„Soare negru”: Artă şi drept în legătură cu Brâncuşi

De Paul Popovici

18 mart. 2020
Articol UJ Premium

Vizualizari: 2106

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!

1. Prolegomene

Parafrazând conceptul too big to fail, putem spune că Brâncuși este prea mare pentru a cădea în uitare, fiind „unul dintre cei mai venerați și influenți artiști ai secolului XX”^[1]. În fond, el a revoluționat sculptura^[2] (sau, cu alte cuvinte, a inventat sculptura modernă^[3]), creația sa fiind o piatră de hotar: „nimeni nu poate înțelege dezvoltarea sculpturii moderne fără a înțelege modul în care Brâncuși a regândit relația sculpturii cu mediul său”^[4].

Desigur că au existat și opinii critice privind arta sa^[5] (sau, la limită, doar comentarii laconice asupra operei sale^[6]). Acestea se topesc însă în masa celor care l-au apreciat ori au fost influențați de el din punct de vedere artistic^[7].

Deși s-a stins din viață în urmă cu mai bine de 60 de ani, Brâncuși revine mereu în actualitate sub diverse forme și împrejurări nu doar datorită dimensiunii sale artistice, ci și pentru că sculpturile sale marchează din când în când „prima pagină” a știrilor: fie ca urmare a prețului de vânzare (71 de milioane de dolari, cea mai scumpă până acum^[8]), fie din cauza desfășurării unor acțiuni publice, inedite, dar din păcate eșuate, cum a fost încercarea de cumpărare prin subscripție publică a lucrării Cumințenia Pământului^[9].

Uneori însă, (re)venirea în prim plan nu se datorează artei, ci raporturilor juridice intersectate cu aceasta. Fără să constituie prezențe obișnuite în instanțele de judecată, chestiunile juridice în legătură cu creația brâncușiană au determinat însă consecințe nu doar între părțile implicate datorită efectului de opozabilitate al hotărârilor judecătorești^[10].

Dintre dosarele juridice, cel personal i-a consolidat faima atât prin miza, cât și prin conținutul său: Brâncuși contra Statelor Unite. Paradoxal, deși era un epicentru al unei noi viziuni artistice, a fugit toată viața sa de publicitate^[11], în pofida efectelor benefice ale mediatizării pentru el ca artist (modestia sa nu era falsă^[12] și se împletea cu conștiința propriei valori).

În spațiul public, au mai fost prezente și alte discuții sau situații care au provocat (și încă mai provoacă) opinii contradictorii: testamentul sau donația lui Brâncuși, precum și relativ recenta campanie de achiziționare a sculpturii Cumințenia Pământului.

2. Ecourile artei lui Brâncuși

Bibliografia în privința creației brâncușiene este întinsă, doar volumele numărând mult peste 1000 de ocurențe (la care se adaugă aproximativ 4000 de articole)^[13].

Iradierea spirituală provocată de operele sale a fost atât de puternică încât ea a transgresat pur și simplu sculptura și a devenit sursă de inspirație pentru creații literare și audiovizuale.

În poezie, poate cel mai bine ilustrat gen din acest punct de vedere, cei mai reprezentativi poeți români care au făcut o reverență prin creația lor operelor brâncușiene sunt Lucian Blaga (Pasărea sfântă)^[14] și Ioan Alexandru (Columna lui Brâncuși)^[15]. Totodată, după cum opera sculptorului a depășit granițele naționale, la fel și poeziile care i-au fost dedicate nu sunt doar din lirica românească: Jean (Hans) Arp (artist plastic și poet germano-francez), Jiří Kolář (poet, scriitor, pictor și traducător ceh), Mina Loy (artistă și scriitoare engleză) și Carl Sandburg (poet, biograf, jurnalist și editor american), care sunt, poate, cei mai semnificativi în acest sens^[16].

În proză, Peter Neagoe, care l-a cunoscut personal pe Brâncuși, i-a dedicat sculptorului un roman: Sfântul din Montparnasse^[17].

În dramaturgie, îl întâlnim pe Mircea Eliade, cu o piesă în trei acte – Coloana nesfârșită –^[18], „pe care a scris-o plecând de la universul fascinant al lui Brâncuși”^[19]. De asemenea, Éric Vigner (text și regie), Brâncuși împotriva Statelor Unite, care are ca subiect procesul purtat de artist contra Vămii americane^[20].

