Solicitare în vederea obligării pârâţilor la plata despăgubirilor cu titlu de drepturi salariate reprezentând indexări salariale în cuantum de 18% privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și plata despăgubirilor cu titlu de drepturi băneşti reprezentând creşteri salariale de 7%

• C. muncii: art. 269
• Legea nr. 567/2004: art. 90^1
• NCPC: art. 127 alin. (1)
• NCPC: art. 135 alin. (1) şi (4)

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalul Dâmbovița, la data de 8 mai 2019, sub nr. x/2019 reclamanții A.; B.; C.; D.; E.; F.; G.; H.; I.; J.; K.; L.; M.; N.; O.; P. și Q., având calitatea de personal auxiliar conex în cadrul Judecătoriei Zărnești, în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL BRAȘOV și TRIBUNALUL BRAȘOV, au solicitat obligarea pârâților la plata despăgubirilor cu titlu de drepturi salariate reprezentând indexări salariale în cuantum de 18%, începând cu data de 9 aprilie 2015, data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice; obligarea pârâtului la plata despăgubirilor cu titlu de drepturi bănești reprezentând creșteri salariale de 7%, creșteri compuse din suma indexărilor de 1 %, 1 % și 5%, începând cu data de 9 aprilie 2015, data intrării în vigoare a Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte masuri în domeniul cheltuielilor publice; obligarea paratului la recalcularea, alocarea și plata despăgubirilor cu titlu de drepturi bănești reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite prin aplicarea procentului de 18% și 7% și drepturile salariale efectiv acordate începând cu 9 aprilie 2015, raportat la prevederile Deciziei nr. 794 a Curții Constituționale, sume actualizate cu rata inflației și dobânda legală penalizatoare de la data scadenței și până la data plății efective, precum și cheltuieli de judecată.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 11 din 14 ianuarie 2020)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă se încadrează în materia conflictelor de muncă, competența materială revenind în primă instanță tribunalului. Aceasta a fost înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. x/2019.

În dosarul nou format, nr. x/2019, urmare a disjungerii dispuse de Tribunalul Dâmbovița, la termenul de la 8 mai 2019, au calitatea de reclamanți M., N., O., P. și Q., ce funcționează în cadrul Judecătoriei Zărnești ca agent procedural, respectiv aprod, muncitor întreținere și pensionar.

Dispozițiile art. 3 raportat la art. 90^1 din Legea nr. 567/2004, cu referire la art. 41 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești recunosc acestor reclamanți, din perspectiva profesiei pe care o exercită, calitatea de personal conex în cadrul instanței unde funcționează, acestora fiindu-le aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (1), alin. (2) și alin. (2^1) C. proc. civ.

Potrivit art. 266 din Codul muncii:

„Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod”, iar conform dispozițiilor art. 269 din Codul muncii „Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul”. Art. 127 C. proc. civ. reglementează un caz de competență facultativă în sensul următor:

„(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

(2^1) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor”.

Din interpretarea dispozițiilor legale precitate tribunalul reține că reclamanții puteau sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii, având în vedere calitatea de pârâți a Tribunalului Brașov, respectiv a Curții de Apel Brașov.

Reclamanții au ales să introducă cererea de chemare în judecată la Tribunalul Dâmbovița în acord cu prevederile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu cele ale alin. (2)^1 al aceluiași text de lege care reglementează norme de competență teritorială având caracter relativ.

Caracterul facultativ al acestor dispoziții legale permite așadar reclamanților să recurgă sau nu la acest beneficiu oferit de lege, fără ca acestora să le fie afectată valabilitatea opțiunii.

Reclamanții au calitatea de personal conex în cadrul Judecătoriei Zărnești, (personal căruia îi sunt aplicabile, potrivit art. 90^1 din Legea nr. 567/2004, dispozițiile speciale referitoare la grefieri), instanță aflată în raza teritorială a Tribunalului Brașov, pârât în cauză alături de Curtea de Apel Brașov.

În considerarea celor ce preced, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește că Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă este instanța competentă teritorial în soluționarea cauzei.

Sursa informației: www.scj.ro.