât în domeniul știința și ingineria materialelor, cât și în domeniul inginerie civilă și instalații, pentru a fi promovate prin ordin de ministru;

(ii) obligarea pârâtului Ministrul Educației și Cercetării, prin Direcția Generală Învățământ Universitar, la emiterea ordinului/ordinelor de ministru pentru promovarea deciziilor Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, cu privire la acordarea/neacordarea titlului științific de doctor reclamantului atât în domeniul ingineria materialelor, cât și în domeniul inginerie civilă;

(iii) obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 783 din 15 februarie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, normele legale incidente și apărările expuse în întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este fondat, din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Primordial, se reține că reclamantul și-a susținut public teza de doctorat privind „prevenirea și stingerea incendiilor” în anul 2009, dosarul de doctorat împreună cu un exemplar al tezei fiind trimise Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU) din cadrul Ministerului Educației.

Comisia de Știință și Ingineria Materialelor din cadrul CNATDCU a decis să nu se acorde titlul de doctor (la data de 12.05.2011) motivat de faptul că tema abordată nu aparține domeniului științei și ingineriei materialelor însă, la data de 29.09.2015, Consiliul General al CNATCU a decis să înainteze teza către Comisia de Inginerie Civilă și Management în vederea evaluării Comisiei care, în urma analizei din ședința din 16.11.2015, a propus validarea tezei de doctorat, propunere însușită de Consiliul General al CNATDCU în ședința din 04.12.2015.

Ulterior, la data de 10.07.2017, Consiliul General al CNATDCU revine asupra deciziei inițiale, ca urmare a unui punct de vedere exprimat de către Direcția Juridică și hotărăște în unanimitate de voturi neacordarea titlului de doctor într-un alt domeniu decât cel în care s-a făcut înmatricularea.

Reclamantul a solicitat ca CNATDCU să formuleze propunerea de emitere a ordinului de ministru de confirmare a rezoluției privind confirmarea/neconfirmarea titlului științific de doctor iar Ministrul Educației și Cercetării să procedeze la emiterea ordinului pentru confirmarea/infirmarea rezoluției consiliului pentru ca, ulterior, să poată formula contestația prevăzută de Ordinul MEC nr. 5328/2010.

Prima instanță, analizând refuzul de soluționare a cererilor reclamantului, a concluzionat că acesta nu este emis cu exces de putere întrucât în cauză sunt aplicabile dispozițiile Ordinului nr. 3482/2016, care sunt de imediată aplicare. Potrivit acestui Ordin, Ministrul Educației și Cercetării emite ordin doar în cazul acordării titlului de doctor ca urmare a validării tezei de doctorat și în cazul invalidării acesteia, în ipoteza în care decizia CNATDCU a fost luată în urma retransmiterii cererii în termenul de 1 an prevăzut de art. 168 alin. (8) din Legea nr. 1/2011, după o primă invalidare.

Judecătorul fondului a mai reținut că după prima invalidare nu se emite ordin de neacordare titlu de către ministru ci doar decizia de invalidare a CNATDCU în conformitate cu art. 30 din Metodologie, care se transmite către minister și, mai departe, către IOSUD și că, împotriva deciziei de invalidare a CNATDCU, partea vătămată are deschisă calea contestației prevăzută de art. 31 din Metodologie.

S-a concluzionat că reclamantul se află la prima invalidare de către CNATDCU, astfel încât acesta are posibilitatea de a contesta direct decizia CNATDCU, însă numai după comunicarea acestui act în conformitate cu exigențele legii și că, în aceste condiții, nu pot fi reținute susținerile reclamantului că a fost privat de dreptul de a promova o contestație.

Înalta Curtea reține că sub imperiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., se pot include mai multe neregularități de ordin procedural, inclusiv cele care privesc încălcarea prevederilor art. 22 alin. (6) C. proc. civ., potrivit cărora: „Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele investirii, în afară de cazurile în care legea ar prevedea altfel”.

Această obligație este dezvoltată în cadrul art. 397 alin. (1) C. proc. civ. în sensul că instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecății și nu poate acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut.

În cauză, cererile reclamantului vizau două obligații de „a face”: pârâtul Ministerul Educației și Cercetării, prin Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, să înainteze deciziile consiliului pentru acordarea/neacordarea titlului științific de doctor reclamantului atât în domeniul știința și ingineria materialelor, cât și în domeniul inginerie civilă și instalații iar pârâtul Ministrul Educației și Cercetării, prin Direcția Generală Învățământ Universitar, să emită ordinului/ordinelor de ministru pentru promovarea deciziilor Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, cu privire la acordarea/neacordarea titlului științific de doctor reclamantului atât în domeniul ingineria materialelor, cât și în domeniul inginerie civilă.

Considerând că reclamantul are un drept la acțiune dar numai după comunicarea deciziei de invalidare conform legii, instanța de fond nu a soluționat acțiunea așa cum a fost formulată, îndepărtându-se de la obiectul acesteia.

Înalta Curte observă că cererea principală a reclamantului viza finalizarea procesului de validare a tezei de doctorat prin înaintarea unei decizii a CNATDCU și de obligare a Ministrului Educației și Cercetării la emiterea ordinului de ministru cu privire la acordarea/neacordarea titlului de doctor.

Cum din hotărâre nu rezultă că au fost analizate efectiv aceste cereri ale reclamantului, instanța nu a ținut cont de obiectul procesului și s-a pronunțat asupra altei chestiuni decât ceea ce s-a cerut.

Pentru aceste considerente, apreciind că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 22 alin. (6) coroborat cu art. 397 C. proc. civ., Înalta Curte reține incidența cazului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1), pct. 5 C. proc. civ. și apreciază că se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, soluție de natură a nu priva părțile de un grad de jurisdicție.

Justificarea acestei soluții rezidă și în împrejurarea că demersul primei instanțe de a-și întemeia întregul său raționament pe inexistența actului care poate fi atacat în contencios administrativ, deși reclamantul nu a solicitat decât îndeplinirea unor obligații de „a face” pentru finalizarea procesului de acordare/neacordare a titlului de doctor, nu permite instanței de recurs să verifice caracterul fondat al restului motivelor de casare invocate de recurent, câtă vreme toate celelalte aspecte supuse analizei sunt subordonate soluționării acestor cereri.

Pentru considerentele expuse anterior, în aplicarea prevederilor art. 496 C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantului A., va casa sentința primei instanțe și va trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel Iași – secția de contencios administrativ și fiscal.

Cu ocazia rejudecării, instanța de fond urmează să analizeze acțiunea reclamantului în limitele sesizării și în raport de temeiurile legale invocate, să valorifice toate susținerile și apărările părților și toate înscrisurile depuse la dosar, în vederea asigurării accesului la dublul grad de jurisdicție, inclusiv a celor expuse în cadrul motivelor de recurs.

Sursa informației: www.scj.ro.