Dar personalitatea lui Brâncuși, precum și spectaculoasa viață a sa nu puteau să fie ocolite de cinematografie. Astfel, până acum s-au realizat filmele Walking to Paris (regia Peter Greenaway, Catherine Dussart Productions, 2019), Brâncuși din eternitate (regia Adrian Popovici, Global Films, 2014) și Brâncuși (regia Cornel Mihalache, Audio Visual Romania, 1996).

Totodată, sculptorul a fost subiectul principal a numeroase documentare, dintre care amintim: Sculpture: Constantin Brancusi (Alain Fleischer, Artline Films, Paris, 2013), Blestemul lui Brâncuși (Cornel Mihalache, 2013), Brâncuşi: l’ensemble sculptural de Târgu Jiu, Roumanie (Doïna Lemny, Parlement européen [éd.], 2012), Constantin Brâncuşi: Coloana sau lecția despre infinit (scenariul și regia Laurențiu Damian, Ed. Video, București, 2012; include și Concert pentru domnișoara Pogany, clarinet și Brâncuşi, scenariul și regia Francisc Mráz, 1997), Hobița, coloana și tractorul (Cornel Mihalache, 2006), Brancusi, seria „Portrait d’artiste” (realizator, scenariu și producător Dominique Mougenot, AK vidéo, Paris, 2005), Constantin Brancusi: the monk of Modernism (Ben Lewis, Colin Barr, BBC2, London, 2004), Voie vers l’infini – Constantin Brancusi (regia Cristian Amza, 2004), Hobița, o stare de spirit (regia Cleopatra Lorințiu, TVR Cinema, 2002), Brâncuși – Cioplitorul de suflete (regia Grid Modorcea, cu Ernest Maftei, TVR, 1996), Sculptorul (regia Cornel Mihalache, scurtmetraj, documentar, 1993) Artists’ journeys: Tony Cragg on Constantin Brancusi (Tony Cragg, BBC, 1992), Omagiu lui Brâncuși (film TV muzical-coregrafic, regia Carmen Dobrescu, 1974), Brâncuși (coproducție româno-francezo-belgiană, regia Jean Pradinas, scenariul și comentariul Marin Sorescu, 1972).

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Ca o concluzie, deși nu este nici pe departe exhaustivă, enumerarea operelor care au fost determinate de creația brâncușiană surprinde prin diversitate și număr pe cei neavizați. Deși nu au anvergura prototipului, ele sunt martore ale unei efervescențe intelectuale generată de întâlnirea cu creația și omul Brâncuși.

3. Legislația în legătură cu Brâncuși

Opera lui Brâncuși s-a bucurat și de atenția legiuitorului român. În primul rând trebuie menționată Legea nr. 305 / 2015 privind declararea zilei de 19 februarie „Ziua Brâncuși”^[21]. Legiferarea însă, din câte cunoaștem, nu a determinat un impact semnificativ în industria culturală (incluzând aici tipărirea de cărți popularizatoare) și nici nu a generat o creștere semnificativă a numărului de manifestări dedicate celebrului artist român^[22].

Un alt act normativ privitor la Brâncuși este Legea nr. 199/2015 pentru înființarea Muzeului Național „Constantin Brâncuși”^[23], precum și alocări de fonduri^[24].

De asemenea, imprimarea pe bancnote a portretului sculptorului se înscrie în același demers al statului român de promovare personalității și operei acestuia^[25].

Și la nivel local, autoritățile administrației au promovat la nivel emblematic creația brâncușiană, Coloana Infinitului fiind introdusă în stema municipiului Târgu Jiu^[26].

* Este extras din Revista română de dreptul proprietății intelectuale nr. 4/2019.

^[1] Ian Chilvers, John Glaves-Smith, A Dictionary of Modern and Contemporary Art, Oxford University Press, 2009, p. 285. Între alții, în același sens, a se vedea Ann Landi, Encyclopedia of Art, vol. 1, A-C, Schrimer, New York, 2002, p. 78.

^[2] Germain Bazin, The History of World Sculpture, Smeets Lithographers, Weert, 1968, p. 429.

^[3] Marielle Tabart, Brancusi: L’inventeur de la sculpture moderne, Gallimard, Paris, 1995 (în limba română: Marielle Tabart, Brâncuși: inventatorul sculpturii moderne, trad. Emilia Munteanu, Ed. Univers, București, 2006).

^[4] Jack Burnham, Beyond Modern Sculpture. The Effects of Science and Technology on the Sculpture of this Century, George Braziller, New York, 1975, p. 30.

^[5] Între acestea, consemnăm neînțelegerea creațiilor din „exil” ale artistului – Alexandru Tzigara-Samurcaș, Memorii, vol. I, (1872-1910), Ed. „Grai și suflet – Cultura Națională”, București, 1991, p. 291.

^[6] Surprinzător, savantul îi acordă lui Constantin Brâncuși puțin mai mult de un rând, dar totuși riguros de exact și esențial ca apreciere: „Fără a mai vorbi de îndrăznețele încercări în ireal ale lui Brâncuși” – Nicolae Iorga, Arta populară și arta istorică a românilor, în „România în chipuri și vederi. La Roumanie en images. Showing Roumania”, Ed. Cultura Națională, București, 1926, p. 19 (reluată în „Scrieri despre artă”, Ed. Meridiane, București, 1968, p. 97). Mirarea este cu atât mai mare cu cât Brâncuși este sculptorul cu cele mai multe opere incluse în sinteza România în chipuri și vederi mai sus menționată.

^[7] Dintre artiștii care au fost influențați de Brâncuși: Amedeo Modigliani (ca sculptor), Carl Andre, Alexander Archipenko, Henri Gaudier-Brzeska, Jacob Epstein, Henry Moore, Isamu Noguchi, Millița Pătrașcu – Dan Grigorescu, Dicționarul avangardelor, Ed. Enciclopedică, București, 2003, p. 96.

^[8] „La Jeune fille sophistiquée” (Tânără sofisticată, sculptură realizată de Brâncuși în anul 1928, definitivată în 1932 și care o reprezintă pe scriitoarea Nancy Cunard) s-a vândut în 15 mai 2018 de către Christie’s în New York cu 71 de milioane de dolari (conform informației de pe site-ul www.christies.com). De altfel, într-un top 20 al prețului, Brâncuși se situează pe patru poziții: La muse endormie (1913, vândută în 2017 pentru 58 milioane USD), Madame LR (Portrait de Mme LR) (1914-1917, vândută în 2009 pentru 43.9 milioane USD), L’Oiseau dans l’espace (1922-1923, vândută în 2005 pentru 35,8 milioane USD).

^[9] Cumințenia Pământului a fost realizată de Brâncuși în anul 1907. Restituită în urma unui proces urmașilor primului proprietar, ea a fost evaluată la 20 milioane de dolari. Guvernul României și Ministerul Culturii au lansat oficial în anul 2016 campania „Brâncuși e al meu” în vederea achiziționării prin subscripție națională a operei, operațiune care a sfârșit într-un eșec.

^[10] „Hotărârea judecătorească este obligatorie față de părți și succesorii acestora și opozabilă oricărei terțe persoane, atâta timp cât aceasta nu face, în condițiile legii, dovada contrară” – Gabriel Boroi, Mirela Stancu, Drept procesual civil, Ed. Hamangiu, București, 2015, p. 561.

^[11] După cum însuși artistul declara: „N-am făcut nimic pentru vâlvă, pentru zgomot, din contră, am înăbușit cu încăpățânare, pe cât mi-a fost în putință, orice spectacol” – M. Iancu, La Brâncuși, în „Contimporanul”, nr. 64/1926, p. 3.

^[12] „Era atât de firesc în toate, încât se miră sincer atunci când ai lipsa de tact să îi admiri opera: « După cum cizmarul face ghete și brutarul pâine, astfel și eu lucrez aceste obiecte. Nu înțeleg ce înseamnă a fi deosebit de ceilalți oameni »” – Cronică plastică. Artiștii români la Paris. La duhul apelor adânci (Brâncuși), în „Gândirea”, nr. 6-7/1929, p. 264.

^[13] Pentru o bibliografie sistematică, limitată până la data pregătirii pentru tipar a volumului, a se vedea Barbu Brezianu, Brâncuși în România, [ed. a III-a], Ed. Bic All, București, 1998,
p. 275-308.

^[14] Lucian Blaga, Pasărea sfântă (întruchipată în aur de sculptorul C. Brâncuși), în „Gândirea”, nr. 1/1926, p. 6.

^[15] Ioan Alexandru, Columna lui Brâncuși, în „Pământ transfigurat”, Ed. Minerva, București, 1982, p. 228. Pentru alte creații lirice, a se vedea, între altele, Omagiu lui Brâncuși, almanah editat de revista „Tribuna”, 1976, passim.

^[16] Pentru amănunte, a se vedea Joshua S. Mostow, Brancusi and His Poets, în „Studies in 20th & 21st Century Literature”, nr. 2/1985, pp. 181-205.

^[17] Peter Neagoe, The saint of Montparnasse; a novel based on the life of Constantin Brancusi, Chilton Books, Philadelphia, 1965, 287 p. (roman postum). În limba română: Peter Neagoe, Sfântul din Montparnasse, trad. Sever Trifu, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1977, 288 p. Ficțiunea literară deși nu a fost foarte bine primită de cunoscătorii vieții lui Brâncuși, poate constitui însă pentru necunoscători un punct interesant de pornire într-o călătorie a cunoașterii lui Brâncuși.

^[18] Mircea Eliade, Coloana nesfârșită, ediție și prefață Mircea Handoca, Ed. Minerva, București, 1996. Piesa de teatru deși e dedicată cumnatului soției sale, Ionel Perlea, unul dintre cei mai semnificativi dirijori români ai secolului al XX-lea, are în centru personalitatea și creația lui Brâncuși, personajul principal fiind, după mărturisirea autorului, însăși Coloana Infinitului – Cristina Scarlat, Coloana nesfârșită a lui Mircea Eliade într-o nouă formulă scenică. Dinspre traducător. Convorbire cu Horia Corneliu Cicortaș, în „Nord Literar”, nr. 3/2011, p. 11.

^[19] Ibidem. A se vedea și Brâncuși – personaj al lui Eliade. De vorbă cu Horia Corneliu Cicortaș și Tazio Torrini, în „Tribuna”, nr. 170/2009, pp. 16-18.

^[20] A se vedea Éric Vigner, Brâncuși împotriva Statelor Unite, carte-program realizată de George Banu, trad. și prefață George Banu, Ed. Curtea Veche, București, 2016, pp. 65-120.

^[21] Legea nr. 305/2015 privind declararea zilei de 19 februarie „Ziua Brâncuși”, publicată în M. Of. nr. 901 din 4 decembrie 2015, are doar două articole: (1) Se declară ziua de 19 februarie „Ziua Brâncuși” ca sărbătoare națională. (2) Autoritățile administrației publice centrale și locale pot organiza și/sau sprijini logistic și material manifestări cultural-artistice dedicate acestei zile.

^[22] Celebrarea sculptorului a constituit o preocupare și la nivel guvernamental. A se vedea, de exemplu, Hotărârea nr. 1251/2000 privind organizarea manifestărilor prilejuite de aniversarea a 125 de ani de la nașterea sculptorului Constantin Brâncuși, publicată în M. Of. nr. 636 din 7 decembrie 2000.

^[23] Principalul obiectiv al muzeului este însă unul adaptat nu doar vremurilor, ci și resurselor financiare: „Reunirea tuturor lucrărilor marelui artist într-o expunere de tip virtual cu imagini 3D de tip digital” art. 2 lit. (a) din Legea nr. 199/2015.

^[24] Hotărârea Guvernului nr. 610 din 20 iunie 2007 privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2007, pentru finanțarea unor acțiuni culturale în cadrul Programului „UNESCO – Anniversaire Constantin Brâncuși – 50”.

HG nr. 1254 / 2001 pentru modificarea H.G. nr. 609/2001 privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului pe anul 2001 pentru achiziționarea sculpturii „Cap de copil” de Constantin Brâncuși și transmiterea acesteia în administrarea Muzeului Național de Artă al României. 450.000 dolari S.U.A. au fost alocați inițial pentru „achiziționarea sculpturii „Cap de copil” de Constantin Brâncuși, plata taxelor aferente încheierii contractului de vânzare-cumpărare și onorariul pentru avocat” – art. 1 alin. (1) din HGR nr. 609/2001.

^[25] Hotărârea nr. 303/1991 privind imprimarea și punerea în circulație a unei bancnote cu valoare nominală de 500 lei, publicată în M. Of. nr. 297 bis din 23 noiembrie 1992.

^[26] Hotărâre nr. 1540/2002 privind aprobarea stemei municipiului Târgu Jiu, județul Gorj, publicată în M. Of. nr. 30 din 21 ianuarie 2003.

„Soare negru”: Artă și drept în legătură cu Brâncuși was last modified: martie 17th, 2020 by Paul Popovici